Pavel a scris despre neînţelegerile existente printre sfinţi cu privire la obiceiuri religioase. El a subliniat că bărbaţii şi femeile au roluri eterne şi divine şi sunt necesari unii altora în planul lui Dumnezeu. De asemenea, el a propovăduit membrilor Bisericii despre pregătirea corectă pentru luarea din împărtăşanie.
Pavel scrie despre neînţelegerile existente cu privire la obiceiurile din zilele sale
Imagine
cuplu de recent căsătoriţi, Templul Laie, Hawaii
Expuneţi o fotografie cu un cuplu de recent căsătoriţi (cum ar fi Cuplu tânăr mergând la templu, Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr.120; vezi, de asemenea, LDS.org). Citiţi, cu glas tare, următoarele declaraţii care reflectă sentimentele pe care le-ar putea avea unele persoane despre căsătorie:
„Succesul în cariera mea înseamnă totul pentru mine. Nu vreau să-mi împart atenţia între ţelurile legate de cariera mea şi căsnicia mea.”
„Nu vreau să mă implic într-o relaţie pe termen lung. Mă îngrijorează faptul de a lua o decizie pe care s-o regret mai târziu.”
„Căsătoria mi-ar îngrădi libertatea. Nu aş putea face orice aş dori.”
„Ştiu că cea mai importantă hotărâre pe care o voi lua vreodată este căsătoria şi o aştept cu nerăbdare.”
Invitaţi cursanţii să se gândească la sentimentele pe care le au faţă de căsătorie. În timp ce studiază 1 Corinteni 11:1-16, rugaţi-i să caute un adevăr care să-i ajute pe ei şi pe ceilalţi să înţeleagă importanţa căsătoriei.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 11:3. Invitaţi ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la ce a propovăduit Pavel despre responsabilităţile soţului. Puteţi explica faptul că, în acest verset, cuvântul tradus prin „bărbat” poate fi, de asemenea, tradus prin „soţ”, iar cuvântul tradus prin „femeie” poate fi tradus, de asemenea, ca „soţie”.
Care este rolul soţului? (Puteţi explica faptul că expresia „capul femeii” înseamnă că soţul are responsabilitatea sacră de a prezida în cămin. A prezida înseamnă a conduce în mod drept şi a-i îndruma pe ceilalţi în probleme spirituale şi temporare.)
Cine prezidează asupra soţului şi îl îndrumă în timp ce prezidează în familia lui?
Rezumaţi 1 Corinteni 11:4-16 şi explicaţi faptul că Pavel abordează probleme despre obiceiurile bărbaţilor şi femeilor în momentele în care aceştia se rugau şi profeţeau în timpul serviciilor de preaslăvire.
Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că, uneori, cititorii Noului Testament interpretează greşit învăţăturile lui Pavel, considerând că acestea presupun că rolul bărbatului este mai important decât cel al femeii sau că bărbatul este superior femeii sau mai demn decât ea. Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul M. Russell Ballard
„Bărbaţii şi femeile sunt egali în ochii lui Dumnezeu şi în ochii Bisericii, dar egali nu înseamnă că ei sunt la fel. Responsabilităţile şi darurile divine ale bărbaţilor şi femeilor sunt diferite ca natură, dar nu ca importanţă sau influenţă. Doctrina Bisericii noastre consideră că femeile sunt egale cu bărbaţii şi, totuşi, diferite de ei. Dumnezeu nu consideră că genul unei persoane este mai bun sau mai important decât al alteia”(„Men and Women in the Work of the Lord”, New Era, apr. 2014, p. 4).
Rugaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Corinteni 11:11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ceea ce a propovăduit Pavel despre relaţia dintre soţ şi soţie.
Ce a propovăduit Pavel despre relaţia dintre soţ şi soţie?
Subliniaţi expresia „în Domnul”. Explicaţi că această expresie se referă la planul Domnului de a ne ajuta să devenim asemenea Lui şi de a dobândi viaţa eternă.
Ce doctrină ne învaţă acest verset despre bărbat şi femeie în planul Domnului? (Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi pe tablă următorul adevăr: În planul Domului, bărbaţii şi femeile nu pot dobândi viaţa eternă unii fără alţii. [Vezi D&L 131:1-4.])
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă adevărul identificat mai sus, luaţi o foarfecă şi începeţi să tăiaţi o bucată de hârtie. Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că cele două jumătăţi ale foarfecii au fost separate.
