Epistolele lui Pavel
    Footnotes
    Theme

    Epistolele lui Pavel

    Patrusprezece cărţi din Noul Testament care au fost la origine scrisori scrise de Apostolul Pavel către membrii Bisericii. Ele pot fi împărţite în grupe după cum urmează:

    1 şi 2 Tesaloniceni (d.H. 50–51)

    Pavel a scris epistolele către Tesalonicenii din Corint în timpul celei de a doua călătorii misionare. Lucrarea lui în Tesalonic este descrisă în Fapte 17. A vrut să se întoarcă în Tesalonic, dar nu a putut (1 Tes. 2:18). De aceea, l-a trimis pe Timotei să-i îmbărbăteze pe convertiţi şi să-i aducă veşti despre ceea ce fac ei. Prima epistolă este rezultatul recunoştinţei sale la întoarcerea lui Timotei. A doua epistolă a fost scrisă puţin mai târziu.

    1 şi 2 Corinteni, Galateni, Romani (d.H. 55–57)

    Pavel a scris epistolele către Corinteni în timpul celei de a treia călătorii misionare pentru a răspunde la întrebări şi a îndrepta tulburările dintre sfinţii din Corint.

    Epistola către galateni a fost poate scrisă către multe unităţi ale Bisericii din Galatia întreagă. Unii membrii ai Bisericii abandonau Evanghelia în favoarea legii iudaice. În această scrisoare Pavel explică scopul legii lui Moise şi valoarea unei religii spirituale.

    Pavel a scris epistola către romanii din Corint, în parte, pentru a-i pregăti pe sfinţii romani pentru o vizită pe care spera să le-o facă. Această scrisoare reafirmă, de asemenea, doctrinele care fuseseră combătute de anumiţi iudei care se convertiseră la creştinism.

    Filipeni, Coloseni, Efeseni, Filimon, Evrei (d.H. 60–62)

    Pavel a scris aceste epistole în timp ce se afla pentru prima dată în temniţă la Roma.

    Pavel a scris epistola către filipeni în principal pentru a-şi exprima recunoştinţa şi afecţiunea faţă de sfinţii filipeni şi pentru a-i îmbărbăta în dezamăgirea cauzată de îndelungata lui întemniţare.

    Pavel a scris epistola către coloseni după ce a aflat că sfinţii coloseni cădeau într-o greşeală gravă. Ei credeau că desăvârşirea vine prin respectarea cu grijă a rânduielilor exterioare mai de grabă decât prin dezvoltarea unui caracter creştin.

    Epistola către efeseni este de mare importanţă, deoarece conţine învăţăturile lui Pavel despre Biserica lui Hristos.

    Epistola către Filimon este o scrisoare particulară despre Onisim, un rob care îşi jefuise stăpânul, pe Filimon, şi fugise la Roma. Pavel l-a trimis pe Onisim înapoi la stăpânul lui cu scrisoarea în care cerea ca Onisim să fie iertat.

    Pavel a scris epistola către evrei, membrilor iudei ai Bisericii pentru a-i convinge că legea lui Moise fusese împlinită în Hristos şi că ea fusese înlocuită de legea Evangheliei lui Hristos.

    1 şi 2 Timotei, Tit (d.H. 64–65)

    Pavel a scris aceste epistole după ce a fost eliberat prima dată din temniţa din Roma.

    Pavel a călătorit la Efes, unde l-a lăsat pe Timotei ca să oprească creşterea unor forme de speculaţie, intenţionând ca după aceea să se întoarcă. A scris prima epistolă către Timotei, probabil din Macedonia, ca să-l sfătuiască şi să-l încurajeze în împlinirea datoriei lui.

    Pavel a scris epistola către Tit într-o perioadă în care era în libertate. Probabil că a vizitat Creta, unde slujea Tit. În scrisoare vorbeşte mai ales despre traiul drept şi disciplina din cadrul Bisericii.

    Pavel a scris cea de a doua epistolă către Timotei aflându-se pentru a doua oară în temniţă, cu puţin timp înainte de martiriul lui. Epistola conţine ultimele cuvinte ale lui Pavel şi arată curajul deosebit şi încrederea cu care el a înfruntat moartea.