Lecţia 103 1 Corinteni 1-2

Lecţia 103

1 Corinteni 1-2

Introducere

După ce a aflat despre problemele membrilor Bisericii din Corint, Pavel le-a scris acestora şi i-a îndemnat să înlăture certurile şi să devină uniţi. De asemenea, el a explicat că Dumnezeu îi cheamă pe cei slabi şi umili să propovăduiască Evanghelia Sa, iar lucrurile care vin de la Dumnezeu pot fi cunoscute şi înţelese doar cu ajutorul Spiritului.

Sugestii pentru predare

1 Corinteni 1:1-16

Pavel scrie sfinţilor din Corint şi îi îndemnă să înlăture certurile şi să devină uniţi

Arătaţi membrilor clasei o poză cu o familie, o echipă sportivă şi un grup de prieteni (sau scrieţi pe tablă familie, echipă sportivă, grup de prieteni).

Ce ar putea duce la dezbinări şi certuri în fiecare dintre aceste grupuri?
Cum pot afecta aceste dezbinări şi certuri o familie, o echipă sau un grup de prieteni?
Cum pot afecta Biserica dezbinările şi certurile dintre membri?

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 1 Corinteni 1, să caute un adevăr referitor la dezbinări sau certuri propovăduit de Pavel sfinţilor din Corint.

Invitaţi cursanţii să deschidă la Hărţi şi fotografii din Biblie, harta nr. 13, „Călătoriile misionare ale apostolului Pavel”, şi să găsească Corintul.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf:

În timpul celei de-a doua călătorii misionare, Pavel a călătorit într-un oraş numit Corint unde a propovăduit Evanghelia. Mulţi oameni au fost botezaţi la acea vreme (vezi Faptele apostolilor 18:1-18). Mai târziu, în timp ce Pavel propovăduia în Efes, a aflat că au apărut probleme printre membrii Bisericii din Corint pentru că unii dintre cei convertiţi reveniseră la credinţa şi practicile idolatre din trecut. Pavel a scris membrilor Bisericii din Corint pentru a-i întări şi pentru a le reaminti de angajamentul lor de a sluji Domnului.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 1:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la felul în care s-a adresat Pavel membrilor din Corint.

Cum s-a adresat Pavel membrilor Bisericii din Corint?
Potrivit celor relatate în versetul 1, ce chemare avea Pavel în Biserică?

Rezumaţi 1 Corinteni 1:3-9 explicând faptul că Pavel le-a spus sfinţilor din Corint că i-a mulţumit lui Dumnezeu în numele lor pentru harul pe care l-au primit prin Isus Hristos, prin care au fost binecuvântaţi în toate felurile. Subliniaţi că Pavel s-a adresat sfinţilor folosind un limbaj care indică faptul că Tatăl Ceresc şi Isus Hristos sunt fiinţe separate (vezi versetul 3).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 1:10-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la ce i-a îndemnat Pavel să facă pe sfinţii corinteni.

Potrivit celor relatate în 1 Corinteni 1:10, ce aşteptări are Domnul de la membrii Bisericii? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice un principiu similar următorului: Domnul doreşte de la noi, ca sfinţi, să fim uniţi şi să înlăturăm dezbinările şi cearta.)
Ce trebuie să facem, ca membri ai Bisericii, pentru a înlătura dezbinările şi cearta din familiile noastre? Din ramurile noastre? (Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă.)
Ce binecuvântări putem primi când suntem uniţi şi înlăturăm cearta?
Când aţi fost binecuvântaţi ca urmare a faptului că aţi fost uniţi în clasă, cvorum, episcopie sau ramură?

Îndreptaţi atenţia cursanţilor către răspunsurile scrise pe tablă şi îndemnaţi-i să aleagă un mod prin care pot înlătura dezbinările şi certurile şi să-şi stabilească un obiectiv de a face acest lucru.

Rezumaţi 1 Corinteni 1:12-16 explicând faptul că sfinţii din Corint se împărţeau în grupuri în funcţie de cine i-a botezat. Certurile s-au intensificat pentru că ei credeau că statutul lor în Biserică era determinat de importanţa persoanei care i-a botezat.

1 Corinteni 1:17-31

Pavel ne învaţă că Dumnezeu cheamă pe cei slabi să propovăduiască Evanghelia Sa

Explicaţi faptul că, în vremea lui Pavel, în Corint locuiau mulţi greci. Aceştia puneau mare preţ pe ideile filozofice şi înţelepciunea lumească.

