Tabernacol

Casă a Domnului, centrul preaslăvirii Israelului în timpul exodului din Egipt. Tabernacolul era de fapt un templu portabil şi putea fi desfăcut şi reasamblat. Copiii lui Israel au folosit un tabernacol până când au construit templul lui Solomon (D&L 124:38).

Dumnezeu i-a dezvăluit modelul tabernacolului lui Moise (Ex. 26–27), iar copiii lui Israel l-au construit potrivit acestui model (Ex. 35–40). Când tabernacolul a fost terminat, un nor a acoperit cortul, iar slava Domnului a umplut tabernacolul (Ex. 40:33–34). Norul a fost un semn al prezenţei lui Dumnezeu. Noaptea, el avea înfăţişarea unui foc. Când norul stătea deasupra cortului, copiii Israelului făceau tabăra. Când se mişca, se mişcau şi ei cu el (Ex. 40:36–38; Num. 9:17–18). Copiii Israelului au purtat tabernacolul cu ei în timpul peregrinărilor lor în pustiu şi în timpul cuceririi ţinutului Canaanului. După acea cucerire, tabernacolul a fost localizat la Silo, locul pe care îl alesese Domnul (Ios. 18:1). După ce copiii lui Israel au construit templul lui Solomon, tabernacolul a dispărut complet din istorie.

Domnul şi Isaia au folosit tabernacolul ca simbol al oraşelor Sion şi Ierusalim pentru cea de-a Doua Venire a Domnului (Isa. 33:20; Moise 7:62).