După masa de Paşte, Isus a spălat picioarele apostolilor Săi şi l-a identificat pe Iuda ca fiind cel care avea să-L vândă. În pofida agitaţiei din ultima săptămână a slujirii Sale în viaţa muritoare, Isus Şi-a concentrat învăţăturile asupra supunerii, slujirii şi dragostei – atribute care I-au definit viaţa şi care ar trebui să definească vieţile ucenicilor Săi din toate timpurile.
Citiţi, cu glas tare, următoarele întrebări şi invitaţi cursanţii să cugete asupra răspunsurilor la aceste întrebări (explicaţi că nu trebuie să răspundă cu glas tare):
Unde v-aţi plasa pe această diagramă?
V-ar plăcea să fiţi mai fericiţi decât sunteţi acum?
Vă puteţi gândi la cineva pe care aţi dori să-l ajutaţi să devină mai fericit?
Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Ioan 13, să caute un principiu care îi va ajuta să ştie ce pot face pentru a deveni mai fericiţi.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă contextul învăţăturilor din Ioan 13, amintiţi-le că Isus a sărbătorit Paştele luând masa cu apostolii Săi. Rezumaţi Ioan 13:1-3 explicând că, atunci când Isus a luat această ultimă cină cu apostolii Săi, înainte de a fi răstignit, El ştia că, în scurt timp, avea să fie omorât şi că avea să Se întoarcă la Tatăl Său Ceresc.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 13:4-5 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a făcut Isus după ce El şi apostolii Săi au terminat masa de Paşte. Explicaţi că expresia „S-a dezbrăcat de hainele Lui”, din versetul 4, înseamnă că Isus Şi-a dat jos una dintre haine, un lucru asemănător cu faptul de a-ţi da jos geaca în ziua de azi.
Ce act de slujire a înfăptuit Salvatorul pentru ucenicii Săi?
Explicaţi că, „în perioada Noului Testament, oamenii purtau, deseori, sandale şi mergeau de cele mai multe ori pe drumuri de pământ unde se strângea mizerie din cauza animalelor şi nu aveau acces, în mod regulat, la apă pentru a se spăla. Picioarele lor se murdăreau foarte tare, iar spălarea picioarelor unei alte persoane putea fi o sarcină neplăcută… Acest obicei de ospitalitate era, de obicei, realizat de slujitorii de cel mai jos rang” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 242). În timpul acestei ultime cine, „Hristos S-a ridicat în linişte, S-a pregătit aşa cum ar face-o un sclav sau un slujitor şi a îngenunchiat pentru a spăla picioarele apostolilor” (Jeffrey R. Holland, „He Loved Them unto the End”, Ensign, nov. 1989, p. 25).
Imagine
Isus spălând picioarele apostolilor
Expuneţi ilustraţia Isus spălând picioarele apostolilor (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 55; vezi, de asemenea, LDS.org).
Dacă aţi fi fost acolo când Isus a spălat picioarele apostolilor Săi, cum aţi fi reacţionat dacă El ar fi început să vă spele picioarele?
Ce a dezvăluit despre caracterul lui Isus faptul că a spălat picioarele apostolilor Săi?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 13:8 (în Ghid pentru scripturi). Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a spus Petru când Salvatorul a început să-i spele picioarele.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 13:9-10 (în Ghid pentru scripturi). Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle răspunsul lui Petru la ceea ce i-a spus Domnul.
Ce învăţăm, din versetul 9, despre Petru din răspunsul său la ceea ce i-a spus Domnul? (Petru Îl respecta pe Domnul şi voia să Îl urmeze în totalitate.)
Explicaţi că, spălând picioarele apostolilor Săi, Salvatorul nu a înfăptuit doar o frumoasă faptă de slujire, ci a împlinit şi legea lui Moise şi a instituit o rânduială sacră (vezi Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:708-709). Această rânduială a fost restaurată în dispensaţia noastră prin intermediul profetului Joseph Smith (vezi D&L 88:74-75, 137-141).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 13:11 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle de ce a spus Isus că apostolii Săi „nu [erau] toţi curaţi”.
La cine se referea Salvatorul când a spus că apostolii Săi „nu [erau] toţi curaţi”? (Iuda Iscarioteanul, care avea să-L vândă curând.)
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Ioan 13:12-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-a învăţat Salvatorul pe apostolii Săi după ce le-a spălat picioarele.
Potrivit celor relatate în versetele 13-16, ce exemplu a dat Salvatorul şi ce i-a invitat pe apostolii Săi să urmeze? (Deşi Salvatorul era „Învăţătorul şi Domnul” [versetul 13] şi Cel mai mare dintre toţi, El a slujit altora.)