De ce ar putea o persoană care apreciază filozofiile lumeşti să considere că este greu să accepte Evanghelia? (Puteţi citi 2 Nefi 9:28.)

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 1 Corinteni 1:17-31, să caute un adevăr care-i poate ajuta să înţeleagă imperfecţiunea înţelepciunii lumii.

Împărţiţi-i pe membrii clasei în patru grupuri. Desemnaţi fiecărui grup una dintre următoarele referinţe scripturale: 1 Corinteni 1:17-18; 1 Corinteni 1:19-20; 1 Corinteni 1:21-22; şi 1 Corinteni 1:23-24. Rugaţi cursanţii să citească aceste versete în grupul lor şi să caute ce a spus Pavel despre înţelepciunea lumii în comparaţie cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Explicaţi că expresia „Hristos m-a trimis nu să botez” din versetul 17 sugerează faptul că Pavel nu a fost trimis pentru a construi o reputaţie bazată pe numărul celor convertiţi. De asemenea puteţi să explicaţi că expresiile „înţelepciunea celor înţelepţi” din versetul 19 şi „înţelepciunea lumii” din versetul 20 se referă la tradiţiile filozofice eronate ale acelor zile.

După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi câte un membru din fiecare grup pentru a rezuma membrilor clasei ce a propovăduit Pavel sfinţilor corinteni referitor la înţelepciune. După ce toţi membrii grupurilor și-au prezentat rezumatul, adresaţi întrebarea:

De ce credeţi că cei necredincioşi considerau mesajul ispăşirii lui Isus Hristos ca fiind o nebunie?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 1:25. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a spus Pavel despre înţelepciunea umană comparată cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Explicaţi că Pavel a folosit expresiile „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” şi „slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii” pentru a transmite ideea că înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu sunt supreme. Dumnezeu nu este nesăbuit şi nici nu are slăbiciuni.

Ce adevăr a propovăduit Pavel despre înţelepciunea umană comparată cu înţelepciunea lui Dumnezeu? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Înţelepciunea lui Dumnezeu este mai mare decât înţelepciunea umană.)
În ce mod înţelegerea acestui adevăr ar putea influenţa modul în care o persoană caută soluţii la problemele sale?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 1:26-27. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute pe cine a ales Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia Sa.

Pe cine a ales Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia Sa?
De ce credeţi că Dumnezeu i-a ales să propovăduiască Evanghelia pe aceia pe care lumea îi consideră nesăbuiţi şi slabi?

1 Corinteni 2

Pavel explică modul în care învăţăm lucrurile lui Dumnezeu

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„M-am aşezat în avion lângă un ateu convins, care şi-a arătat neîncrederea în Dumnezeu într-un mod atât de ferm, încât i-am depus acestuia mărturia mea. «Vă înşelaţi», am spus, «există un Dumnezeu. Eu ştiu că El trăieşte!»

El mi-a răspuns: «Nuştiţi. Nimeni nu ştie aceasta! Nu puteţi şti lucrul acesta!» Văzând că nu cedez, ateul, care era avocat, a adresat, probabil, întrebarea supremă cu privire la mărturie. «Bine», spuse el cu un zâmbet îngăduitor şi sarcastic, «spuneţi că ştiţi. Spuneţi-mi cum ştiţi lucrul acesta».

Când am încercat să răspund, în pofida educaţiei mele academice avansate, am fost neputincios în a comunica …

Când am folosit cuvintele Spirit şi mărturie, ateul a răspuns: «Nu ştiu despre ce vorbiţi». Cuvintele rugăciune, discernământ, şi credinţă erau fără sens pentru el. «Vedeţi», mi-a răspuns: «Nu ştiţi cu adevărat. Dacă aţi şti, mi-aţi putea spune cum ştiţi lucrul acesta».

Eram în pierdere pentru că nu ştiam cum să răspund” („The Candle of the Lord”, Ensign, ian. 1983, p. 51).

Ce aţi fi răspuns ateului?

Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 1 Corinteni 2, să caute un adevăr care îi poate ajuta să ştie de ce acest om nu l-a putut înţelege pe preşedintele Packer şi de ce pot fi încrezători în cunoştinţele lor despre aspectele spirituale.

