(a) Fura, furt A lua ceva de la cineva în mod necinstit sau ilegal. Domnul a poruncit totdeauna copiilor Lui să nu fure (Ex. 20:15; Mat. 19:18; 2 Ne. 26:32; Mosia 13:22; D&L 59:6). Adunaţi-vă comori în cer unde hoţii nu pătrund şi nici nu fură, Mat. 6:19–21. Înfrângerile nefiţilor au venit din cauza mândriei, bogăţiilor, jafului, hoţiei, Hel. 4:12. Acela care fură şi nu se pocăieşte, va fi alungat, D&L 42:20. Aceia care fură vor fi predaţi potrivit legii ţării, D&L 42:84–85.