La scurt timp după ce a scris prima sa epistolă către sfinţii tesaloniceni, Pavel le-a scris o a doua epistolă, în care a clarificat adevăruri despre a Doua Venire. El a propovăduit că Salvatorul nu avea să vină din nou decât după ce o apostazie va fi avut loc. Apoi, Pavel a propovăduit împotriva leneviei şi i-a sfătuit pe sfinţi „să nu [ostenească] în facerea binelui” (2 Tesaloniceni 3:13).
Pavel îi încurajează pe sfinţi profeţind despre a Doua Venire a lui Isus Hristos
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Mă adresez tuturor, în special tinerilor Bisericii, şi vă spun că, dacă nu vi s-a întâmplat încă, vă veţi vedea puşi cândva în situaţia de a vă apăra credinţa sau poate chiar de a îndura unele nedreptăţi pentru simplul fapt că sunteţi membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” („Costul şi binecuvântările uceniciei”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 6).
Rugaţi cursanţii să ridice mâna dacă au fost puşi în situaţia de a-şi apăra credinţa sau au avut parte de opoziţie din cauza calităţii lor de membru al Bisericii. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele.
Explicaţi că Pavel a scris o a doua scrisoare către sfinţii tesaloniceni şi a abordat mai multe subiecte, inclusiv opoziţia pe care o înfruntau sfinţii. Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază 2 Tesaloniceni 1, să caute un principiu care îi poate ajuta să îndure opoziţia şi suferinţa cu care s-ar putea confrunta pentru că sunt membri ai Bisericii.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Tesaloniceni 1:3-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle de ce i-a lăudat Pavel pe sfinţii tesaloniceni.
De ce i-a lăudat Pavel pe sfinţii tesaloniceni?
Potrivit celor relatate în versetul 5, ce răsplată aveau să primească sfinţii pentru că îndurau opoziţia şi suferinţa cu „[statornicie şi credinţă]”?
Ce principiu putem învăţa din aceste versete cu privire la modul în care vom fi binecuvântaţi dacă îndurăm opoziţia şi suferinţa cu statornicie şi credinţă? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă îndurăm opoziţia şi suferinţa cu răbdare şi credinţă, putem fi consideraţi demni de împărăţia lui Dumnezeu.)
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie. Rugaţi membrii clasei să asculte pentru a afla ce înseamnă a îndura cu răbdare:
Imagine
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf
„Răbdarea nu înseamnă resemnare pasivă, nici refuzul de a acţiona din cauza temerilor noastre. Răbdarea înseamnă a aştepta şi a îndura în mod activ. Înseamnă a persista în a face ceva şi a face tot ce putem – să muncim, să sperăm şi să ne exercităm credinţa; să suportăm greutăţile curajoşi, chiar şi când dorinţele inimilor noastre sunt îndeplinite cu întârziere. Răbdarea nu înseamnă numai să înduri, ci înseamnă să înduri bine!”. („Continuă cu răbdăre”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 57).
Potrivit celor spuse de vârstnicul Uchtdorf, ce înseamnă să înduri cu răbdare?
De ce este nevoie de credinţă pentru a îndura cu răbdare opoziţia şi suferinţa?
Invitaţi cursanţii să se gândească la o persoană pe care o cunosc sau despre care au citit în scripturi şi care a îndurat cu răbdare şi credinţă opoziţia şi suferinţa.
La cine v-aţi gândit şi cum a dovedit acea persoană că îndură cu răbdare şi credinţă opoziţia şi suferinţa?
Invitaţi cursanţii să se gândească la opoziţia sau suferinţa de care au parte acum şi să determine cum pot îndura aceste încercări cu răbdare şi credinţă. Încurajaţi-i să se roage pentru a fi ajutaţi.
Explicaţi că, aşa cum este consemnat în 2 Tesaloniceni 1:6-10, Pavel a profeţit despre a Doua Venire a lui Isus Hristos. Împărţiţi cursanţii în grupuri de câte doi sau trei. Invitaţi fiecare grup să citească, împreună, 2 Tesaloniceni 1:6-10 şi să discute pe baza întrebărilor de mai jos. (Puteţi scrie aceste întrebări pe tablă sau le puteţi înmâna scrise pe o foaie de hârtie.) Rugaţi cursanţii să consemneze răspunsurile lor în caietul pentru seminar sau în jurnalul pentru studiul scripturilor.
