Unii oameni din Iudea le-au spus convertiţilor din rândul neamurilor din Antiohia că trebuiau să fie tăiaţi împrejur pentru a fi salvaţi. Pavel şi Barnaba au prezentat problema înaintea apostolilor, la Ierusalim. În timpul unui eveniment numit conferinţa de la Ierusalim (în jurul anilor 49-50 d. Hr., Petru a depus mărturie că Dumnezeu va salva iudeii credincioşi şi neamurile credincioase, indiferent dacă au fost tăiaţi împrejur sau nu. Apostolii le-au trimis scrisori membrilor Bisericii explicând că tăierea împrejur nu era necesară salvării. Pavel l-a ales pe Sila drept coleg al său şi a pornit în a doua sa misiune.
Prin sfat inspirat, Petru şi ceilalţi apostoli stabilesc că circumcizia nu mai este cerută de Domnul
Rugaţi-i pe cursanţi să scrie o listă pe tablă cu mai multe decizii importante pe care trebuie să le ia acum şi în viitor.
Cu cine vorbiţi când trebuie să luaţi decizii importante? De ce vorbiţi cu aceste persoane?
De ce este înţelept să căutăm ajutorul lui Dumnezeu înainte să luăm decizii?
Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Faptele apostolilor 15, să caute adevăruri care-i pot îndruma când caută să cunoască voia Domnului cu privire la ei.
Explicaţi că, în timp ce Pavel şi Barnaba vizitau sfinţii din Antiohia, unii iudei din Iudea care se convertiseră la creştinism făcuseră nişte presupuneri cu privire la lucrurile pe care ar trebui să le facă convertiţii din rândul neamurilor pentru a fi salvaţi.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele Apostolilor 15:1. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce presupuneau acei oameni din Iudea că ar trebui să facă convertiţii din rândul neamurilor pentru a fi salvaţi.
Ce presupuneau acei oameni din Iudea că ar trebui să facă cei convertiţi din rândul neamurilor pentru a fi salvaţi?
Explicaţi că, în legământul pe care l-a făcut cu Avraam, Dumnezeu a poruncit ca toţi bărbaţii care urmau să intre într-un legământ cu El să fie tăiaţi împrejur sau circumscrişi. „Circumcizia era făcută prin tăierea «pielii prepuţului» la pruncii şi adulţii de parte bărbătească” (Ghidul pentru scripturi, „Circumcizie”, scriptures.lds.org). Circumcizia a fost introdusă drept simbol sau memento al legământului pe care l-au făcut oamenii cu Dumnezeu.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 15:2-3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce s-a întâmplat după ce Pavel şi Barnaba au auzit că acei oameni pretindeau că cei convertiţi din rândul neamurilor trebuiau tăiaţi împrejur.
Conform celor scrise în versetul 2, ce s-a întâmplat când acei bărbaţi au spus că cei care erau convertiţi în Biserică trebuiau tăiaţi împrejur?
Ce au hotărât membrii Bisericii din Antiohia că trebuia făcut?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 15:4-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce s-a întâmplat când Pavel şi ceilalţi au sosit în Ierusalim.
După ce Pavel şi Barnaba şi-au relatat experienţele cu privire la împărtăşirea Evangheliei în rândul neamurilor, ce au crezut unii farisei convertiţi că ar trebui să facă convertiţii din rândul neamurilor pentru a fi salvaţi?
Potrivit celor relatate în versetul 6, pentru ce s-au adunat apostolii şi prezbiterii sau vârstnicii?
Scrieţi următoarele întrebări pe tablă sau pregătiţi foi de prezentare cu aceste întrebări pentru cursanţi:
Noul Testament – Manual pentru învăţătorul de la seminar – Lecţia 92
Cine s-a ridicat să vorbească?
Ce credeţi că a vrut să spună Petru când a zis că Dumnezeu „n-a făcut nicio deosebire între noi [convertiţii iudei] şi ei [convertiţii din rândul neamurilor]”?
