Introducere la Epistola lui Pavel către galateni

De ce studiem această carte?

Epistola lui Pavel către galateni a fost scrisă către creştinii iudei care se îndepărtau de Domnul bazându-se din nou pe lucrările legii lui Moise. Apostolul Pavel a căutat să corecteze această problemă subliniind diferenţa dintre „jugul” greu al legii lui Moise, care conduce la robie spirituală, şi Evanghelia lui Isus Hristos, care conduce la libertate spirituală. Studiul acestei epistole poate ajuta cursanţii să aprecieze mai bine libertatea oferită prin intermediul Evangheliei lui Isus Hristos.

Cine a scris această carte?

Apostolul Pavel a scris Epistola către galateni (vezi Galateni 1:1).

Când şi unde a fost scrisă?

Cel mai probabil, Pavel a scris Epistola către galateni în timp ce călătorea prin Macedonia în timpul celei de a treia sa călătorii misionare, în jurul anilor 50-51 d.H. (vezi Bible Dictionary, „Pauline Epistles”).

Pentru cine a fost scrisă şi de ce?

„Există puţină încertitudine în ceea ce priveşte bisericile cărora le este adresată această epistolă. Acestea erau fie în nordul Galatiei, districtul a cărui reşedinţă se afla la Ancyra, fie în districtul de la graniţa cu Frigia şi Galatia care fusese vizitat de Pavel în timpul primei sale călătorii misionare. Oricum, bisericile galatene fuseseră, cu siguranţă, vizitate de Pavel în timpul celei de a doua (Faptele apostolilor 16:6) şi a treia (Faptele apostolilor 18:23) sa călătorie” (Bible Dictionary, „Pauline Epistles: Epistle to the Galatians”).

Pavel le-a scris sfinţilor din Galatia deoarece era profund îngrijorat pentru că aceştia se îndepărtau de la Domnul urmând învăţăturile unor persoane care doreau „să răstoarne Evanghelia” (vezi Galateni 1:6-7). Creştinii iudei îi învăţau pe creştinii care se aflau printre neamuri doctrina falsă conform căreia trebuiau să fie circumcişi şi să respecte ritualurile cerute prin legea lui Moise pentru a fi salvaţi (vezi Galateni 6:12; vezi, de asemenea, Faptele apostolilor 15:1). Unii sfinţi galateni acceptaseră şi trăiau conform învăţăturilor acestor oameni (vezi Galateni 4:10).

Principalele motive ale lui Pavel pentru a scrie această epistolă le includ pe următoarele:

a se apăra împotriva acuzaţiilor învăţătorilor mincinoşi care erau împotriva lui;
a învăţa că toţi oamenii, fie ei iudei sau neamuri, sunt salvaţi prin ispăşirea lui Isus Hristos dacă îşi pun credinţa în Isus Hristos în loc să se bazeze pe lucrările legii lui Moise;
a clarifica rolul legii lui Moise în planul lui Dumnezeu;
a distinge între vechiul legământ pe care Dumnezeu l-a făcut prin Moise şi noul legământ în Hristos;
a-i chema pe sfinţi să trăiască potrivit îndemnurilor Spiritului.

Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?

Cartea Galateni este una dintre cele mai puternice scrisori ale lui Pavel, în care îi mustră cu asprime atât pe membrii Bisericii care se îndepărtau de la adevăr, cât şi pe învăţătorii mincinoşi care îi îndepărtau pe aceştia. Galateni este una dintre primele scrisori în care Pavel prezintă detalii cu privire la faptul de a fi socotiţi neprihăniţi – noi nu suntem socotiţi neprihăniţi prin lucrările legii lui Moise, ci prin credinţa în Isus Hristos. Epistola scoate în evidenţă contrastul dintre „faptele firii pământeşti” şi „roada Duhului” (Galateni 5:16-25).

Rezumat

Galateni 1-2 Pavel le scrie sfinţilor galateni deoarece aceştia se îndepărtaseră de Domnul şi acceptaseră învăţături neadevărate. El apără chemarea sa de apostol, relatând din nou povestirea despre opoziţia sa iniţială faţă de Biserică şi convertirea sa. El subliniază faptul că a primit revelaţie direct de la Dumnezeu şi clarifică faptul că slujirea sa printre neamuri a fost aprobată de apostoli. El declară că, la un moment dat, nu a fost de acord cu Petru în ceea ce îi priveşte pe sfinţii care sunt dintre neamuri. El propovăduieşte că oamenii nu sunt socotiţi neprihăniţi prin lucrările legii lui Moise, ci prin credinţa în Isus Hristos.

Galateni 3-4 Pavel apără mesajul Evangheliei. El propovăduieşte că Avraam este un exemplu de persoană care a fost socotită neprihănită prin credinţă şi nu prin lucrările legii lui Moise. Prin ispăşire, Isus Hristos a mântuit omenirea de blestemul legii. Scopul legii lui Moise era de a fi „un îndrumător spre Hristos”. Prin credinţă şi botez, sfinţii primesc binecuvântările ispăşirii, intră în legământul Evangheliei, devin moştenitori ai lui Dumnezeu prin Hristos şi nu mai sunt slujitori, ci copii ai lui Dumnezeu.

Galateni 5-6 Pavel îi cheamă pe sfinţi să stea neclintiţi în legământul Evangheliei oferit de Hristos. Pavel compară viaţa unei persoane care se lasă condusă de „faptele firii pământeşti” cu a uneia care se bucură de „roada Duhului”. El propovăduieşte că sfinţii trebuie să-şi poarte unii altora poverile şi că nu trebuie să ostenească în a face bine. Noi secerăm ceea ce semănăm.