Un grup de oameni din Cartea lui Mormon, dintre care mulţi erau urmaşi ai profetului Nefi, fiul lui Lehi. Ei s-au despărţit de lamaniţi şi au fost, în general, mai drepţi decât lamaniţii. Cu toate acestea, mai târziu ei au fost nimiciţi de lamaniţi din cauza răutăţii.
Nefiţii s-au despărţit de lamaniţi, 2 Ne. 5:5–17 .
Toţi aceia care nu erau lamaniţi, erau nefiţi, Iacov 1:13 .
Nefiţii au fost inspiraţi de o cauză mai bună, Alma 43:6–9, 45 .
Nefiţii n-au fost nicicând mai fericiţi decât în zilele lui Moroni, Alma 50:23 .
Nefiţii au fost salvaţi datorită rugăciunilor celor drepţi, Alma 62:40 .
Nefiţii au început să se rătăcească în necredinţă, Hel. 6:34–35 .
Isus a predicat şi a slujit printre nefiţi, 3 Ne. 11:1–28:12 .
Toţi au fost convertiţi la Domnul şi au avut toate lucrurile în comun, 4 Ne. 1:2–3 .
Nu exista nici o nemulţumire, dragostea lui Dumnezeu sălăşluia în inimile lor, iar ei erau cei mai fericiţi dintre oameni, 4 Ne. 1:15–16 .
Nefiţii au început să fie mândri şi răi, 4 Ne. 1:43 .
Sângele şi măcelul s-au răspândit pe toată faţa ţării, Morm. 2:8 .
Nefiţii au crescut în ticăloşie, iar Mormon a refuzat să-i conducă, Morm. 3:9–11 .
Toţi nefiţii, în afară de douăzeci şi patru, au fost ucişi, Morm. 6:7–15 .
Fiece nefit care nu a vrut să-L nege pe Hristos a fost omorât, Moro. 1:2 .
Nefiţii au fost nimiciţi din cauza nedreptăţilor şi ticăloşiilor lor, D&L 3:18 .
Păziţi-vă de mândrie, de teamă să nu deveniţi asemeni nefiţilor, D&L 38:39 .