Introducere la Întâia epistolă sobornicească a lui Ioan
De ce studiem această carte?
În această epistolă, Ioan a vorbit despre răspândirea periculoasă a influenţelor apostate în cadrul Bisericii. El i-a avertizat pe sfinţi să nu aibă părtăşie cu întunericul şi să rămână în siguranţa oferită de lumina Evangheliei. Studierea cărţii 1 Ioan poate ajuta cursanţii să recunoască mai uşor învăţăturile neadevărate despre Isus Hristos, iar urmarea sfatului oferit de Ioan îi poate ajuta să rămână în strânsă înfrăţire cu Domnul în timp ce acceptă, în totalitate, adevărul. Mai mult, studierea acestei cărţi poate ajuta cursanţii să ajungă să înţeleagă dragostea mare pe care Tatăl Ceresc o are pentru fiecare dintre copiii Săi și pe care El a arătat-o oferindu-L pe Fiul Său, Isus Hristos, drept jertfă pentru întreaga omenire.
Cine a scris această carte?
„Deşi autorul acestor trei epistole nu face menţiunea numelui său, limbajul se aseamănă atât de mult cu cel al apostolului Ioan, încât se presupune că el le-a scris pe toate trei.” (Ghid pentru scripturi, „Ioan, fiul lui Zebedei”, Epistolele lui Ioan).
Autorul epistolelor lui Ioan a fost martor ocular al Salvatorului înviat, lucru care este în mod sigur adevărat în cazul apostolului Ioan (vezi 1 Ioan 1:1-4; 4:14).
Când şi unde a fost scrisă?
Nu se ştie precis când şi unde a fost scrisă 1 Ioan. Este foarte probabil să fi fost scrisă spre sfârşitul primului secol d.H.
Deşi Ioan şi-a petrecut mare parte din tinereţe în Palestina, zona aceea a fost ostilă creştinilor şi iudeilor după distrugerea Ierusalimului şi a templului său în anul 70 d.H.. Se crede că Ioan a plecat din Palestina pentru a trăi în Efes în ultima parte a vieţii sale. Dacă acest lucru este adevărat, este posibil ca Ioan să fi scris această epistolă din Efes între anii 70-100 d.H..
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Auditoriul lui 1 Ioan nu este menţionat în mod clar, însă, din scrierile sale, se pare că Ioan a scris celor credincioşi (vezi 1 Ioan 1:3-4; 2:12-14), probabil celor din Asia Mică (Turcia din zilele noastre), unde anumite surse istorice afirmă că Ioan a trăit şi slujit în ultima parte a primului secol d.H.
În această vreme, învăţători mincinoşi au creat o schismă sau o diviziune printre sfinţii din regiune (vezi 1 Ioan 2:18-19, 22, 26; 4:1) şi apostazia se răspândea în cadrul Bisericii. Una dintre filosofiile care devenea din ce în ce mai acceptată era docetismul. Docetismul făcea parte dintr-un curent mai mare numit gnosticism. O învăţătură importantă, predată în multe forme, a gnosticismului era aceea că spiritul este, în întregime, bun şi că materia, inclusiv trupul fizic, este în întregime rea.
Ucenicii gnosticismului credeau că salvarea nu era dobândită prin eliberarea de păcate, ci, mai degrabă, prin eliberarea spiritului de materie, şi anume de trupul fizic. Ei credeau, de asemenea, că salvarea era dobândită mai degrabă printr-o cunoaştere specială (gnosis), decât prin credinţa în Isus Hristos.
Adepţii docetismului au accentuat atât de mult natura spirituală a lui Isus, încât au ajuns să respingă ideea că El a venit pe pământ având un trup fizic. Ei credeau că Dumnezeu este invizibil, nemuritor, atotştiutor şi imaterial şi considerau că lumea fizică şi trupul fizic sunt corupte şi rele. Prin urmare, ei credeau că, deoarece Isus era Fiul divin al lui Dumnezeu, El nu ar fi putut să aibă parte de limitările faptului de a fi om. Din punctul lor de vedere, Isus Hristos nu S-a născut, cu adevărat, în trup şi nu a trăit într-un trup fizic tangibil, nu a sângerat, nu a suferit, nu a murit şi nici nu a înviat având un trup fizic înviat – El doar a părut să facă aceste lucruri. Docetism provine din cuvântul grecesc dokeō, care înseamnă „a părea”.
Deşi 1 Ioan respinge aceste învăţături neadevărate, ele au continuat şi s-au strecurat în cadrul Bisericii. Acestea şi alte doctrine neadevărate fac parte din ceea ce a dus la marea apostazie.
Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?
În calitate de unul dintre primii apostoli ai lui Isus Hristos, Ioan a fost un martor special al Salvatorului înviat. Ioan a început această epistolă declarând că el personal L-a văzut, L-a auzit şi L-a atins pe Isus Hristos. Clădind pe această mărturie personală, Ioan i-a invitat pe cititorii lui să aibă „părtăşie… cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos” (1 Ioan 1:3). Dragostea este un subiect important în prima epistolă a lui Ioan. Ioan a subliniat faptul că cei care spun că-L iubesc pe Dumnezeu dar nu-i iubesc pe cei din jurul lor sunt mincinoşi (vezi 1 Ioan 4:20-21).
Rezumat
1 Ioan 1-3 Ioan ne învaţă că, prin supunere, putem ajunge să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să avem părtăşie cu El şi să devenim ca El. În ultimele zile, vor fi antihrişti. Dragostea Salvatorului pentru noi se manifestă prin sacrificiul Său ispăşitor.
1 Ioan 4-5 Ioan încurajează sfinţii să hotărască dacă oricare învăţător este al lui Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste şi, datorită dragostei Sale mari faţă de noi, El L-a trimis pe Fiul Său să sufere pentru noi. Cei care-L iubesc pe Dumnezeu ţin poruncile Sale. Cei care cred în Isus Hristos şi sunt născuţi din Dumnezeu vor birui lumea.