(a) Condamna, condamnare Vezi, de asemenea (a) Judeca, judecată; Judecată, ultima A considera pe cineva vinovat sau a fi considerat vinovat de către Dumnezeu. Dumnezeu va osândi pe omul plin de răutate, Prov. 12:2. Suntem mustraţi de Domnul, pentru a nu fi osândiţi cu lumea, 1 Cor. 11:32. Cuvintele, faptele şi gândurile noastre ne vor condamna, Alma 12:14. Cunoscând lucrurile şi neînfăptuindu-le, oamenii cad sub condamnare, Hel. 14:19. Dacă vom înceta să trudim, vom cădea sub osândă, Moro. 9:6. Acela care nu iartă fratelui lui greşelile lui este condamnat înaintea Domnului, D&L 64:9. Acela care păcătuieşte împotriva luminii mai mari va primi o condamnare mai mare, D&L 82:3. Întreaga Biserică se află sub condamnare până ce se vor pocăi şi îşi vor aminti de Cartea lui Mormon, D&L 84:54–57.