Preoţie

Autoritatea şi puterea pe care Dumnezeu le dă omului pentru a acţiona în toate lucrurile pentru salvarea omului (D&L 50:26–27). Membrii de parte bărbătească ai Bisericii care deţin preoţia, sunt organizaţi în cvorumuri şi sunt autorizaţi să îndeplinească rânduieli şi anumite funcţii administrative în Biserică.

Îţi voi dezvălui ţie preoţia prin mâna lui Ilie, D&L 2:1 (JS—I 1:38).
Domnul a confirmat o preoţie şi asupra lui Aaron şi a seminţiei lui, D&L 84:18.
Preoţia mai mare administrează Evanghelia, D&L 84:19.
L-a luat pe Moise din mijlocul lor, şi Sfânta Preoţie, D&L 84:25.
Sunt descrise jurământul şi legământul preoţiei, D&L 84:33–42.
Preoţia a continuat prin obârşia strămoşilor voştri, D&L 86:8.
Există în Biserică două preoţii, D&L 107:1.
Prima preoţie este Sfânta Preoţie, după ordinul Fiului lui Dumnezeu, D&L 107:2–4.
Drepturile preoţiei sunt inseparabil legate de puterile cerului, D&L 121:36.
Nici o putere sau influenţă nu poate sau nu trebuie menţinută decât prin virtutea preoţiei, D&L 121:41.
Fiecare membru al Bisericii de parte bărbătească, credincios şi demn, poate primi preoţia, D&L DO—2.