Ce cuvinte şi expresii a folosit Pavel pentru a descrie a Doua Venire?
Ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi la a Doua Venire?
Ce se va întâmpla cu cei răi la a Doua Venire?
După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să le spună membrilor clasei ce au aflat membrii grupului lor. Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: La a Doua Venire a lui Isus Hristos, cei neprihăniţi se vor odihni, iar cei răi vor fi distruşi.
De ce lucruri se vor odihni cei neprihăniţi?
În ce mod îi poate alina această doctrină pe cei care au acum dificultăţi din cauza faptului că sunt dedicați lui Hristos?
Rugaţi cursanţii să ridice mâna dacă s-au întrebat vreodată când va fi a Doua Venire a lui Isus Hristos. Explicaţi că şi sfinţii tesaloniceni se întrebau acelaşi lucru şi că Pavel îşi făcea griji că au fost conduşi pe căi greşite.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Tesaloniceni 2:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce credea Pavel că au concluzionat sfinţii tesaloniceni cu privire la momentul celei de a Doua Veniri.
Ce nu voia Pavel ca tesalonicenii să creadă despre momentul celei de a Doua Veniri? (Că avea să fie curând)
Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Tesaloniceni 2:3 şi să afle ce a spus Pavel că avea să se întâmple înaintea celei de a Doua Veniri. Explicaţi că expresia „lepădarea de credinţă” se referă la apostazie.
Ce adevăr putem învăţa din aceste versete cu privire la ce se va întâmpla înaintea celei de a Doua Veniri? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Înaintea celei de a Doua Veniri a lui Isus Hristos, urma să fie o apostazie.)
Subliniaţi că, în aceste versete, Pavel a sugerat că membrii Bisericii din zilele sale ar trebui să fie preocupaţi mai mult de apostazia care începuse deja printre ei, decât de momentul celei de a Doua Veniri a Domnului.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine ce a fost apostazia, rugaţi un cursant că citească, cu glas tare, următoarea explicaţie:
„După moartea lui Isus Hristos, oameni ticăloşi i-au persecutat pe apostoli şi pe membrii Bisericii şi i-au omorât pe mulţi dintre ei. Odată cu moartea apostolilor, cheile preoţiei şi autoritatea preoţiei de a prezida au fost luate de pe pământ. Apostolii au păstrat întocmai doctrinele Evangheliei şi au menţinut ordinea şi standardul de demnitate pentru membrii Bisericii. Fără apostoli, cu timpul, doctrinele au fost denaturate şi au fost făcute schimbări neautorizate în organizarea Bisericii şi a rânduielilor preoţiei, cum ar fi botezul şi conferirea darului Duhului Sfânt” (Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară [2004], p. 35).
Având în vedere aceste cunoştinţe despre apostazie, de ce era necesară restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos şi a Bisericii Sale?
Explicaţi că expresia „omul fărădelegii”, din 2 Tesaloniceni 2:3, se referă la Satana. Restaurarea Evangheliei, inclusiv apariţia Cărţii lui Mormon, au „descoperit” (versetul 3) înşelătoriile lui Satana şi ale celor care îl urmează.
Rezumaţi 2 Tesaloniceni 2:4-17 explicând faptul că Pavel a profeţit că Domnul avea să-i permită lui Satana să-i înşele pe locuitorii pământului până la a Doua Venire. Pavel i-a încurajat pe sfinţi să „[rămână] tari” în lucrurile pe care el le-a propovăduit (versetul 15).
Pavel îi previne pe sfinţi cu privire la cei care sunt indisciplinaţi şi propovăduieşte despre bizuirea pe forţele proprii
Explicaţi că, atunci când Pavel a scris a doua sa epistolă către tesaloniceni, membrii Bisericii desfăşurau, cu regularitate, un ospăţ în ziua în care luau din împărtăşanie. Totuşi, câţiva membri din Tesalonic participau la ospăţ, dar refuzau să aducă mâncare sau să ajute la pregătirea mâncării pentru ospăţ.
Ce probleme ar fi putut apărea din cauza acestei situaţii?
