Înşelare, (a) înşela, înşelăciune Vezi, de asemenea Minciună; Viclenie În scripturi, a înşela înseamnă a face pe cineva să creadă ceva ce nu este adevărat. Cel ce nu a jurat strâmb va urca la muntele Domnului, Ps. 24:4. Scapă-mă de înşelăciune, Ps. 43:1. Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, Isa. 5:20 (2 Ne. 15:20). Nici un om să nu se înşele pe el însuşi, 1 Cor. 3:18. Nici un om să nu vă înşele cu vorbe deşarte, Ef. 5:6. Oamenii cei răi vor înşela şi vor fi înşelaţi, 2 Tim. 3:13. Satana, care a înşelat întreaga lume, a fost alungat, Apoc. 12:9. Satana a fost legat ca să nu mai înşele popoarele, Apoc. 20:1–3. Domnul nu poate fi înşelat, 2 Ne. 9:41. Dacă Îl urmaţi pe Fiul, fără să făptuiţi vreo înşelăciune înaintea lui Dumnezeu, veţi primi Spiritul Sfânt, 2 Ne. 31:13. Şerem a mărturisit că a fost înşelat de puterea diavolului, Iacov 7:18. Poporul Regelui Noe a fost înşelat de cuvinte linguşitoare, Mosia 11:7. Cei înţelepţi au primit îndrumare de la Spirit Sânt, şi nu au fost înşelaţi, D&L 45:57. Vai de cei înşelători, D&L 50:6. El a devenit Satana, tatăl tuturor minciunilor, pentru a înşela şi a minţi oamenii, Moise 4:4.