Înalt preot

Oficiu al preoţiei. Scripturile vorbesc de „înalt preot” în două înţelesuri: (1) un oficiu în preoţia lui Melhisedec şi (2) sub legea lui Moise, oficiant al Preoţiei aaronice care prezidează.

Primul înţeles se aplică lui Isus Hristos ca marele Înalt Preot. Adam şi toţi patriarhii au fost de asemenea înalţi preoţi. Astăzi, trei înalţi preoţi conducători alcătuiesc Preşedinţia Bisericii şi conduc peste toţi ceilalţi deţinători ai preoţiei şi membri ai Bisericii. În plus, bărbaţii demni sunt rânduiţi înalţi preoţi, aşa cum se cuvine, în întreaga Biserică astăzi. Înalţii preoţi pot fi chemaţi, puşi deoparte şi rânduiţi ca episcopi (D&L 68:19; 107:69–71).

În al doilea înţeles, sub legea lui Moise, oficiantul în Preoţia aaronică care prezida se numea înalt preot. Oficiul era ereditar şi se transmitea primului născut din familia lui Aaron, Aaron însuşi fiind primul înalt preot din ordinul aaronic (Ex. 28; 29; Lev. 8; D&L 84:18).