Preoţia lui Melhisedec

Preoţia lui Melhisedec este preoţia mai înaltă sau mai mare; Preoţia aaronică este preoţia mai mică. Preoţia lui Melhisedec include cheile binecuvântărilor spirituale ale Bisericii. Prin rânduielile preoţiei mai înalte, puterea dumnezeiască este arătată omului (D&L 84:18–25; 107:18–21).

Mai întâi, Dumnezeu a dezvăluit această preoţie mai înaltă lui Adam. Patriarhii şi profeţii din fiecare dispensaţie au avut această autoritate (D&L 84:6–17). Ea s-a numit mai întâi Sfânta Preoţie, după Ordinul Fiului lui Dumnezeu. Mai târziu, a devenit cunoscută ca Preoţia lui Melhisedec (D&L 107:2–4).

Când copiii lui Israel nu au mai trăit la înălţimea privilegiilor şi legămintelor Preoţiei lui Melhisedec, Domnul le-a luat legea mai înaltă şi le-a dat o preoţie mai mică şi o lege mai mică (D&L 84:23–26). Acestea s-au numit Preoţia aaronică şi legea lui Moise. Când a venit pe pământ, Isus a restaurat Preoţia lui Melhisedec pentru evrei şi a început să zidească Biserica printre ei. Cu toate acestea, preoţia şi Biserica s-au pierdut din nou prin apostazie. Mai târziu, ele au fost restaurate prin Joseph Smith, Jr. (D&L 27:12–13; 128:20; JS—I 1:73).

În cadrul Preoţiei lui Melhisedec există oficiile de vârstnic, înalt preot, patriarh, oficiul celor şaptezeci şi oficiul de Apostol (D&L 107). Preoţia lui Melhisedec va face întotdeauna parte din împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

Preşedintele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este preşedintele înaltei preoţii sau al Preoţiei lui Melhisedec şi deţine toate cheile destinate împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Chemarea de preşedinte este deţinută într-o perioadă de un singur bărbat şi el este singura persoană de pe pământ autorizată să folosească toate cheile preoţiei (D&L 107:64–67; D&L 132:7).