Scripturi
Doctrină şi Legăminte 123


Secţiunea 123

Îndatoririle sfinţilor faţă de aceia care îi persecută, stabilite de Joseph Smith, profetul, în martie 1839, în timp ce era prizonier în închisoarea din Liberty, Missouri (History of the Church, 3:302–303).

1–6, Sfinţii trebuie să adune şi să publice o relatare despre suferinţele şi persecuţiile lor; 7–10, Acelaşi spirit care a stabilit falsele credinţe îi conduce pe oameni spre persecuţia sfinţilor; 11–17, Mulţi, din toate sectele, vor primi până la urmă adevărul.

1 Şi din nou, vă propunem să luaţi în considerare oportunitatea tuturor sfinţilor de a aduna laolaltă cunoştinţele cu privire la toate faptele şi suferinţele şi abuzurile care le-au fost pricinuite lor de către oamenii acestui stat;

2 Şi, de asemenea, cu privire la toate bunurile şi sumele pagubelor pe care le-au suferit, atât prin defăimarea reputaţiei şi vătămarea fizică a unei persoane, cât şi prin pierderea bunurilor imobiliare;

3 Şi, de asemenea, numele tuturor persoanelor care au luat parte la asuprirea lor, în măsura în care le pot obţine şi le pot găsi.

4 Şi s-ar putea desemna un comitet pentru a descoperi aceste lucruri şi pentru a strânge declaraţii şi mărturii sub jurământ; şi, de asemenea, pentru a aduna publicaţiile calomniatoare care sunt în circulaţie;

5 Şi toate acelea care sunt în reviste, şi în enciclopedii, şi în toate istoriile calomniatoare care sunt publicate, şi care sunt scrise, şi de către cine, şi pentru a prezenta întreaga serie de ticăloşii diabolice şi de fapte josnice şi criminale practicate asupra acestui popor—

6 Pentru ca nu numai să le publicăm întregii lumi, ci să le prezentăm conducătorilor guvernului în toată culoarea lor întunecată şi infernală, ca ultim efort pe care Tatăl nostru Ceresc ni-l porunceşte, înainte de a-I cere, în întregime şi complet, acea promisiune care Îl va face să iasă din locul Său aascuns; şi, de asemenea, pentru ca întreaga naţiune să fie lăsată fără scuză înainte ca El să trimită puterea braţului Său puternic.

7 Este o datorie absolut necesară, pe care o avem faţă de Dumnezeu, faţă de îngeri, printre care vom fi duşi să stăm şi, de asemenea faţă de noi înşine, de soţiile şi de copiii noştri, care s-au încovoiat de durere, de tristeţe şi de grijă, sub mâna cea mai blestemată a crimei, a tiraniei şi a asupririi, susţinută şi menţinută şi încurajată de influenţa acelui spirit care a consolidat aşa de puternic în inima copiilor crezurile taţilor care au moştenit minciuni, şi a umplut lumea de confuzie, şi a devenit din ce în ce mai puternic şi este, acum, chiar sursa principală a întregii corupţii şi întregul apământ se văită sub greutăţile nedreptăţii lui.

8 Este un ajug de fier, o legătură puternică; sunt chiar cătuşele, şi lanţurile, şi colierele, şi legăturile iadului.

9 De aceea, este o datorie imperioasă pe care o avem nu numai faţă de soţiile şi copiii noştri, ci şi faţă de văduve şi faţă de aceia fără tată, cărora le-au fost aomorâţi soţii şi taţii de mâna lui de fier;

10 Aceste fapte negre şi întunecate sunt suficiente pentru a face ca însuşi iadul să se cutremure, să fie şocat şi să pălească şi să facă să tremure şi să paralizeze chiar mâinile diavolului.

11 Şi, de asemenea, este o datorie imperioasă pe care o avem faţă de toată generaţia care creşte şi faţă de toţi aceia cu inima pură—

12 Pentru că sunt încă mulţi printre toate sectele, grupurile şi confesiunile care sunt aorbiţi de subtila viclenie a oamenilor, prin care ei stau la pândă pentru a înşela, şi care sunt împiedicaţi să găsească adevărul doar pentru că nu bştiu unde să-l găsească—

13 De aceea, trebuie să consacrăm toată viaţa noastră aducerii la lumină a tuturor lucrurilor aascunse în întuneric în măsura în care le cunoaştem; şi ele sunt într-adevăr manifestate din ceruri—

14 Acestea trebuie să fie, de aceea, realizate cu cea mai mare sârguinţă.

15 Nimeni să nu le considere ca lucruri mărunte; pentru că multe lucruri cu privire la sfinţi, şi care sunt încă în viitor, depind de acestea.

16 Voi ştiţi, fraţi, că în timpul unei furtuni, o corabie foarte mare este aajutată foarte mult de o cârmă foarte mică, menţinând-o în poziţie corespunzătoare în faţa vântului şi a valurilor.

17 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, să facem cu avoioşie toate lucrurile care stau în puterea noastră; şi atunci, putem sta neclintiţi, cu cea mai mare siguranţă, pentru a vedea bsalvarea lui Dumnezeu şi braţul Său dezvăluit.