Introducere la Epistola lui Pavel către efeseni
De ce studiem această carte?
„Efeseni este o epistolă pentru întreaga lume, pentru iudei şi neamuri, pentru soţi şi soţii, pentru părinţi şi copii, pentru stăpâni şi slujitori. Era voia lui Dumnezeu în zilele lui Pavel; este glasul inspiraţiei în zilele noastre; este o epistolă care poate fi apreciată şi pusă în aplicare de oricine…
Conţine unele dintre cele mai bune cuvinte ale lui Pavel şi este un document care conţine principii fundamentale şi Evanghelia lui Dumnezeu, care este plină de slavă şi care ne poate salva” (Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:489).
Studiind Epistola către efeseni, cursanţii pot fi inspiraţi să lase deoparte lucrurile acestei lumi, pot creşte din punct de vedere spiritual şi pot învăţa cum să ia parte mai bine la unitatea şi frăţia din cadrul Bisericii.
Cine a scris această carte?
Apostolul Pavel a scris Epistola către efeseni (vezi Efeseni 1:1).
Când şi unde a fost scrisă?
Pavel a declarat că era prizonier în momentul în care a scris epistola către efeseni (vezi Efeseni 3:1; 4:1; 6:20). Este posibil ca Epistola către efeseni să fi fost scrisă în timpul primei încarcerări a lui Pavel la Roma, în jurul anilor 60-62 d.H. (vezi Ghid pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel”, scriptures.lds.org). În această perioadă, Pavel era arestat la domiciliu, dar avea dreptul de a primi vizitatori şi de a predica Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 28:16-31).
Pentru cine a fost scrisă şi de ce?
În versiunea King James a Bibliei, în Efeseni 1:1 se spune că Epistola către efeseni este adresată „[sfinţilor] care sunt în Efes”. Totuşi, cele mai vechi manuscrise al Epistolei către efeseni nu conţin cuvintele „care sunt în Efes”. Aceasta sugerează faptul că este posibil ca Pavel să nu fi scris această epistolă special pentru efeseni, ci pentru mai multe congregaţii de sfinţi, inclusiv cei din Efes. Efes a fost cel mai important oraş pentru Pavel în timpul celei de a treia sa călătorii misionare (vezi Faptele apostolilor 19:9-10; 20:31) şi el avea o mare dragoste faţă de oamenii de acolo (vezi Faptele apostolilor 20:17, 34-38).
În scrisoarea sa, Pavel s-a adresat membrilor Bisericii care făceau parte dintre neamuri (vezi Efeseni 2:11) şi care erau, probabil, nou convertiţi (vezi Efeseni 1:15). El a scris pentru a ajuta la dezvoltarea spiritualităţii şi a mărturiilor celor care erau deja membri. Principalele sale scopuri au fost de a-i ajuta pe aceşti convertiţi să aibă mai multă cunoaştere spirituală despre Dumnezeu şi despre Biserică (vezi Efeseni 1:15-18; 3:14-19), de a promova unitatea, în special cea dintre sfinţii care sunt dintre neamuri şi sfinţii iudei (vezi Efeseni 2:11-22; 4:1-16; 5:19–6:9) şi de a-i încuraja pe sfinţi să se opună puterii răului (vezi Efeseni 4:17–5:18; 6:10-18). Mulţi sfinţi din Efes trăiau în neprihănire în asemenea măsură încât să fie pecetluiţi pentru a avea viaţă eternă (vezi Efeseni 1:13; Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 2:493-494).
Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?
Efeseni conţine multe învăţături şi idei care sunt cunoscute sfinţilor din zilele din urmă, inclusiv prerânduirea, dispensaţia plenitudinii timpurilor, Spiritul Sfânt al făgăduinţei, importanţa profeţilor şi a apostolilor, ideia unei biserici adevărate şi unite şi diferitele oficii, chemări şi funcţii în cadrul organizării Bisericii. Această scrisoare conţine, de asemenea, unele dintre cele mai măreţe învăţături despre familie din toate scripturile.
Rezumat
Efeseni 1:1–4:16 Pavel scrie despre prerânduirea sfinţilor de a primi Evanghelia, despre dispensaţia plenitudinii timpurilor, pecetluirea prin Spiritul Sfânt al făgăduinţei, salvarea prin intermediul harului, unitatea dintre sfinţii care sunt dintre neamuri şi sfinţii iudei în Biserică, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, scopul Bisericii şi organizarea ei pe temelia apostolilor şi profeţilor, avându-L pe Isus Hristos drept piatra din capul unghiului. Pavel propovăduieşte că Dumnezeu va aduna toate lucrurile în Hristos în dispensaţia plenitudinii timpurilor.
Efeseni 4:17–6:24 Pavel îi încurajează pe sfinţi să pună în practică în vieţile lor doctrina adevărată. El îi încurajează să abandoneze vechiul om (vechile lor păcate) şi să se îmbrace în omul cel nou care devin prin intermediul lui Hristos. El oferă instrucţiuni soţiilor, soţilor, copiilor, părinţilor, slujitorilor, stăpânilor şi congregaţiilor. El îi încurajează pe sfinţi să „[se îmbrace] cu toată armura lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11).