(a) Blestema, blestem
    Footnotes
    Theme

    (a) Blestema, blestem

    În scripturi, un blestem reprezintă aplicarea unei legi divine care are drept urmare o condamnare, cu consecinţe asupra unui lucru, unei persoane sau mai multor oameni, datorită, în special, nedreptăţii. Blestemele sunt o manifestare a dragostei lui Dumnezeu şi a dreptăţii Sale divine. Ele pot fi invocate, direct, de Dumnezeu sau pronunţate prin slujitorii Săi autorizaţi. Uneori, motivele reale ale blestemelor sunt cunoscute numai de Dumnezeu. În plus, sunt blestemaţi aceia care, ei singuri, renunţă la Spiritul Domnului.

    Domnul poate îndepărta blestemul ca urmare a credinţei unei persoane sau a oamenilor în Isus Hristos şi a supunerii faţă de legile şi rânduielile Evangheliei (Alma 23:16–18; 3 Ne. 2:14–16; A. de C. 1:3).

    Profanare

    : A blestema înseamnă, de asemenea, folosirea unui limbaj care profanează, care ilustrează lipsa de respect faţă de Dumnezeu sau care este dispreţuitor.