(a) Preţui Vezi, de asemenea (a) Cinsti; Reverenţă A privi pe cineva sau ceva ca fiind vrednic şi de valoare, mai ales în împrejurări evanghelice. El era dispreţuit, şi noi nu L-am luat în seamă, Isa. 53:3–4. Ceea ce este la mare preţ printre oameni este o urâciune în ochii lui Dumnezeu, Luca 16:15. Fiecare să-i preţuiască pe ceilalţi mai mult decât pe sine însuşi, Filip. 2:3. Domnul preţuieşte tot ce este trupesc în întregime, 1 Ne. 17:35. Fiecare om trebuie să-şi preţuiască aproapele ca pe sine însuşi, Mosia 27:4 (D&L 38:24–25). În ziua păcii lor ei au luat cu uşurinţă sfatul Meu, D&L 101:8.