Ce expresii din versetele 8, 9 şi 11 indică faptul că cei convertiţi din rândul neamurilor nu trebuia să fie tăiaţi împrejur pentru a fi salvaţi?
Împărţiţi membrii clasei în echipe de câte doi. Invitaţi cursanţii să citească Faptele apostolilor 15:7-11 cu colegii lor şi să găsească răspunsuri la întrebările menţionate. Înainte să citească, explicaţi că expresia „după ce s-a făcut multă vorbă” din versetul 7 înseamnă că apostolii au dezbătut aprins problema tăierii împrejur.
După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să le spună membrilor clasei răspunsurile lor. După ce răspund la prima întrebare, reamintiţi-le că Petru era apostolul senior pe pământ şi, ca atare, era autorizat să vorbească în numele Domnului.
Care este una dintre modalităţile prin care putem cunoaşte voia Domnului? (Cursanţii trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Putem cunoaşte voia Domnului prin profeţii şi apostolii Săi în viaţă. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Care sunt unele modalităţi prin care apostolii în viaţă ne ajută să cunoaştem revelaţiile pe care le-au primit?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 15:12-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute cum a reacţionat mulţimea la declaraţia lui Petru că tăierea împrejur nu era necesară salvării.
Cum a reacţionat mulţimea la declaraţia lui Petru?
Ce-au făcut Pavel şi Barnaba pentru a confirma declaraţia lui Petru că nu era nevoie ca neamurile să fie tăiate împrejur?
Potrivit celor relatate în versetul 15, cu ale căror cuvinte a spus Iacov că se potrivea declaraţia lui Petru (Simon)?
Puteţi explica faptul că Petru a prezidat conferinţa şi se pare că şi Iacov avea acolo un rol important. Iacov a fost frate de mamă al lui Isus şi primul episcop al Bisericii în Ierusalim. Rezumaţi Faptele apostolilor 15:16-18 explicând că Iacov a citat Amos 9:11-12 pentru a arăta că declaraţia lui Petru era în acord cu cuvintele profeţilor, aşa cum erau consemnate în scripturi.
Pe baza învăţăturilor predate de Iacov, care este o altă modalitate prin care putem cunoaşte voia Domnului? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Putem cunoaşte voia Domnului studiind scripturile. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 15:19-20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce i-a sfătuit Iacov pe conducătorii Bisericii să facă. Explicaţi că expresia eu sunt de părere, din versetul 19, înseamnă că el făcea o propunere sau recomandare (vezi Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:143).
Ce i-a sfătuit Iacov pe conducătorii Bisericii să facă pentru neamuri? (Iacov le-a recomandat ca ei să „nu… pună greutăţi [pe ei]” [versetul 19] adică să nu facă astfel încât Evanghelia să fie greu de trăit pentru neamurile convertite şi să nu le ceară să îndeplinească ritualurile legii lui Moise înainte să se alăture Bisericii. Spunând acest lucru, Iacov sprijinea decizia luată mai devreme de Petru.)
Conform celor relatate în versetul 20, ce părţi ale legii lui Moise a spus Iacov că încă trebuiau ţinute de către neamurile convertite? (Să stea departe de păcatul sexual, de carnea oferită ca sacrificiu şi de faptul de a bea sânge.)
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, din Faptele apostolilor 15:22-27. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor decizia consiliului.
Ce au decis apostolii să facă? (Să trimită o epistolă membrilor Bisericii şi să declare că tăierea împrejur sau circumcizia nu era necesară salvării.)
De ce credeţi că apostolii au decis să trimită conducători ai Bisericii asemenea lui Pavel şi Sila să transmită epistola? (Cursanţii pot avea răspunsuri diferite, dar unul dintre motive a fost pentru a confirma că declaraţia a fost hotărârea unanimă a apostolilor. Subliniaţi că Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli urmează aceleaşi practici şi în zilele noastre pentru a oferi îndrumare inspirată membrilor Bisericii.)
