(a) Blestema, blestem

În scripturi, un blestem reprezintă aplicarea unei legi divine care are drept urmare o condamnare, cu consecinţe asupra unui lucru, unei persoane sau mai multor oameni, datorită, în special, nedreptăţii. Blestemele sunt o manifestare a dragostei lui Dumnezeu şi a dreptăţii Sale divine. Ele pot fi invocate, direct, de Dumnezeu sau pronunţate prin slujitorii Săi autorizaţi. Uneori, motivele reale ale blestemelor sunt cunoscute numai de Dumnezeu. În plus, sunt blestemaţi aceia care, ei singuri, renunţă la Spiritul Domnului.

Domnul poate îndepărta blestemul ca urmare a credinţei unei persoane sau a oamenilor în Isus Hristos şi a supunerii faţă de legile şi rânduielile Evangheliei (Alma 23:16–18; 3 Ne. 2:14–16; A. de C. 1:3).

Dumnezeu l-a blestemat pe şarpe pentru că i-a amăgit pe Adam şi pe Eva, Gen. 3:13–15 (Moise 4:19–21).
Pământul a fost blestemat din cauza lui Adam şi a Evei, Gen. 3:17–19 (Moise 4:23–25).
Domnul l-a blestemat pe Cain pentru că acesta îl omorâse pe Abel, Gen. 4:11–16 (Moise 5:22–41).
Domnul l-a blestemat pe Canaan şi pe urmaşii acestuia, Gen. 9:25–27 (Moise 7:6–8; Avr. 1:21–27).
Israelul va fi binecuvântat dacă va fi supus faţă de Dumnezeu şi va fi blestemat dacă nu va fi supus, Deut. 28:1–68 (Deut. 29:18–28).
Ghehazi şi urmaşii lui au fost blestemaţi cu lepra lui Naaman, 2 Regi 5:20–27.
Domnul a blestemat naţiunea străveche a lui Israel pentru că nu a plătit zeciuiala şi nu a dat darurile de mâncare, Mal. 3:6–10.

Pentru că lamaniţii nu L-au ascultat pe Domnul, ei au fost alungaţi din prezenţa Domnului şi au fost blestemaţi, 2 Ne. 5:20–24.
Toţi sunt chemaţi să vină la Dumnezeu, 2 Ne. 26:33.
Domnul îi va blestema pe aceia care comit ticăloşii, Iacov 2:31–33.
Nefiţii vor primi un blestem mai mare decât lamaniţii, dacă nu se pocăiesc, Iacov 3:3–5.
Blestemul a căzut asupra oamenilor răzvrătiţi, Alma 3:18–19 (Deut. 11:26–28).
Corihor a fost blestemat pentru că i-a dus pe oameni departe de Dumnezeu, Alma 30:43–60.
Domnul a blestemat ţara şi bogăţiile nefiţilor din cauza ticăloşiei oamenilor, Hel. 13:22–23 (2 Ne. 1:7; Alma 37:31).
Domnul i-a blestemat pe iarediţii ticăloşi, Eter 9:28–35.
Blestemul lui Adam a fost luat de pe copiii mici prin ispăşirea lui Hristos, Moro. 8:8–12.

Profanare

: A blestema înseamnă, de asemenea, folosirea unui limbaj care profanează, care ilustrează lipsa de respect faţă de Dumnezeu sau care este dispreţuitor.