Farisei

În Noul Testament, un grup religios printre evrei, al cărui nume sugerează a fi separat sau aparte. Fariseii se mândreau cu faptul că ei se supuneau cu stricteţe legii lui Moise, evitând orice asociere cu neamurile. Ei credeau în viaţa de după moarte, în înviere şi în existenţa îngerilor şi a spiritelor. Ei credeau că legea orală şi tradiţia erau la fel de importante ca şi legile scrise. Învăţăturile lor reduceau religia la respectarea regulilor şi încurajau mândria spirituală. Ei au făcut ca mulţi evrei să se îndoiască de Hristos şi de Evanghelia Lui. Domnul i-a denunţat pe farisei şi faptele lor în Mat. 23; Marcu 7:1–23; şi Luca 11:37–44.