Apostolul Ioan a văzut fiinţe glorificate preaslăvindu-L pe Tatăl Ceresc în timp ce El stătea pe scaunul Său de domnie. Ioan a văzut, de asemenea, o carte care era pecetluită cu şapte peceţi şi L-a văzut pe Miel, sau pe Isus Hristos, care este demn să deschidă cartea.
Ioan vede fiinţe glorificate care-L preaslăvesc pe Tatăl Ceresc
Puteţi să cântaţi „Slavă lui Dumnezeu” (Imnuri, nr. 38) ca imn de deschidere sau un alt imn care-I aduce laude şi respect lui Dumnezeu.
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt în împărăţia celestială. Invitaţi mai mulţi cursanţi să descrie cum cred că este împărăţia celestială.
Explicaţi că, după cum este consemnat în Apocalipsa 4-5, apostolul Ioan a văzut, într-o viziune, o parte din împărăţia celestială. Rugaţi un voluntar să deseneze la tablă. Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Apocalipsa 4:1-8 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a văzut Ioan. Rugaţi voluntarul să deseneze, în timp ce aceste versete sunt citite, ceea ce a văzut Ioan. Este posibil ca cei care citesc să trebuiască să se oprească, din când în când, pentru a-i da timp celui care desenează să termine fiecare parte a desenului. (Rugaţi voluntarul să nu-L deseneze pe „[Cel care şedea] pe scaunul… de domnie” [versetul 2], sau pe Tatăl Ceresc, pentru a da dovadă de respect faţă de El. În vederea implicării mai multor cursanţi, invitaţi mai mulţi cursanţi să deseneze pe rând.)
Explicaţi că a fi „răpit în Duhul” (versetul 2) înseamnă să fii cuprins de spirit într-o stare de revelaţie sau într-o viziune şi explicaţi că piatră de „iaspis”, în versetul 3, poate însemna o piatră colorată sau un diamant şi că „piatră de sardiu” (versetul 3) este o piatră preţioasă care, de obicei, este roşie sau de culoare portocaliu roşiatic.
Explicaţi că revelaţia modernă ne ajută să înţelegem mai multe despre ce a văzut Ioan. De exemplu, Domnul a dat revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 77 după ce profetul Joseph Smith L-a rugat să explice unele dintre simbolurile şi evenimentele consemnate în Apocalipsa 1-11.
Împărţiţi cursanţii în grupuri de câte doi sau trei şi oferiţi fiecărui grup un exemplar al următoarei foi de prezentare. Invitaţi cursanţii din fiecare grup să citească, cu glas tare, împreună, referinţele suplimentare şi să scrie, în tabel, mai multe informaţii pe care le află cu privire la ce a văzut Ioan.
După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi cursanţii să spună ce alte informaţii au aflat. Dacă este nevoie, folosiţi următoarele răspunsuri pentru a clarifica sau a îmbogăţi cunoaşterea cursanţilor: Dumnezeu stă pe scaunul Său de domnie în împărăţia celestială; cei 24 de bătrâni care purtau cununi sunt vârstnici credincioşi care au aparţinut celor şapte biserici; se vorbeşte despre şapte slujitori ai lui Dumnezeu, nu despre şapte duhuri; marea de sticlă este pământul în starea sa glorificată, celestială; cele patru făpturi vii sunt animale care reprezintă categorii (sau specii) de fiinţe glorificate; ochii făpturilor reprezintă lumină şi cunoaştere mari, iar aripile făpturilor vii reprezintă puterea de a se deplasa şi de a acţiona.
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Apocalipsa 4:8-11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce au spus şi au făcut cei adunaţi în jurul Tatălui Ceresc.
Ce au spus despre Tatăl Ceresc cei adunaţi în jurul Său? Ce au făcut?
Ce ar putea să reprezinte bătrânii care îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie al Tatălui Ceresc? (Răspunsurile posibile ar putea fi: recunoaşterea lor a măreţiei Tatălui Ceresc; recunoaşterea lor a faptului că exaltarea lor I Se datora Lui; devotamentul lor plin de pioşenie, adorare şi supunere faţă de El.)
Ce principiu putem învăţa din această relatare despre modul în care ne poate influenţa recunoaşterea măreţiei Sale? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul principiu: Când recunoaştem măreţia Tatălui Ceresc, dorim să-L preaslăvim şi să-I aducem laude.)
Ce ne poate ajuta să recunoaştem măreţia Tatălui Ceresc?
Ioan vede o carte care era pecetluită cu şapte peceţi şi pe Mielul care este demn s-o deschidă
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Apocalipsa 5:1-4. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce au spus şi au făcut cei adunaţi în jurul Tatălui Ceresc.
Ce a văzut Ioan în mâna Tatălui Ceresc? (O carte pecetluită cu şapte peceţi.)