Ţinând cont de promisiunea pe care Salvatorul a făcut-o apostolilor Săi, consemnată în versetul 17, ce binecuvântări vom primi pe măsură ce vom urma exemplul Său slujindu-le altora? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Pe măsură ce urmăm exemplul Salvatorului slujindu-le altora, vom fi mai fericiţi.)
De ce credeţi că vom fi mai fericiţi dacă slujim altora precum a făcut Salvatorul?
Rugaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au fost mai fericiţi pentru că au urmat exemplul Salvatorului slujindu-le altora. Invitaţi mai mulţi cursanţi să le împărtăşească membrilor clasei experienţele lor. Puteţi să împărtăşiţi o experienţă pe care aţi avut-o.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă o modalitate în care pot pune în practică acest principiu, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul M. Russell Ballard
„În rugăciunea dumneavoastră de dimineaţa, în fiecare nouă zi, rugaţi-L pe Tatăl Ceresc să vă îndrume pentru a recunoaşte o ocazie de a-i sluji unuia dintre copiii Săi preţioşi. Apoi, de-a lungul zilei, menţineţi-vă inima plină de credinţă şi dragoste, căutând pe cineva căruia să-i oferiţi ajutor. Dacă faceţi aceasta, sensibilităţile dumneavoastră spirituale vor creşte şi veţi descoperi ocazii de a sluji despre care nu aţi crezut niciodată că ar fi posibile” („Angajaţi-vă cu sârguinţă într-o cauză bună”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 31).
Potrivit celor relatate de vârstnicul Ballard, cum putem găsi ocazii de a sluji altora?
Îndemnaţi cursanţii să urmeze exemplul Salvatorul slujindu-le altora. Puteţi invita cursanţii să fie pregătiţi ca, în cadrul următoarelor lecţii, să împărtăşească experienţele pe care le-au avut slujindu-le altora.
Rezumaţi Ioan 13:18-30 explicând că, după ce Isus i-a învăţat pe apostolii Săi că aveau să fie fericiţi dacă slujeau altora, El a spus că unul dintre ei avea să-L vândă. Când Ioan L-a întrebat pe Isus cine avea să-L vândă, Isus a spus că unul dintre apostolii Săi (Iuda) avea să-L vândă.
Isus îi învaţă pe ucenicii Lui să se iubească unul pe altul
Întrebaţi cursanţii dacă i-a acuzat cineva vreodată că nu sunt creştini sau adevăraţi ucenici ai lui Isus Hristos, deoarece sunt membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Dacă vreun cursant ridică mâna, întrebaţi-l cum a răspuns acuzaţiei că nu este creştin. Dacă niciunul dintre ei nu a avut această experienţă, adresaţi întrebarea:
Cum aţi răspunde dacă cineva v-ar spune că nu sunteţi creştini?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 13:34-35. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce a spus Salvatorul că avea să-i ajute pe ceilalţi să recunoască faptul că apostolii erau ucenici ai lui Isus Hristos.
Potrivit celor relatate în versetul 34, ce poruncă le-a dat Isus apostolilor Săi?
Potrivit celor relatate în versetul 35, ce urmau să ştie ceilalţi dacă apostolii aveau să se iubească unul pe altul aşa cum i-a iubit Isus?
Ce principiu putem desprinde din învăţăturile Salvatorului oferite apostolilor Săi? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă ne iubim unul pe altul aşa cum ne iubeşte Isus Hristos, ceilalţi vor şti că suntem ucenicii Săi.)
Potrivit celor studiate în acest an despre Isus Hristos, în ce moduri demonstrează El că îi iubeşte pe oameni?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă adevărul şi importanţa principiului pe care tocmai l-au identificat, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare a vârstnicului Paul E. Koelliker, din Cei Şaptezeci:
Imagine
Vârstnicul Paul E. Koelliker
„Doi misionari tineri au ciocănit la o uşă cu speranţa de a găsi pe cineva care să asculte mesajul lor. Uşa s-a deschis şi un om imens i-a întâmpinat cu o voce nu chiar prietenoasă: «Credeam că v-am spus să nu mai bateţi la uşa mea. V-am avertizat înainte că, dacă reveniţi, nu va fi o experienţă aşa plăcută. Aşa că, lăsaţi-mă în pace!». El a închis uşa în grabă.