Ce adevăr putem învăţa din această relatare despre cum primesc conducătorii Bisericii inspiraţie cu privire la probleme dificile? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Sfătuindu-se împreună şi căutând revelaţii de la Dumnezeu, conducătorii Bisericii primesc inspiraţie cu privire la problemele dificile.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cum se aplică acest adevăr în Biserica de azi, invitaţi un cursant să citească cu glas tare următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Aceleaşi tipare sunt urmate astăzi în Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Preşedintele Bisericii poate anunţa sau interpreta doctrine care au la bază revelaţie primită de el (vezi, de exemplu, D&L 138). Interpretarea doctrinară poate fi transmisă, de asemenea, prin consiliul unit al Primei Preşedinţii şi Cvorumului celor Doisprezece Apostoli (vezi, de exemplu, Declaraţia Oficială 2). Discuţiile consiliului vor include, deseori, o analiză amănunţită a lucrărilor canonice, învăţăturilor conducătorilor Bisericii şi ceea ce s-a făcut în trecut în situaţii similare. Dar, în cele din urmă, la fel ca în Biserica din timpul Noului Testament, obiectivul consiliului nu este doar acordul comun în rândul membrilor săi, ci revelaţia de la Dumnezeu. Este un proces care implică atât raţiunea, cât şi credinţa pentru a afla gândul şi voinţa Domnului” („Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 88).
De ce credeţi că este important pentru conducători să se sfătuiască adesea împreună când caută revelaţie de la Dumnezeu?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Faptele apostolilor 15:28-29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute ce au scris apostolii şi vârstnicii în epistolele adresate membrilor Bisericii.
Ce au scris apostolii şi vârstnicii în epistola adresată membrilor Bisericii?
Ce înseamnă expresia din versetul 28, „să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie”? (Înseamnă faptul că oamenii nu trebuiau să se supună unor cerinţe suplimentare care veneau de la oameni şi nu de la Dumnezeu.)
Potrivit celor relatate în versetul 28, cum au ştiut apostolii care era voinţa lui Dumnezeu cu privire la cerinţele pentru cei convertiţi din rândul neamurilor?
Subliniaţi că Duhul Sfânt i-a inspirat pe apostoli în timp ce s-au sfătuit împreună. Acesta a oferit, de asemenea, un sentiment care a confirmat că decizia lor a fost corectă.
Bazându-ne pe felul în care au aflat conducătorii Bisericii voia Domnului, aşa cum este consemnată în versetul 28, cum putem cunoaşte noi voia Domnului? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că înţeleg faptul că putem cunoaşte voia Domnului prin inspiraţie de la Duhul Sfânt. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)
Invitaţi cursanţii să se uite la adevărurile de pe tablă.
Cum ne pot ajuta aceste adevăruri când avem nevoie să luăm o decizie importantă?
Potrivit acestor adevăruri, ce trebuie să facem pentru a cunoaşte voia Domnul?
Când aţi simţit că aţi ajuns să cunoaşteţi voia Domnului punând în practică aceste adevăruri?
Îndemnaţi cursanţii să studieze cuvintele profeţilor moderni şi scripturile. Explicaţi-le că, pe măsură ce fac acest lucru, pot ajunge să cunoască voia Domnului prin Duhul Sfânt când vor avea de luat decizii importante.
Pavel şi ceilalţi duc epistola apostolilor membrilor Bisericii din Antiohia
Rezumaţi Faptele apostolilor 15:30-41 explicând faptul că mai mulţi conducători ai Bisericii au dus epistola apostolilor membrilor Bisericii din Antiohia. După ce a propovăduit în Antiohia, Pavel l-a rugat pe Barnaba să meargă cu el să viziteze toate locurile în care predicaseră Evanghelia. Barnaba a dorit să-l ia pe Marcu cu ei, dar Pavel a refuzat. După o neînţelegere între aceşti doi conducători ai Bisericii, Barnaba a decis să-l ia cu el pe Marcu, aşadar Pavel l-a ales pe Sila ca partener, după care a pornit în a doua sa misiune. Explicaţi că nu este un păcat a fi în dezacord cu ceilalţi. Totuşi, în loc să avem o discuţie nepotrivită, ar trebui să găsim împreună soluţii la neînţelegerile noastre. (În 2 Timotei 4:11 aflăm că problema dintre Pavel şi Marcu a fost ulterior rezolvată.)
Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile pe care cursanţii le-au identificat în Faptele apostolilor 15.
Comentarii şi informaţii generale
Faptele apostolilor 15:6. „Apostolii şi prezbiterii [sau vârstnicii] s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut”
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum Îşi revelează Salvatorul voia profeţilor Săi:
„În ce fel revelează Salvatorul voinţa şi doctrina Sa profeţilor, văzătorilor şi revelatorilor? El poate face aceasta prin intermediul unui mesager sau prin propria Sa persoană. El poate vorbi prin propriul Său glas sau prin glasul Spiritului Sfânt – o comunicare de la Spirit la spirit, ce poate fi exprimată prin cuvinte sau sentimente care transmit o înţelegere greu de exprimat în cuvinte (vezi 1 Nefi 17:45; D&L 9:8). El le poate vorbi slujitorilor Săi în mod individual sau colectiv (vezi 3 Nefi 27:1-8)” („Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 87).
Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat despre hotărârile Primei Preşedinţii şi ale Cvorumului celor Doisprezece Apostoli:
„Nicio hotărâre nu rezultă din deliberările Primei Preşedinţii şi ale celor Doisprezece fără unanimitatea totală a celor implicaţi. La începutul discuţiei despre un anume subiect, pot exista opinii diferite. Este normal să se întâmple aşa. Aceşti bărbaţi au experienţe diferite. Sunt bărbaţi care au un punct de vedere. Însă, înainte de a se lua o hotărâre finală, există o unanimitate a gândurilor şi a glasurilor.
Aşa trebuie să se întâmple dacă este urmat cuvântul revelat al Domnului. Citez, din nou, din revelaţie:
«Deciziile acestor cvorumuri sau a unuia dintre ele trebuie luate cu toată dreptatea, cu sfinţenie şi cu umilinţă în inimă, cu blândeţe şi îndurare, cu răbdare, cu credinţă, cu virtute, cunoaştere, cumpătare, răbdare, reverenţă, bunătate frăţească şi caritate;
Deoarece este promis că, dacă există din belşug aceste lucruri în ei, ei nu vor fi neroditori în cunoaşterea Domnului» (D&L 107:30-31).
Îmi adaug mărturia personală că, în cei douăzeci de ani în care am slujit ca membru al Consiliului Celor Doisprezece şi în cei aproape treisprezece ani în care am slujit în Prima Preşedinţie, nu a fost luată niciodată o hotărâre importantă fără a fi urmată această procedură. Am văzut diferenţe de opinie făcute cunoscute în aceste deliberări. Tocmai din acest proces în care bărbaţii şi-au exprimat gândurile au rezultat idei şi concepte bine filtrate şi cugetate. Dar nu am observat niciodată vreun dezacord grav sau vreo duşmănie personală în rândul fraţilor mei. De fapt, am observat un lucru frumos şi remarcabil – strângerea laolaltă, sub influenţa directă a Spiritului Sfânt şi sub puterea revelaţiei, a punctelor de vedere diferite până când se ajunge la armonie totală şi la acord total. Doar atunci este realizată implementarea. Eu depun mărturie că acesta este spiritul revelaţiei manifestat din nou şi din nou îndrumând însăşi lucrarea Domnului” („God Is at the Helm”, Ensign, mai 1994, p. 54, 59).
„Deoarece legea lui Moise interzicea consumul de sânge (vezi Leviticul 3:17; 17:10-14; 19:26), este posibil ca sfatul lui Iacov de a se feri de «dobitoace sugrumate şi… sânge» să fi însemnat ca ei evite să aducă jigniri iudeilor şi să împiedice astfel lucrarea misionară în rândul lor” (New Testament Student Manual [Manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 309).