Viclenie Vezi, de asemenea Înşelare, (a) înşela, înşelăciune În scripturi, viclenie înseamnă iscusinţă înşelătoare. Binecuvântat este omul în spiritul căruia nu există viclenie, Ps. 32:2 (Ps. 34:13; 1 Pet. 2:1). Nataniel era un israelit fără pic de viclenie, Ioan 1:47 (D&L 41:9–11). Cunoaşterea pură lărgeşte sufletul fără viclenie, D&L 121:42.