Scripturi
Doctrină şi Legăminte 135


Secţiunea 135

Martiriul lui Joseph Smith, profetul, şi al fratelui său, Hyrum Smith, patriarhul, din 27 iunie 1844, la Carthage, Illinois (History of the Church, 6:629–631). Acest document a fost scris de către vârstnicul John Taylor, din Consiliul celor Doisprezece, care a fost martor la evenimente.

1–2, Joseph şi Hyrum sunt martirizaţi în închisoarea din Carthage; 3, Poziţia proeminentă a profetului este salutată; 4–7, Sângele lor nevinovat mărturiseşte despre adevărul şi divinitatea lucrării.

1 Pentru a pecetlui mărturia acestei cărţi şi a Cărţii lui Mormon, anunţăm amartiriul lui bJoseph Smith, profetul, şi al lui Hyrum Smith, patriarhul. Ei au fost împuşcaţi în închisoarea din cCarthage, la 27 iunie 1844, în jurul orei cinci după amiază, de către răufăcători înarmaţi—cu feţele vopsite în negru—între 150 şi 200 de persoane. dHyrum a fost împuşcat primul şi a căzut uşor, exclamând: Sunt un om mort! Joseph a sărit pe fereastră şi a fost împuşcat mortal în încercarea sa, exclamând: O, Doamne, Dumnezeul Meu! Ei au fost, amândoi, împuşcaţi după ce au murit, într-un mod brutal, şi amândoi au primit patru gloanţe.

2 aJohn Taylor şi Willard Richards, doi dintre Cei Doisprezece, au fost singurele persoane în cameră, în momentul acela; primul a fost rănit într-un mod sălbatic cu patru gloanţe, dar s-a vindecat între timp; al doilea, prin providenţa lui Dumnezeu, a scăpat, fără a avea măcar o gaură în îmbrăcămintea sa.

3 Joseph Smith, aprofetul şi bvăzătorul Domnului, a făcut pentru salvarea oamenilor din această lume mai mult decât oricare alt om care a trăit în ea, cu excepţia unică a lui Isus. În scurtul timp de douăzeci de ani, el a făcut să apară Cartea lui Mormon, pe care a tradus-o prin darul şi puterea lui Dumnezeu, şi, prin intermediul lui, aceasta s-a publicat pe două continente; a trimis cplenitudinea Evangheliei nepieritoare, conţinută de ea, în cele patru colţuri ale pământului; a făcut să apară revelaţiile şi poruncile care compun această carte, Doctrină şi Legăminte, şi multe alte documente şi instrucţiuni înţelepte în folosul copiilor oamenilor; a adunat multe mii de sfinţi din zilele din urmă, a stabilit un doraş mare şi a lăsat o faimă şi un nume care nu pot pieri. A fost mare, în viaţă şi după moarte, în ochii lui Dumnezeu şi ai poporului său; şi, ca cei mai mulţi dintre unşii Domnului din timpurile străvechi, a pecetluit misiunea şi lucrările sale cu propriul lui esânge; şi la fel a făcut şi fratele său, Hyrum. În viaţă nu au fost despărţiţi şi în moarte nu au fost separaţi!

4 Când Joseph s-a dus în Carthage pentru a se preda oficialităţilor potrivit pretinselor cerinţe ale legii, cu două sau trei zile înainte de asasinarea sa, el a spus: „Mă duc ca un amiel la masacru; dar sunt calm ca o dimineaţă de vară; am o conştiinţă liberă de orice păcat faţă de Dumnezeu şi faţă de toţi oamenii. Voi muri nevinovat şi se va spune despre mine—a fost omorât cu sânge rece”.—În aceeaşi dimineaţă, după ce Hyrum fusese gata să meargă—să spunem noi la masacru? Da, pentru că aşa a fost—el a citit următorul paragraf, spre sfârşitul capitolului al doisprezecelea din Eter, din Cartea lui Mormon, şi a îndoit pagina în acest loc:

5 Şi s-a întâmplat că eu m-am rugat Domnului ca El să le dea neamurilor har, pentru ca ei să poată avea caritate. Şi s-a întâmplat că Domnul mi-a spus: Dacă ei nu au caritate, nu are importanţă pentru tine, tu ai fost credincios; de aceea, veşmintele tale vor fi acurăţate. Şi, deoarece tu ai văzut slăbiciunile tale, tu vei fi întărit într-atât, încât tu vei sta în locul pe care l-am pregătit în locaşurile Tatălui Meu. Şi acum, eu … îmi iau rămas bun de la neamuri; da, şi, de asemenea, de la fraţii mei pe care îi iubesc, până când ne vom întâlni înaintea bscaunului de judecată al lui Hristos, unde toţi oamenii vor şti că veşmintele mele nu sunt pătate cu sângele vostru. cTestatorii sunt acum morţi şi testamentul lor este în vigoare.

6 Hyrum Smith împlinise patruzeci şi patru de ani în februarie 1844 şi Joseph Smith treizeci şi opt de ani în decembrie 1843; de aici înainte numele lor vor fi înregistrate printre martirii religiei; şi cititorii din fiecare naţiune îşi vor aminti că pentru apariţia Cărţii lui Mormon şi a acestei cărţi a Bisericii, Doctrină şi Legăminte, pentru salvarea lumii corupte, a fost necesar cel mai bun sânge din secolul al nouăsprezecelea; şi că, dacă focul poate distruge un copac averde pentru slava lui Dumnezeu, cât de uşor va arde copacii uscaţi pentru a purifica via de corupţie. Ei au trăit pentru slavă; ei au murit pentru slavă; şi slava este răsplata lor veşnică. Din veac în veac, numele lor va trece prin fiecare generaţie, ca pietre preţioase pentru cei sfinţiţi.

7 Ei erau nevinovaţi de orice crimă, aşa cum, deseori, au dovedit-o înainte şi au fost închişi doar datorită conspiraţiei trădătorilor şi a oamenilor răi; şi sângele lor nevinovat de pe podeaua închisorii Carthage este o pecete mare aplicată pe „mormonism”, care nu poate fi respinsă de nici un tribunal de pe pământ, şi sângele lor nevinovat, care este o pată pe renumele statului Illinois, împreună cu cuvântul statului dat de guvernator şi nerespectat, reprezintă o mărturie a adevărului despre Evanghelia nepieritoare pe care o lume întreagă nu o poate infirma; şi sângele lor nevinovat pe drapelul libertăţii şi pe magna charta a Statelor Unite este un ambasador pentru religia lui Isus Hristos, care va atinge inima oamenilor cinstiţi din toate naţiunile; şi sângele lor nevinovat împreună cu sângele nevinovat al tuturor martirilor sub aaltarul pe care Ioan l-a văzut, va striga către Domnul oştirilor până când El va răzbuna acest sânge pe pământ. Amin.