Rezumaţi 2 Tesaloniceni 3:1-9 explicând faptul că Pavel i-a lăudat pe sfinţii credincioşi şi i-a avertizat cu privire la asocierea cu cei „care [trăiesc] în neorânduială” sau sunt indisciplinaţi (versetul 6). Pavel a scris, de asemenea, că el şi colegii săi au oferit un exemplu de bizuire pe forţele proprii din punct de vedere temporal lucrând pentru a se întreţine.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Tesaloniceni 3:10-13. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce i-a sfătuit Pavel pe sfinţi să facă cu privire la cei care refuzau să muncească.
Potrivit celor relatate în versetul 12, ce instrucţiuni le-a oferit Pavel celor care refuzau să muncească? („Să-şi mănânce pâinea lucrând” sau să se bizuie pe forţele proprii asigurându-şi cele necesare.)
Potrivit celor relatate în versetul 13, ce alte instrucţiuni le-a oferit Pavel sfinţilor credincioşi?
Ce înseamnă a „nu [osteni] în facerea binelui”?
Ce adevăr putem învăţa din aceste versete? (Deşi cursanţii pot răspunde folosind cuvinte diferite, ei trebuie să identifice un adevăr asemănător acestuia: Ni s-a poruncit să ne străduim pentru a ne bizui pe forţele proprii şi să-i ajutăm pe alţii.)
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos din broşura Pentru întărirea tineretului. Rugaţi membrii clasei să asculte pentru a afla cum ne putem strădui să devenim persoane care se bizuie pe forţele proprii.
„Una dintre binecuvântările muncii este bizuirea pe forţele proprii. Când vă bizuiţi pe forţele proprii, folosiţi binecuvântările şi abilităţile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă îngriji de voi şi de familia voastră. Bizuirea pe forţele proprii nu înseamnă că trebuie să fiţi capabili să faceţi toate lucrurile singuri. Pentru a vă bizui cu adevărat pe forţele proprii, trebuie să învăţaţi cum să munciţi alături de alţii şi să apelaţi la Domnul pentru a primi ajutor şi tărie de la El.
Aduceţi-vă aminte că Dumnezeu v-a încredinţat o lucrare măreaţă. El vă va binecuvânta în eforturile pe care le veţi face pentru a îndeplini această lucrare” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. 41).
Cum ne putem strădui să devenim persoane care se bizuie pe forţele proprii?
Care sunt câteva dintre binecuvântările bizuirii pe forţele proprii?
Depuneţi mărturie că, pe măsură ce ne străduim să devenim persoane care se bizuie pe forţele proprii, Domnul ne va ajuta să ne îndeplinim nevoile şi să găsim soluţii la problemele noastre.
Rugaţi cursanţii să se gândească la ce pot face pentru a se bizui mai mult pe forţele proprii acum şi în viitor. Invitaţi-i să îşi stabilească un ţel care îi va ajuta să se bizuie mai mult pe forţele proprii şi încurajaţi-i să caute ajutorul Domnului în îndeplinirea acestuia.
Rezumaţi 2 Tesaloniceni 3:14-18 explicând faptul că Pavel şi-a încheiat epistola sfătuindu-i pe sfinţi să descurajeze lenevia şi să se îndepărteze de oamenii leneşi care îi tulburau. Totuşi, sfinţii nu trebuiau să îi trateze precum nişte duşmani, ci să-i mustre ca pe nişte fraţi şi surori în Evanghelie.
Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile predate în cadrul acestei lecţii.
Invitaţi fiecare cursant să folosească ajutoarele pentru studiul scripturilor (precum notele de subsol sau Ghidul pentru scripturi) pentru a găsi o altă scriptură, în afară de 2 Tesaloniceni 2:1-3, care ne învaţă despre apostazie. După ce le-aţi acordaţi timp suficient, rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească scripturile pe care le-au găsit şi să explice ce ne învaţă acestea despre apostazie. Puteţi scrie, pe tablă, referinţele pe care le găsesc. Invitaţi cursanţii să aleagă o scriptură drept referinţă suplimentară pentru 2 Tesaloniceni 2:1-3. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie această referinţă pe marginea scripturilor lor, lângă 2 Tesaloniceni 2:1-3. Explicaţi că acest fragment care conţine o scriptură de bază este folosit de cele mai multe ori pentru a preda despre apostazie şi necesitatea restaurării. Invitaţi cursanţii să folosească 2 Tesaloniceni 2:1-3 şi una dintre referinţele scripturale de pe tablă pentru a-i preda unui coleg despre apostazie.
