Autoritatea şi puterea pe care Dumnezeu le dă omului pentru a acţiona în toate lucrurile pentru salvarea omului (D&L 50:26–27 ). Membrii de parte bărbătească ai Bisericii care deţin preoţia, sunt organizaţi în cvorumuri şi sunt autorizaţi să îndeplinească rânduieli şi anumite funcţii administrative în Biserică.
Eu v-am rânduit, Ioan 15:16 .
Sunteţi zidiţi să fiţi o casă spirituală, o preoţie sfântă, 1 Pet. 2:5 .
Sunteţi o generaţie aleasă, o preoţie împărătească, 1 Pet. 2:9 (Ex. 19:6 ).
Bărbaţii sunt chemaţi ca mari preoţi datorită credinţei lor deosebite şi a faptelor lor bune, Alma 13:1–12 .
Vă dau vouă putere să botezaţi, 3 Ne. 11:21 .
Veţi avea putere să daţi Duhul Sfânt, Moro. 2:2 .
Îţi voi dezvălui ţie preoţia prin mâna lui Ilie, D&L 2:1 (JS—I 1:38 ).
Domnul a confirmat o preoţie şi asupra lui Aaron şi a seminţiei lui, D&L 84:18 .
Preoţia mai mare administrează Evanghelia, D&L 84:19 .
L-a luat pe Moise din mijlocul lor, şi Sfânta Preoţie, D&L 84:25 .
Sunt descrise jurământul şi legământul preoţiei, D&L 84:33–42 .
Preoţia a continuat prin obârşia strămoşilor voştri, D&L 86:8 .
Există în Biserică două preoţii, D&L 107:1 .
Prima preoţie este Sfânta Preoţie, după ordinul Fiului lui Dumnezeu, D&L 107:2–4 .
Drepturile preoţiei sunt inseparabil legate de puterile cerului, D&L 121:36 .
Nici o putere sau influenţă nu poate sau nu trebuie menţinută decât prin virtutea preoţiei, D&L 121:41 .
Fiecare membru al Bisericii de parte bărbătească, credincios şi demn, poate primi preoţia, D&L DO—2 .