Ar reuşi o persoană să taie o bucată de hârtie doar cu jumătate de foarfecă? În ce fel este foarfeca asemenea unui soţ şi a unei soţii care lucrează împreună?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
Datorită planului divin, bărbaţii şi femeile sunt meniţi să progreseze împreună către perfecţiune şi către o plenitudine a slavei. Deoarece temperamentele şi abilităţile lor sunt diferite, bărbaţii şi femeile aduc experienţe şi perspective unice într-o relaţie de căsătorie. Bărbatul şi femeia contribuie în mod diferit, dar egal, la unitatea şi unicitatea care nu pot fi obţinute în niciun alt mod. Bărbatul completează şi desăvârşeşte femeia, iar femeia completează şi desăvârşeşte bărbatul în timp ce ei învaţă unul de la altul, se întăresc reciproc şi se binecuvântează unul pe celălalt” („Marriage Is Essential to His Eternal Plan”, Ensign, iunie 2006, p. 83-84).
În ce mod se completează reciproc caracteristicile şi responsabilităţile diferite ale bărbaţilor şi femeilor într-o familie?
Amintiţi cursanţilor relatarea despre atitudinile diferite cu privire la căsătorie descrise în declaraţiile pe care le-aţi citit la începutul lecţiei. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile şi mărturiile cu privire la importanţa căsătoriei în planul Domnului. Vă puteţi împărtăşi şi dumneavoastră mărturia.
Pavel propovăduieşte sfinţilor corinteni să nu trateze cu uşurinţă împărtăşania
Scrieţi, pe tablă, următoarele expresii: o experienţă cu adevărat spirituală, o reînnoire a sufletului, momentul meu principal în ziua de sabat.
Rugaţi cursanţii să cugete la cea mai recentă dată în care au luat din împărtăşanie şi să se gândească dacă ar folosi una dintre expresiile scrise pe tablă pentru a-şi descrie experienţa. Rugaţi cursanţii ca, în timp ce studiază 1 Corinteni 11:17-34, să caute adevăruri care îi pot ajuta să facă din momentul în care iau din împărtăşanie o experienţă mai spirituală şi mai importantă.
Explicaţi că, pe vremea lui Pavel, membrii Bisericii menţineau o practică ce amintea de Cina cea de taină. Ei mâncau împreună şi, apoi, luau din împărtăşanie. Rezumaţi 1 Corinteni 11:17-22 şi explicaţi că Pavel a menţionat un raport pe care-l primise despre faptul că, atunci când sfinţii corinteni se adunau să ia din împărtăşanie, între ei se iscau dezbinări sau certuri. Pavel a condamnat sfinţii pentru transformarea acestor adunări în mese obişnuite, fără a păstra caracterul sacru al rânduielii de împărtăşanie.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 11:23-26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle cum i-a încurajat Pavel pe membrii Bisericii să-şi amintească de împărtăşanie. Puteţi explica că vestiţi în versetul 26 înseamnă a proclama, a anunţa sau a mărturisi (vezi 1 Corinteni 11:26).
Expuneţi ilustraţia Cina cea de taină (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr.54;vezi, de asemenea, LDS.org).
Imagine
Cina cea de taină
Ce a spus Pavel că i-a învăţat Salvatorul pe ucenicii Săi să-şi amintească când urmau să ia din împărtăşanie?
În ce fel i-ar fi putut ajuta pe sfinţii care aveau neînţelegeri faptul de a-şi aminti de trupul şi sângele Salvatorului în timpul împărtăşaniei?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 1 Corinteni 11:27-30. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să caute avertizarea dată de Pavel sfinţilor corinteni cu privire la împărtăşanie.
Conform celor relatate în versetele 27 şi 29, ce i-a avertizat Pavel pe sfinţii corinteni?
Ce adevăr putem învăţa din aceste versete despre ce se întâmplă când luăm din împărtăşanie fără a fi demni? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Cei care iau din împărtăşanie fără a fi demni aduc condamnare şi osândă asupra lor.)
Explicaţi că noi „nu trebuie să [fim] perfecţi pentru a lua din împărtăşanie, dar trebuie să [avem] în inimă un spirit de umilinţă şi pocăinţă” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 93). Dacă luăm din împărtăşanie în timp ce trăim într-un păcat grav sau nu ne-am pocăit în inima noastră, fără să avem dorinţa de a ne aminti de Salvator şi de a-L urma, noi luăm din împărtăşanie în mod nedemn. Îndemnaţi cursanţii să se roage Tatălui lor Ceresc şi să vorbească cu episcopii lor (vezi 3 Nefi 18:26-29), dacă au întrebări cu privire la demnitatea lor de a lua din împărtăşanie.
