Blasfemie

Lipsă de respect şi veneraţie faţă de Dumnezeu sau de lucrurile sfinte.

Isus a fost acuzat de mai multe ori de către iudei că rosteşte blasfemii pentru că Îşi asuma dreptul de a ierta păcate (Mat. 9:2–3; Luca 5:20–21), pentru că El se numea Fiul lui Dumnezeu (Ioan 10:22–36; 19:7) şi pentru că spunea că Îl vor vedea şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului (Mat. 26:64–65). Aceste acuzaţii ar fi fost adevărate, dacă El nu ar fi fost într-adevăr tot ceea ce spunea că este. Vina care I s-a adus prin mărturii false la judecata de dinaintea sinedriului (Mat. 26:59–61) era de blasfemie împotriva templului lui Dumnezeu. Blasfemia împotriva Duhului Sfânt, care înseamnă negarea de bună voie a lui Hristos după ce s-a primit o cunoaştere deplină despre El, este păcatul de neiertat (Mat. 12:31–32; Marcu 3:28–29; D&L 132:27).