Explicaţi că, în vechime, documentele importante erau pecetluite cu peceţi de lut sau ceară. Doar proprietarul documentului şi cei pe care acesta îi autoriza aveau dreptul să rupă peceţile şi să citească textul.
Potrivit celor relatate în versetul 2, cum trebuia să fie cel care putea să deschidă cartea?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 77:6-7 şi să afle semnificaţia cărţii şi a peceţilor.
Ce conţine cartea?
Explicaţi că perioada de 7.000 de ani se referă la perioada care a început cu căderea lui Adam şi a Evei. Nu se referă la vârsta propriu-zisă a pământului, incluzând perioadele creării.
Potrivit celor relatate în Doctrină şi legăminte 77:7, ce reprezentau cele şapte peceţi? (Perioada de şapte mii de ani a existenţei temporale a pământului, începând de la căderea lui Adam până la sfârşitul mileniului.)
Subliniaţi că, luând în considerare semnificaţia cărţii şi a peceţilor, când se părea că nu era nimeni demn să deschidă cartea, este posibil ca Ioan să fi crezut că voia şi lucrările lui Dumnezeu nu aveau să fie revelate sau desfăşurate.
Ce s-ar fi întâmplat copiilor Tatălui Ceresc dacă planul Său pentru salvarea lor nu ar fi putut fi desfăşurat?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 5:5-7. Explicaţi că Traducerea Bibliei de Joseph Smith privind versetul 6 schimbă cifra şapte cu numărul doisprezece. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle de ce i s-a spus lui Ioan să nu plângă. Puteţi să explicaţi că, în scripturi, coarnele sunt adesea un simbol al puterii sau autorităţii; ochii pot simboliza lumina şi cunoaşterea; iar numărul doisprezece poate simboliza conducerea şi modul de organizare divine sau preoţia.
De ce i s-a spus lui Ioan să nu plângă?
Ce dezvăluie despre Isus Hristos titlul folosit în Apocalipsa 5:6? (El a fost jertfa oferită pentru a ispăşi pentru copiii lui Dumnezeu [vezi, de asemenea, Isaia 53:7; 1 Corinteni 5:7; 1 Petru 1:18-19]. Puteţi să explicaţi că „un Miel [care] părea înjunghiat” [Apocalipsa 5:6] se referă la Mielul care Își arăta semnele care indicau că fusese ucis. Subliniaţi faptul că Ioan Botezătorul L-a numit pe Salvator „Mielul lui Dumnezeu” [Ioan 1:29, 36].)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Apocalipsa 5:8-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum Îl slăveau pe Miel făpturile care erau în jurul scaunului de domnie al Tatălui Ceresc. Puteţi să explicaţi că expresia „potire… pline cu tămâie” (versetul 8) se referă la cupe mari sau vase adânci pline cu tămâie.
Cum I-au adus aceste făpturi laude Mielului sau lui Isus Hristos?
Ţinând cont de ceea ce a văzut şi a auzit Ioan cu privire la Miel, ce adevăr putem învăţa despre Isus Hristos? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Isus Hristos este Singurul care este demn şi capabil să ne mântuiască.)
De ce este Isus Hristos Singurul care este demn şi capabil să ne mântuiască?
Potrivit celor relatate în versetul 10, ce vor deveni cei mântuiţi de Isus Hristos? (Împăraţi şi preoţi, ceea ce le include pe femei ca împărătese şi preotese [vezi Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, a 2-a ediţie (1966), p. 613].)
Rugaţi cursanţii să cugete la ce înseamnă pentru ei, personal, planul salvării pregătit de Tatăl Ceresc şi rolul Salvatorului în acest plan. Invitaţi cursanţii să-şi scrie gândurile şi sentimentele în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Anunţaţi-i că, mai târziu, în cadrul lecţiei, vor fi invitaţi să împărtăşească ce au scris.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Apocalipsa 5:11-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cum s-au alăturat alţii pentru a-I preaslăvi pe Isus Hristos şi pe Tatăl Ceresc şi pentru a Le aduce laude.
După ce Mielul a luat cartea din mâna Tatălui Ceresc, de ce I-au preaslăvit şi lăudat fiinţele glorificate şi toate făpturile? (Fiinţele şi făpturile au recunoscut bunătatea Tatălui Ceresc şi a lui Isus Hristos şi au simţit recunoştinţă în ceea ce priveşte rolul Mielului în planul Tatălui Ceresc.)
Ce adevăr putem învăţa cu privire la ceea ce ne poate face să-I preaslăvim pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos şi să Le aducem laude asemenea făpturilor şi fiinţelor văzute de Ioan? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul principiu: Când recunoaştem ceea ce Tatăl Ceresc şi Isus Hristos au făcut pentru noi şi suntem recunoscători pentru aceste lucruri, dorim să-I preaslăvim şi să Le aducem laude.)