De ce credeţi că luarea din împărtăşanie fără a fi demni ar aduce osândă sufletelor noastre?
Conform celor relatate în 1 Corinteni 11:28, ce sfat le-a dat Pavel membrilor Bisericii? (Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Noi trebuie să ne evaluăm vieţile când luăm din împărtăşanie.)
Subliniaţi că scopul evaluării vieţilor noastre nu este doar de a ne gândi dacă suntem demni de a lua din împărtăşanie, ci şi de a ne gândi cât de bine ne străduim să ţinem legămintele noastre cu Domnul şi cum putem căuta să ne pocăim şi să ne îmbunătăţim.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Howard W. Hunter:
Imagine
Preşedintele Howard W. Hunter
„Mi-am pus această întrebare: «Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc şi ţin toate poruncile Sale?» Apoi, am reflectat şi am luat decizia. A face legământ cu Domnul să ţii întotdeauna poruncile Sale este o obligaţie serioasă şi înnoirea acelui legământ prin luarea din împărtăşanie este un act la fel de serios. Momentele solemne de meditaţie din timpul în care împărtăşania este distribuită au o mare importanţă. Ele sunt momente de autoexaminare – de introspecţie şi discernământ – momente de cugetare şi hotărâre” („Thoughts on the Sacrament”, Ensign, mai 1977, p. 25).
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească cum ar putea pune în practică adevărul identificat în 1 Corinteni 11:28, invitaţi-i să se gândească la întrebări pe care să le aibă în vedere când se pregătesc să ia din împărtăşanie. De exemplu, ei s-ar putea întreba: „Cum pot să fiu un ucenic mai bun al lui Isus Hristos? Rugaţi cursanţii să împărtăşească alte întrebări pe care şi le-ar putea adresa. Puteţi să sugeraţi şi dumneavoastră unele întrebări. Invitaţi cursanţii să noteze în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor întrebări pe care să şi le adreseze în timpul împărtăşaniei în timp ce îşi examinează demnitatea.
Depuneţi mărturie arătând că atunci când cursanţii îşi examinează demnitatea înaintea şi în timpul luării din împărtăşanie, Domnul îi poate ajuta să ştie cum ar putea să-şi îndeplinească mai bine legămintele şi să se pregătească să primească binecuvântările pe care El doreşte să li le dea. Aceste binecuvântări includ faptul de a fi curăţaţi de păcatele lor şi primirea într-o mai mare măsură a puterii Duhului Sfânt în vieţile lor. Invitaţi cursanţii să stabilească un ţel cu privire la modul în care se vor pregăti mai bine pentru următoarea ocazie când vor lua din împărtăşanie.
Rezumaţi 1 Corinteni 11:33-34 şi explicaţi că Pavel a dat îndrumări suplimentare sfinţilor corinteni cu privire la modul în care să se adune la masă şi să administreze împărtăşania.
Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile identificate în 1 Corinteni 11.
Comentarii şi informaţii generale
1 Corinteni 11:11. „Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie”
Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a subliniat că bărbaţii şi femeile au roluri egale, dar distincte:
„În măreţul plan al Tatălui nostru Ceresc prin care li se conferă bărbaţilor puterea preoţiei, bărbaţii au responsabilitatea unică de a administra preoţia, însă nu ei sunt preoţia. Bărbaţii şi femeile au roluri diferite, dar preţuite în mod egal. Aşa cum o femeie nu poate concepe un copil fără un bărbat, tot aşa un bărbat nu poate exercita pe deplin puterea preoţiei pentru a întemeia o familie eternă fără o femeie… În perspectiva eternă, atât puterea de procreare, cât şi puterea preoţiei sunt împărtăşite de soţ şi soţie” („Aceasta este lucrarea mea şi slava Mea”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 19).
„Familia: o declaraţie oficială către lume” subliniază responsabilităţile date de Dumnezeu soţilor şi soţiilor:
„Planul divin pentru taţi este de a conduce familiile lor cu dragoste şi dreptate, şi ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protejarea familiilor lor. Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor. În aceste responsabilităţi sacre, taţii şi mamele sunt obligaţi să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali” („Familia: o declaraţie oficială către lume”,Liahona, nov. 2010, p.129).
