Curat şi a nu fi curat

În Vechiul Testament, Domnul le-a revelat lui Moise şi vechilor israeliţi că doar anumite mâncăruri sunt considerate curate sau, cu alte cuvinte, bune de mâncat. Deosebirea pe care au făcut-o israeliţii între mâncărurile curate şi cele care nu sunt curate a avut un mare efect în viaţa lor religioasă şi socială. Anumite soiuri de animale, păsări şi peşti erau considerate curate şi acceptate ca hrană, în timp ce celelalte erau considerate că nu sunt curate şi erau interzise (Lev. 11; Deut. 14:3–20). Şi unele persoane bolnave erau considerate ca nefiind curate.

În sens spiritual, a fi curat înseamnă a fi liber de păcat şi de dorinţe păcătoase. În acest sens cuvântul este folosit pentru a descrie o persoană care este virtuoasă şi are o inimă pură (Ps. 24:4). Poporul de legământ al lui Dumnezeu a avut întotdeauna îndrumări deosebite pentru a fi curat (3 Ne. 20:41; D&L 38:42; 133:5).