Minciună Vezi, de asemenea Cinstit, cinste; Înşelare, (a) înşela, înşelăciune; (a) Vorbi de rău Orice comunicare falsă sau neadevărată în scopul înşelării. Să nu furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii, Lev. 19:11. Urăsc şi nu pot suferi minciuna, Ps. 119:163. Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, Prov. 12:22. Ei sunt poporul Meu care nu va minţi, Isa. 63:8. Diavolul este un mincinos şi tatăl minciunilor, Ioan 8:44 (2 Ne. 2:18; Eter 8:25; Moise 4:4). N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu, Fapte 5:4 (Alma 12:3). Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos, 1 Ioan 4:20. Toţi mincinoşii au partea lor în a doua moarte, Apoc. 21:8 (D&L 63:17). Vai de cel mincinos, căci el va fi aruncat în iad, 2 Ne. 9:34. Mulţi vor învăţa doctrină falsă spunând: minţiţi puţin şi nu este nici un rău în aceasta, 2 Ne. 28:8–9 (D&L 10:25). Vă imaginaţi voi că aţi putea minţi în faţa Domnului? Alma 5:17. Tu eşti un Dumnezeu al adevărului şi nu poţi să minţi, Eter 3:12 (Num. 23:19; 1 Sam. 15:29; Tit 1:2; Evr. 6:18; Enos 1:6). Acela care minte şi nu se va pocăi va fi alungat, D&L 42:21. Mincinoşii moştenesc gloria telestială, D&L 76:81, 103–106. Noi credem că trebuie să fim cinstiţi, A. de C. 1:13.