Subliniaţi că fiinţele glorificate şi toate făpturile I-au preaslăvit pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos prin cântec. În mod asemănător, noi cântăm imnuri pentru a-I preaslăvi şi a Le aduce laude. Invitaţi membrii clasei să cânte „Creaţii ale Domnului” (Imnuri, nr. 34) sau un alt imn care Îi aduce laude lui Dumnezeu sau care Îl preaslăveşte şi rugaţi-i să se gândească la legătura dintre acel imn şi Apocalipsa 5:9-14.
Pe lângă faptul de a-I preaslăvi pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos prin muzică, ce altceva putem să facem pentru a-I preaslăvi?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ce ne-a învăţat despre preaslăvire.
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„Preaslăvirea adevărată şi perfectă constă în faptul de a urma paşii Fiului lui Dumnezeu; constă în ţinerea poruncilor şi supunerea faţă de voia Tatălui în aşa măsură încât avansăm, din har în har, până când suntem glorificaţi în Hristos aşa cum El este în Tatăl Său. Înseamnă mult mai mult decât faptul de a ne ruga, de a rosti cuvântări şi de a cânta imnuri. Înseamnă să trăim, să facem şi să ne supunem. Înseamnă să trăim asemenea vieţii Exemplului suprem [Isus Hristos]” („How to Worship”, Ensign, dec. 1971, p. 130).
Cum contribuie învăţăturile vârstnicului McConkie la cunoaşterea voastră despre cum putem să-I preaslăvim pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos?
Cum suntem binecuvântaţi datorită faptului că Îi preaslăvim pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos şi Le aducem laude?
De ce doriţi să-I preaslăviţi pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos şi să Le aduceţi laude? (Invitaţi cursanţii să împărtăşească unele dintre gândurile şi sentimentele pe care le-au scris mai devreme.)
Puteţi să vă împărtăşiţi sentimentele despre Tatăl Ceresc şi Isus Hristos, precum şi de ce Îi preaslăviţi de bunăvoie.
Invitaţi cursanţii să cugete şi să răspundă la următoarea întrebare în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:
Ce altceva puteţi să faceţi pentru a-I preaslăvi pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos?
După ce cursanţii au avut suficient timp să scrie, încurajaţi-i să pună în practică ceea ce au scris.
Vedeţi pagina 541 din New Testament Student Manual (manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014) pentru comentarii despre cele patru făpturi vii (Apocalipsa 4:6-9), titlurile „Leul din seminţia lui Iuda” şi „Rădăcina lui David” (Apocalipsa 5:5), precum şi despre rolul Salvatorului de Miel al lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:6-14).
Apocalipsa 4:3. „Cel ce şedea pe [scaunul de domnie] avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu”
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat de ce a menţionat Ioan pietrele de iaspis şi de sardiu (vezi Apocalipsa 4:3):
„În încercarea de a consemna pentru înţelegerea omenească măreţia, gloria şi frumuseţea Atotputernicului Atotputernicilor, Ioan Îi aseamănă înfăţişarea cu cea a pietrelor preţioase şi semipreţioase. Cei care comentează pe seama iaspisului menţionat cred că este vorba despre un diamant…
Cum ar putea profeţii muritori să găsească limbajul prin care să le dezvăluie muritorilor splendoarea şi frumuseţea supremă a lumii eterne care caracterizează puterea şi gloria celestială? Ei vorbesc despre curcubeie şi despre bijuterii, despre inele de foc, despre tăciuni aprinşi din care ies fulgere; vorbesc despre tunete şi glasuri, despre sunetul şi vuietul unor ape mari şi despre privelişti maiestuoase ale puterii şi frumuseţii – toate acestea în încercarea de a consemna, folosind cuvinte ale muritorilor, ceea ce poate fi văzut şi ştiut doar prin puterea Spiritului (Ezechiel 1 şi 10; Isaia 6). Însă Îi mulţumim Domnului pentru că ei au făcut astfel de încercări pentru ca cei care nu au văzut şi nu au auzit să poată dobândi puţină cunoaştere despre acele lucruri ascunse dincolo de zăgazurile cerurilor” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 3:464-466).
Profetul Joseph Smith a spus, despre „[marea] de sticlă” (Apocalipsa 4:6), următoarele:
„La cină, le-am spus membrilor familiei şi prietenilor prezenţi că, atunci când pământul va fi fost sfinţit şi va fi devenit ca o mare de sticlă, acesta va fi un mare Urim şi Tumim, iar sfinţii se vor putea uita în el şi vor vedea aşa cum sunt văzuţi” (în History of the Church, 5:279).
Preşedintele Brigham Young a spus următoarele:
„Acest pământ va deveni o planetă celestială – va fi ca o mare de sticlă sau ca un Urim şi un Tumim; şi, când vei dori să ştii ceva, te vei putea uita în acest pământ şi vei vedea toate adevărurile eterne ale lui Dumnezeu” (în Journal of Discourses, 8:200; vezi, de asemenea, D&L 88:17-20, 25-26; 130:6-9).