Rezumaţi 1 Corinteni 2:1-8 explicând faptul că Pavel le-a spus sfinţilor din Corint că nu a folosit înţelepciunea umană pentru a-i convinge despre adevărul Evangheliei. El le-a propovăduit prin Spirit pentru ca aceştia să aibă credinţă în Dumnezeu. De asemenea, Pavel le-a spus că cei necredincioşi nu pot înţelege tainele lui Dumnezeu.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 1 Corinteni 2:9-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute de ce a spus Pavel că unii oameni pot să ştie şi să înţeleagă „lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (versetul 10), în timp ce alţii nu pot.

Potrivit celor relatate în versetele 9-10, de ce au putut Pavel şi alţi oameni credincioşi să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu?
Potrivit celor relatate în versetul 14, de ce unii oameni nu pot să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu?
Ce adevăr putem învăţa din aceste versete despre modul în care putem şti şi înţelege lucrurile lui Dumnezeu? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Doar cu ajutorul Spiritului putem să ştim şi să înţelegem lucrurile lui Dumnezeu.)

Faceţi referire la relatarea preşedintelui Packer şi explicaţi că acesta s-a simţit inspirat să-l întrebe pe cel care stătea lângă el în avion ce gust are sarea. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, restul relatării preşedintelui Packer:

„Desigur, după câteva încercări, el nu a putut oferi un răspuns. El nu a putut transmite în cuvinte o experienţă atât de obişnuită ca gustul sării. Mi-am depus încă o dată mărturia şi i-am spus: «Eu ştiu că există un Dumnezeu. Aţi ridiculizat această mărturie şi aţi spus că, dacă aş şti, aş fi putut să vă spun exact cum ştiu. Prietene, spiritual vorbind, eu am gustat sarea. Nu pot să vă transmit în cuvinte modul în care am dobândit această cunoaştere, cum nici dumneavoastră nu puteţi să-mi spuneţi ce gust are sarea. Dar vă spun din nou, există un Dumnezeu! El trăieşte cu adevărat! Şi, doar pentru că dumneavoastră nu ştiţi, nu încercaţi să-mi spuneţi că nici eu nu ştiu, deoarece eu o ştiu!»

După ce ne-am despărţit, l-am auzit murmurând: «Nu am nevoie de religia ta ca punct de sprijin! Nu am nevoie de ea.»

După acea experienţă până în prezent, nu am fost niciodată jenat sau ruşinat că nu puteam explica doar în cuvinte tot ceea ce ştiu din punct de vedere spiritual” („The Candle of the Lord”, p. 52).

Scrieţi pe tablă cuvintele lucrurile lui Dumnezeu şi întrebaţi cursanţii ce consideră că sunt lucrurile lui Dumnezeu care pot fi cunoscute şi înţelese doar prin Spiritul Său. Scrieţi răspunsurile lor pe tablă.

De ce este important ca noi să credem că putem cunoaşte şi înţelege lucrurile lui Dumnezeu numai prin Spiritul Său?

Îndreptaţi atenţia cursanţilor către lista de pe tablă şi îndemnaţi-i să împărtăşească o experienţă prin care au ajuns să cunoască şi să înţeleagă prin Spirit unul dintre aceste lucruri ale lui Dumnezeu. De asemenea, puteţi să le împărtăşiţi o experienţă pe care aţi avut-o dumneavoastră.

Îndemnaţi cursanţii să se gândească la ceea ce pot face pentru a căuta ajutorul Spiritului în timp ce se străduiesc să ştie şi să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu.

Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile predate în această lecţie.

Comentarii şi informaţii generale

1 Corinteni 1:17-2:13. Înţelepciunea lumii

„Când Pavel a vorbit împotriva «înţelepciunii acestei lumi» (1 Corinteni 1:20), el s-a referit la tradiţiile filozofice eronate ale zilelor sale şi nu la scopul valoros al învăţării şi al educaţiei pe care le încurajează Domnul (vezi Matei 22:37; 2 Nefi 9:29; D&L 88:78-80). Pavel a folosit cuvintele înţelept şi înţelepciune în mod repetat în 1 Corinteni 1:17-2:13 pentru a face referire la filozofiile lumeşti şi la cei care le susţineau. Ideile filozofice erau cu regularitate subiectul unor dezbateri publice. Pavel a făcut deosebirea dintre înţelepciunea umană limitată şi puternicul mesaj al Fiului răstignit al lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1:17-25). Indiferent de cei care au luat în derâdere Evanghelia, credinţa sfinţilor nu trebuie să depindă de «înţelepciunea oamenilor, ci [de]… puterea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 2:5).

