Petru

Personaj din Noul Testament - Petru a fost iniţial cunoscut ca Simeon sau Simon (2 Pet. 1:1), un pescar din Betsaida, care trăia la Capernaum împreună cu soţia sa. Isus a vindecat-o pe mama soţiei lui Petru (Marcu 1:29–31). Petru a fost chemat împreună cu fratele lui, Andrei, să fie ucenicul lui Isus Hristos (Mat. 4:18–22; Marcu 1:16–18; Luca 5:1–11). Numele lui aramaic, Chifa, însemnând văzător sau „piatră”, i-a fost dat de Domnul (Ioan 1:40–42; TJS, Ioan 1:42). Menţionând unele din slăbiciunile muritoare ale lui Petru, Noul Testament ilustrează, de asemenea, faptul că el le-a biruit şi s-a întărit prin credinţa lui în Isus Hristos.

Petru a mărturisit că Isus este Hristosul şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 6:68–69), iar Domnul l-a ales pe el să ţină cheile împărăţiei pe pământ (Mat. 16:13–18). Pe Muntele Schimbării la faţă, Petru L-a văzut pe Salvator schimbat la faţă, ca şi pe Moise şi pe Ilie (Mat. 17:1–9).

Petru era conducătorul Apostolilor din vremea lui. După moartea, învierea şi înălţarea Salvatorului, el a chemat Biserica laolaltă şi a îndrumat numirea unui Apostol care să-l înlocuiască pe Iuda Iscariotul (Fapte 1:15–26). Petru şi Ioan au vindecat un om care era schilod din naştere (Fapte 3:1–16) şi au fost eliberaţi în mod miraculos din temniţă (Fapte 5:11–29; 12:1–19). Prin slujirea lui Petru, a fost deschisă Evanghelia către neamuri (Fapte 10–11). În zilele din urmă, Petru, împreună cu Iacov şi Ioan, au venit din cer şi au conferit Preoţia lui Melhisedec şi cheile acesteia lui Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery (D&L 27:12–13; 128:20).

Prima epistolă a lui Petru

Prima epistolă a fost scrisă din „Babilon” (probabil Roma) şi a fost trimisă sfinţilor din zona care se numeşte acum Asia Mică, curând după ce Nero a început persecutarea creştinilor.

Capitolul 1 vorbeşte de rolul predestinat al lui Hristos ca Mântuitor. Capitolele 2–3 explică faptul că Hristos este piatra din capul unghiului al Bisericii, că sfinţii deţin o preoţie împărătească şi că Hristos a predicat spiritelor din temniţă. Capitolele 4–5 explică de ce este propovăduită Evanghelia celor morţi şi de ce trebuie ca vârstnicii să hrănească turma.

A doua epistolă a lui Petru

Capitolul 1 îi îndeamnă pe sfinţi să-şi asigure chemarea şi alegerea. Capitolul 2 îi avertizează împotriva învăţătorilor falşi. Capitolul 3 vorbeşte despre zilele din urmă şi despre a Doua Venire a lui Hristos.