Credinţă
    Footnotes
    Theme

    Credinţă

    Încredere în ceva sau cineva. În sensul folosit cel mai adesea în scripturi, credinţa înseamnă încrederea în Isus Hristos care conduce o persoană la supunere faţă de El. Credinţa trebuie centrată asupra lui Isus Hristos pentru ca ea să ducă pe cineva la salvare. Sfinţii din zilele din urmă au, de asemenea, credinţă în Dumnezeu Tatăl, în Duhul Sfânt, în puterea preoţiei şi în alte aspecte importante ale Evangheliei restaurate.

    Credinţa implică speranţă pentru lucruri care nu se văd dar care sunt adevărate (Evr. 11:1; Alma 32:21; Eter 12:6). Credinţa se aprinde ascultând Evanghelia predicată de slujitorii autorizaţi trimişi de Dumnezeu (Rom. 10:14–17). Minunile nu duc la credinţă, însă credinţa puternică se dezvoltă prin supunere faţă de Evanghelia lui Isus Hristos. Cu alte cuvinte, credinţa vine prin dreptate (Alma 32:40–43; Eter 12:4, 6, 12; D&L 63:9–12).

    Adevărata credinţă aduce minuni, viziuni, vise, tămăduiri şi toate darurile lui Dumnezeu pe care El le dă sfinţilor Săi. Prin credinţă cineva poate obţine iertarea păcatelor şi, mai târziu, poate să stea în prezenţa lui Dumnezeu. Lipsa credinţei duce la disperare, care vine datorită nedreptăţii (Moro. 10:22).