Mesajul despre un Mesia răstignit era greu de acceptat atât pentru iudei, cât şi pentru neamuri. În civilizaţia romană, răstignirea era o pedeapsă rezervată criminalilor sau sclavilor şi simboliza ruşine şi înfrângere. Ideea că cineva ar suferi şi ar muri pentru şi în folosul altora, apoi, ulterior ar reveni la viaţă, era «o nebunie» în gândirea filozofilor greci (1 Corinteni 1:23). Pentru iudeii al cărui concept despre Mesia aducea cu sine speranţa regalităţii, puterii şi victoriei, mesajul că Mesia murise pe cruce era o «piatră de poticnire» şi o idee inacceptabilă (1 Corinteni 1:23)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 364).

1 Corinteni 1:18-29 „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari”

„Deşi mulţi iudei şi neamuri au respins mesajul Evangheliei ca fiind o «nebunie» (1 Corinteni 1:18), Pavel ne-a învăţat că «nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii» (1 Corinteni 1:19-25). Adesea, Dumnezeu înfăptuieşte lucrarea Sa prin oameni pe care lumea i-ar putea considera a fi «nebuni» sau «slabi» (vezi D&L 35:13-14; 124:1). În 1 Corinteni 1:28, «lucrurile josnice ale lumii» – cei care sunt umili şi smeriţi – sunt aceia pe care Dumnezeu îi alege să îndeplinească lucrarea Sa” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 364).

1 Corinteni 2:6-16. „Lucrurile lui Dumnezeu” sunt „judecate duhovniceşte”

Deoarece „lucrurile Duhului lui Dumnezeu” nu pot fi decât „judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:14), cei care pun accent pe lucrurile lumeşti nu pot înţelege adevărurile spirituale. Dumnezeu ne-a asigurat o cale pentru a obţine cunoaştere spirituală. Vârstnicul Paul V. Johnson, din Cei Şaptezeci ne-a învăţat:

„În lumea oamenilor de ştiinţă, metoda ştiinţifică este folosită pentru a afla adevărul şi pentru a dobândi cunoştinţe avansate. Aceasta a fost extrem de utilă de-a lungul anilor şi a produs cantităţi enorme de cunoştinţe ştiinţifice şi continuă să înlăture vălul ignoranţei cu privire la lumea noastră fizică. Cu toate acestea, faptul de a învăţa lucruri spirituale necesită o abordare diferită faţă de a învăţa lucruri ştiinţifice. Metoda ştiinţifică şi intelectul sunt foarte utile, dar ele singure nu vor fi niciodată suficiente pentru a aduce cunoaşterea spirituală.

Faptul de a învăţa lucruri spirituale implică intelectul, dar acest lucru nu este suficient. Doar cu ajutorul Spiritului putem să învăţăm lucrurile spirituale …

Răspunsurile la întrebările spirituale sunt oferite persoanelor care nu-şi împietresc inimile; acelora care întreabă cu credinţă, având încredere că vor primi răspuns; şi acelora care ţin poruncile cu sârguinţă. Chiar şi atunci când urmăm acest tipar, noi nu controlăm momentul în care obţinem răspunsurile. Uneori, răspunsurile noastre vin repede, iar, uneori, pentru un timp, trebuie să amânăm să luăm decizii şi să ne bazăm pe credinţa noastră pe care am obţinut-o din răspunsurile pe care le cunoaştem” („A Pattern for Learning Spiritual Things” [Seminarii şi Institute de Religie – transmisiune prin satelit, 7 aug. 2012], si.lds.org).

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Metodele prescrise de dobândire a cunoştinţelor sacre ale Domnului sunt foarte diferite de metodele utilizate de cei care dobândesc cunoaştere în mod exclusiv prin studiu. De exemplu, o tehnică frecventă din mediul academic este dezbaterea sau discuţia bazată pe argumente şi este o metodă cu care am avut o experienţă personală considerabilă. Dar Domnul ne-a învăţat în scripturile din vechime şi în cele moderne că nu ar trebui să ne contrazicem cu privire la punctele doctrinei Sale (vezi 3 Nefi 11:28-30; D&L 10:63)… Adevărurile Evangheliei şi mărturia sunt primite de la Duhul Sfânt prin studiul personal într-o atitudine de pioşenie şi prin meditare liniştită” („Alternate Voices”, Ensign, mai 1989, p. 29).