Când vârstnicii au plecat, misionarul mai în vârstă şi mai experimentat şi-a pus mâna pe umărul misionarului mai tânăr pentru a-l consola şi a-l încuraja. Fără ca ei să ştie, omul i-a privit pe fereastră să fie sigur că au înţeles mesajul lui. El era sigur că îi va vedea râzând şi făcând glume pe seama răspunsului său categoric privind încercarea lor de a-l vizita. Totuşi, observând gestul de bunătate dintre cei doi misionari, inima lui s-a înmuiat de îndată. El a deschis iar uşa şi i-a rugat pe misionari să se întoarcă şi să-şi împărtăşească mesajul…
Acest principiu de a avea dragoste unii faţă de alţii şi a ne dezvolta capacitatea de a-L pune pe Hristos în prim plan prin modul în care gândim, vorbim şi acţionăm, este un lucru fundamental pentru a deveni ucenici ai lui Hristos” („El ne iubeşte cu adevărat”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 17).
În ce mod au urmat misionarii din această relatare sfatul Domnului de a ne iubi unii pe alţii?
Invitaţi cursanţii să cânte „Iubiţi-vă unul pe altul” (Imnuri, nr. 200) şi rugaţi-i să se gândească la cineva despre care pot spune cu uşurinţă că este ucenic al lui Isus Hristos datorită iubirii pe care o arată altora. După intonarea imnului, invitaţi cursanţii să împărtăşească numele celor la care s-au gândit şi să explice moduri concrete prin care aceşti oameni îşi arată iubirea faţă de alţii. Le puteţi vorbi membrilor clasei despre persoana la care v-aţi gândit.
Încurajaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce vor face pentru a-i iubi mai mult pe alţii aşa cum Salvatorul îi iubeşte pe ei.
Rezumaţi Ioan 13:36-38 explicând că, după ce Petru a declarat că şi-ar da viaţa pentru Isus Hristos, Isus i-a spus lui Petru că el avea să se lepede de El de trei ori înainte să cânte cocoşul.
Imagine
icon indicând scriptură de bază
Recapitularea scripturilor de bază
Îndrumaţi cursanţii să identifice versete folosind indicii pentru a-i ajuta să exerseze localizarea rapidă a fragmentelor în scripturile lor. Puteţi folosi ca indicii cuvinte cheie, descrierea contextelor, doctrine şi principii şi idei de punere în practică a acestora care se găsesc pe cartonaşele cu scripturi de bază. Puteţi, de asemenea, să vă creaţi propriile indicii. Activităţile de identificare a versetelor în care cursanţii se întrec pentru a localiza fragmentele scripturale îi pot ajuta să se implice activ în memorarea fragmentelor care conţin scripturi de bază. Când desfăşuraţi activităţi de identificare a versetelor, faceţi acest lucru într-un mod care să nu rănească sentimente sau care să nu îndepărteze Spiritul. Ajutaţi cursanţii să evite comportamentul lipsit de reverenţă faţă de scripturi sau competitivitatea excesivă. De asemenea, încurajaţi competitivitatea faţă de un standard, nu între cursanţi. De exemplu, cursanţii se pot întrece cu învăţătorul sau se pot întrece pentru a vedea dacă un anumit procentaj din clasă poate găsi un anumit fragment scriptural într-un anumit timp.
Comentarii şi informaţii generale
Ioan 13:1-17. Spălarea de către Salvator a picioarelor ucenicilor Săi
Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că spălarea de către Salvator a picioarelor ucenicilor a arătat devotamentul Lui infailibil faţă de ucenicii Săi:
„În timpul [Cinei cele de taină], Hristos S-a ridicat în linişte, S-a pregătit aşa cum ar face-o un sclav sau un slujitor şi a îngenunchiat pentru a spăla picioarele apostolilor (vezi Ioan 13:3-17). Acest mic cerc de credincioşi din proaspăt întemeiata împărăţie avea să treacă prin cea mai grea încercare a lui, aşa că El a pus deoparte suferinţa Sa din ce în ce mai mare pentru a le putea sluji şi a-i întări încă o dată. Nu contează că nimeni nu I-a spălat picioarele. Având o umilinţă peste puterea noastră de înţelegere, El a continuat să-i înveţe şi să-i cureţe. El avea să fie, până în ultima clipă – şi după aceea – slujitorul care să îi ajute” („He Loved Them unto the End”, Ensign, nov. 1989, p. 25).
Ioan 13:4-12. Spălarea picioarelor este o rânduială a Evangheliei
Traducerea Bibliei de Joseph Smith oferă înţelegere suplimentară cu privire la spălarea picioarelor ucenicilor: „Ori, acesta era obiceiul iudeilor sub legea lor; de aceea, Isus a făcut aceasta ca să se poată împlini legea” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 13:10 [în Ghid pentru scripturi]).
