Deşertăciune, deşert Vezi, de asemenea Deşertăciune lumească; Mândrie Falsitate sau înşelăciune; mândrie; vanitate. Deşertăciune sau deşert mai poate însemna goliciune sau fără de valoare. Cel ce nu şi-a înălţat sufletul în deşertăciune va sta în locul sfânt al Domnului, Ps. 24:3–4. Când vă rugaţi, nu folosiţi aceleaşi vorbe deşarte, Mat. 6:7. Clădirea mare şi spaţioasă înseamnă închipuirea deşartă şi mândria, 1 Ne. 12:18. Veţi stărui voi în obiceiul de a vă fixa inimile pe lucrurile deşarte ale lumii? Alma 5:53. Nu căutaţi lucrurile deşarte ale acestei lumi, pentru că nu le puteţi lua cu voi, Alma 39:14. Vanitatea şi necredinţa au adus Biserica sub condamnare, D&L 84:54–55. Când încercăm să ne satisfacem ambiţia inutilă, cerurile se retrag, D&L 121:37.