Iov

Deşi cartea vorbeşte despre suferinţele lui Iov, ea nu răspunde pe de-a-întregul întrebării de ce Iov (sau oricine altcineva) suferă durerea şi pierderea familiei şi a bunurilor lui. Cartea clarifică că a avea nenorociri nu înseamnă neapărat că acea persoană a păcătuit. Domnul se poate folosi de nenorociri pentru experienţă, disciplină şi instruire la fel de bine ca şi pentru a pedepsi (D&L 122).

Cartea poate fi împărţită în patru părţi. Capitolele 1–2 sunt un prolog la povestire. Capitolele 3–31 relatează o serie de discuţii între Iov şi trei prieteni. Capitolele 32–37 conţin discursurile lui Elihu, un al patrulea prieten, care îl condamnă pe Iov pentru alte motive decât acelea ale primilor trei prieteni. Capitolele 38–42 încheie cartea asigurându-l pe Iov că drumul lui în viaţă a fost bun de la început.

Cartea lui Iov ne învaţă că, dacă cineva are o cunoaştere corectă a lui Dumnezeu şi trăieşte o viaţă pe placul lui Dumnezeu, el va fi în stare să îndure mai bine încercările la care este supus. Credinţa de nezdruncinat a lui Iov este caracterizată prin exclamaţii cum ar fi: „Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie numele Domnului” (Iov 1:21). Iov mai este menţionat în Ezechiel 14:14; Iac. 5:11; Doctrină şi Legăminte 121:10.