Preşedintele Howard W. Hunter ne-a învăţat o lecţie importantă cu privire la responsabilităţile împărtăşite de bărbaţi şi femei în guvernarea familiei:
„Bărbatul care deţine preoţia îşi acceptă soţia drept parteneră în conducerea căminului şi a familiei, ea cunoscând toate hotărârile luate în legătură cu aceasta şi participând activ şi total în luarea lor. Este necesar ca, în cadrul Bisericii şi al căminului, să fie un oficiant care prezidează (vezi D&L 107:21). Prin însărcinare divină, responsabilitatea de a prezida în cămin aparţine deţinătorului preoţiei (vezi Moise 4:22). Domnul a dorit ca soţia să fie un ajutor potrivit pentru bărbat (potrivit înseamnă egal) – adică, o parteneră egală şi necesară a cărei participare trebuie să fie completă. Prezidarea în neprihănire necesită o responsabilitate împărţită între soţ şi soţie; împreună, acţionaţi cunoscând tot ce are legătură cu familia şi implicându-vă în toate aspectele legate de ea. Când un bărbat acţionează independent de soţia lui sau fără a ţine cont de sentimentele şi sfatul soţiei sale în conducerea familiei, înseamnă că el exercită o autoritate nedreaptă” („Being a Righteous Husband and Father”,Ensign, nov. 1994, p. 50-51).
Preşedintele Spencer W. Kimball ne-a învăţat faptul că, „atunci când nu trăim conform poruncilor, când păcătuim, când suntem mânioşi, când avem sentimente de ură şi amărăciune, ar trebui să ne gândim cu seriozitate dacă ar trebui să luăm din împărtăşanie (The Teachings of Spencer W. Kimball, editate de Edward L. Kimball [1982], p. 225).
Vârstnicul John H. Groberg, din Cei Şaptezeci, a explicat că atitudinea noastră este o parte importantă a demnităţii noastre de a lua din împărtăşanie.
„Dacă dorim să devenim mai buni (adică să ne pocăim) şi nu avem o restricţie din partea preoţiei, atunci, în opinia mea, suntem demni. Dacă totuşi nu avem dorinţa de a ne îmbunătăţi, dacă nu avem intenţia de a urma îndrumarea Spiritului, trebuie să ne întrebăm: Suntem demni să luăm din împărtăşanie sau luăm în derâdere scopul principal al împărtăşaniei, care este acela de a fi un catalizator al pocăinţei şi al dorinţei noastre de a deveni mai buni? Dacă ne amintim de Salvator şi de tot ce a făcut şi va face pentru noi, noi ne vom îmbunătăţi felul în care acţionăm şi, astfel, ne vom apropia de El şi vom face lucrurile necesare pentru a obţine viaţa eternă.
Dacă, totuşi, refuzăm să ne pocăim şi să ne îmbunătăţim, dacă nu ne amintim de El şi nu ţinem poruncile Sale, atunci am încetat progresul nostru şi aceasta înseamnă osânda sufletelor noastre” („The Beauty and Importance of the Sacrament”, Ensign, mai 1989, p. 38).
Împărtăşania este o rânduială sacră care nu trebuie tratată niciodată cu uşurinţă. Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că „rânduiala împărtăşaniei face ca adunarea de împărtăşanie să fie cea mai sacră şi mai importantă adunare a Bisericii” („Adunarea de împărtăşanie şi împărtăşania”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 17).
Preşedintele Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a declarat că împărtăşania „este punctul principal al respectării zilei noastre de sabat” („Worshiping at Sacrament Meeting”, Ensign, aug. 2004, p. 26).
Vârstnicul Melvin J. Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că luarea cu regularitate din împărtăşanie ne poate aduce siguranţă spirituală:
„Dorim ca fiecare sfânt din zilele din urmă să vină la masa de împărtăşanie, deoarece este locul de autoanaliză şi examinare personală, unde putem învăţa cum să ne corectăm drumul şi să facem ca vieţile noastre să fie drepte şi în armonie cu învăţăturile Bisericii şi cu fraţii şi surorile noastre. Este locul în care devenim propriii judecători …
Lucrul care ar da siguranţă fiecărui bărbat şi fiecărei femei va fi să se înfăţişeze la masa de împărtăşanie în fiecare zi de sabat. Noi nu ne vom îndepărta mult din punct de vedere spiritual (de Domnul şi Evanghelia Sa) într-o săptămână – nu atât de mult încât, prin procesul de autoanaliză, să nu putem îndrepta lucrurile rele pe care poate le-am făcut… Drumul spre masa de împărtăşanie este calea sigură pentru sfinţii din zilele din urmă (Bryant S. Hinckley, Sermons and Missionary Services of Melvin Joseph Ballard [1949], p. 150-151).