„Expresia «[lepădare] de credinţă» este o traducere a cuvântului grecesc apostasia, cuvânt care are un înţeles asemănător termenilor «răzvrătire» sau «revoltă». Pavel a vorbit, prin urmare, de o luptă intenţionată împotriva Evangheliei lui Isus Hristos, nu despre o îndepărtare treptată de la ea. În Cartea lui Mormon, în viziunea sa despre viitor, Nefi a aflat că cei din «casa lui Israel» s-au unit cu cei din clădirea mare şi spaţioasă «să lupte împotriva celor Doisprezece Apostoli ai Mielului» (1 Nefi 11:35). Apostazia este, deseori, nu doar o simplă îndepărtare pasivă de la adevăr, ci o răzvrătire activă care ia naştere în rândul celor care au făcut legăminte” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 453).
Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că apostazia a avut loc deoarece oamenii L-au respins pe Hristos şi pe apostolii Săi:
„În relativ scurta perioadă acoperită de Noul Testament… oamenii s-au întors împotriva lui Hristos şi a apostolilor Săi. Prăbuşirea a fost atât de mare, încât am ajuns s-o cunoaştem ca fiind marea apostazie, ceea ce a condus către secolele de stagnare spirituală şi ignoranţă numite Evul mediu.
Acum, trebuie să fiu foarte clar în legătură cu aceste perioade de apostazie şi întuneric spiritual, care s-au repetat de-a lungul istoriei. Tatăl nostru Ceresc îi iubeşte pe toţi copiii Săi şi El doreşte ca ei, toţi, să aibă binecuvântările Evangheliei în viaţa lor. Lumina spirituală nu este pierdută pentru că Dumnezeu le întoarce spatele copiilor Săi. Ci întunericul spiritual apare atunci când copiii Săi, în număr mare, Îi întorc spatele lui Dumnezeu” („Să învăţăm lecţii din trecut”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 32).
Mulţi care au trăit după moartea apostolilor au continuat să-L urmeze pe Domnul. Angajamentul lor faţă de Domnul a fost atât de puternic, încât au suferit de bunăvoie opoziţie şi chiar moartea pentru crezurile lor. În timpul reformei religioase, multe persoane au înţeles să unele învăţături ale creştinismului au fost schimbate şi nu mai coincideau cu cele din Biblie. Aceşti reformatori au căutat să pună creştinismul în acord cu scripturile. Preşedintele John Taylor a spus următoarele despre cei care au căutat adevărul în perioada Evului Mediu:
„Au fost oameni în acea epocă întunecată care aveau o strânsă legătură cu Dumnezeu şi care, prin puterea credinţei, puteau îndepărta vălul eternităţii şi puteau privi lumea nevăzută… puteau primi slujirea îngerilor şi puteau afla destinul lumii. Dacă aceea a fost o epocă întunecată, mă rog lui Dumnezeu să-mi ofere puţin întuneric şi să mă elibereze de lumina şi inteligenţa care predomină în zilele noastre” (în Journal of Discourses, 16:197). (Pentru mai multe informaţii despre eforturile pline de credinţă ale acestor reformatori, vezi Thomas S. Monson, „The Way Home”, Ensign, mai 1975, p. 15-16; vezi, de asemenea, Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară [2004], p. 45-46.)
Datorită eforturilor acelor reformatori şi a altor oameni credincioşi care L-au urmat pe Dumnezeu, adevărurile despre Tatăl Ceresc şi planul Său au supravieţuit apostaziei şi pot fi găsite printre toate religiile lumii. Totuşi, adevărurile necesare salvării noastre au fost pierdute, precum şi autoritatea preoţiei de a conduce munca şi a administra rânduielile necesare salvării. Domnul i-a asigurat pe cei de alte religii că restaurarea Bisericii şi Cartea lui Mormon nu declară că tot ceea ce ei predau este neadevărat: „Iată, nu o voi aduce pentru a distruge ceea ce au primit, ci pentru a întări ceea ce au primit” (D&L 10:52). De aceea, preşedintele Gordon B. Hinckley i-a invitat pe toţi oamenii de pe pământ: „Aduceţi cu dumneavoastră tot ceea ce aveţi bun, precum şi adevărul pe care l-aţi primit din orice sursă, veniţi şi haideţi să vedem dacă noi putem adăuga ceva” („Fundaţia minunată a credinţei noastre”, Ensign sau Liahona, nov. 2002, p. 81).