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:
„Întreaga însemnătatea a acestui lucru nu este evidentă cititorului obişnuit şi nici nu ar trebui, deoarece spălarea picioarelor este o rânduială sacră păstrată pentru a fi înfăptuită în locuri sfinte pentru cei care sunt demni. Este evident, totuşi, că şi iudeii aveau rânduieli sacre înfăptuite în templul lor, cunoaştere care nu a fost păstrată, nici nu ar fi putut fi, în vreo scriere care să fi ajuns la noi” (The Mortal Messiah, 4 volume [1979-1981], 4:38-39).
Atenţie! Nu trebuie să oferiţi mai multe detalii decât oferă declaraţia vârstnicului McConkie despre rânduiala sacră a spălării picioarelor, înfăptuită în temple „pentru cei care sunt demni”. Amintiţi-vă ce ne-a atenţionat preşedintele Spencer W.Kimball:
„Câteodată, unele persoane încearcă să răspundă la întrebări sau să vorbească despre rânduieli pe care nu le cunosc foarte bine şi pe care nu au responsabilitatea de a le explica. Un învăţător nu îi ajută pe cursanţii săi când le stârneşte curiozitatea sau încurajează discuţii despre lucruri care nu fac parte din vieţile lor sau din experienţele lor – anumite binecuvântări menţionate în scripturi, anumite ocazii limitate, care sunt oferite, în circumstanţe speciale, doar de cei care au autoritatea specială… Cu siguranţă, ar fi un lucru înţelept din partea învăţătorilor dacă ar lăsa aceste subiecte şi nu şi-ar face griji cu privire la ele şi nici nu i-ar îngrijora pe cursanţi din cauza lor” („The Ordinances of the Gospel” [cuvântare adresată personalului din cadrul Seminarelor şi Institutelor de Religie, 18 iun. 1962], p. 2-3).
Preşedintele Thomas S. Monson a declarat că fericirea rezultă din faptul de a le sluji altora:
„Pentru a găsi adevărata fericire, trebuie să o căutăm concentrându-ne atenţia asupra celor din jurul nostru. Nicio persoană nu a aflat înţelesul vieţii până nu s-a abandonat pe sine în slujirea aproapelui său. Faptul de a le sluji altora este asemenea unei îndatoriri – îndeplinirea căreia aduce cu sine bucurie adevărată” („Guideposts for Life’s Journey” [adunare de devoţiune desfăşurată în cadrul Universităţii Brigham Young, 13 nov. 2007], p. 4, speeches.byu.edu).
Ioan 13:23. „Unul [dintre] ucenici… stătea la masă culcat pe sânul lui Isus”
„În perioada Noului Testament, cei care luau masa într-un cadru formal se lăsau adesea, uşor pe spate pe un fel de perne joase aşezate în jurul mesei, sprijinindu-se pe braţul stâng cu capul îndreptat spre masă şi cu picioarele îndreptate în sens opus mesei. Astfel, oaspetele, care stătea la dreapta gazdei, era înclinat spre gazdă. Aşa pare să fi fost şi cum a stat apostolul Ioan, «culcat pe sânul lui Isus» sau înclinat spre Isus, în timpul mesei (compară cu Luca 16:22). Acest mod de a sta i-ar fi permis lui Ioan, ucenicul «pe care-l iubea Isus», să aibă conversaţii private cu Salvatorul pe care nu le-ar fi putut auzi toţi cei de la masă, cum ar fi cea cu privire la faptul că Iuda avea să-L vândă (vezi Ioan 13:23-28)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 242).
Ioan 13:34-35. „[Aveţi] dragoste unii pentru alţii.”
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre importanţa iubirii şi a uceniciei:
„Dragostea este începutul, mijlocul şi sfârşitul cărării uceniciei… La sfârşit, dragostea ne conduce spre slava şi grandoarea vieţii veşnice …
Când Isus a dat ucenicilor Lui noua poruncă, «să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit Eu» [Ioan 13:34], El le-a dat marea cheie a fericirii în această viaţă şi a slavei în cea viitoare.
Dragostea este cea mai mare dintre toate poruncile – toate celelalte se bazează pe aceasta. Este centrul atenţiei noastre ca ucenici ai lui Hristos Cel Viu” („Cea mai mare poruncă”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 29, 30-31).
După ce a citat Ioan 13:34-35, vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:
„Dragostea pe care a descris-o Salvatorul este o dragoste activă. Nu este manifestată prin fapte mari şi eroice, ci, mai degrabă, prin fapte simple de bunătate şi slujire” („Să găsim bucurie slujind cu dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 47).
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, a declarat:
„Dragostea este atributul definitoriu al unui ucenic al lui Hristos” („Dragostea lui Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 22).
