Vârstnic

Termenul vârstnic este folosit în diverse feluri în Biblie. În Vechiul Testament se referă adesea la bărbaţii vârstnici dintr-un trib, care erau de obicei însărcinaţi cu treburile guvernării (Gen. 50:7; Ios. 20:4; Rut 4:2; Mat. 15:2). Vârsta şi experienţa făceau sfaturile lor preţioase. Poziţia lor nu era neapărat o chemare a preoţiei.

De asemenea, pe vremea Vechiului Testament, erau rânduiţi vârstnici în Preoţia lui Melhisedec (Ex. 24:9–11). În Noul Testament vârstnicii sunt menţionaţi ca un oficiu al preoţiei în Biserică (Iac. 5:14–15). Şi printre nefiţi au fost rânduiţi vârstnici în preoţie (Alma 4:7, 16; Moro. 3:1). În această dispensaţie, Joseph Smith şi Oliver Cowdery au fost primii vârstnici rânduiţi (D&L 20:2–3).

Acum, vârstnic este denumirea dată tuturor deţinătorilor Preoţiei lui Melhisedec. De exemplu, misionarii de parte bărbătească sunt numiţi vârstnici. De asemenea un Apostol este un vârstnic şi se cuvine să se vorbească despre membrii Cvorumului celor Doisprezece sau despre membrii Cvorumurilor Celor Şaptezeci folosindu-se acest titlu (D&L 20:38; 1 Pet. 5:1). Îndatoririle vârstnicilor rânduiţi, astăzi, în Biserică, au fost date prin revelaţia din zilele din urmă (D&L 20:38–45; 42:44; 46:2; 107:12).