Amin

Înseamnă „aşa să fie” sau „aşa este”. Se spune Amin pentru a se arăta acceptul şi acordul din toată inima sau în mod solemn (Deut. 27:14–26) sau că un lucru este adevărat (1 Regi 1:36). Astăzi, la încheierea rugăciunilor, a mărturiilor şi a discursurilor, aceia care au auzit rugăciunea sau mesajul rostesc cu glas tare amin pentru a-şi arăta acordul şi acceptul.

Personaj din Vechiul Testament - o persoană trebuia să spună amin atunci când făcea un jurământ (1 Cron. 16:7, 35–36; Neemia 5:13; 8:2–6). Hristos este numit „Amin, Martorul cel credincios şi adevărat” (Apoc. 3:14). Amin a slujit de asemenea ca semn de legământ în şcoala profeţilor (D&L 88:133–135).