Lecţia 131 2 Timotei 1-2

Lecţia 131

2 Timotei 1-2

Introducere

În a doua sa epistolă către Timotei, Pavel a propovăduit că teama nu vine de la Dumnezeu şi l-a sfătuit pe Timotei să nu-i fie ruşine de mărturia sa despre Isus Hristos. Pavel l-a încurajat pe Timotei să îndure cu credinţă încercările şi l-a instruit să-i înveţe pe sfinţi să se pocăiască.

Sugestii pentru predare

2 Timotei 1

Pavel l-a sfătuit pe Timotei să nu-i fie ruşine de Evanghelie

Scrieţi, pe tablă, cuvântul Teamă şi rugaţi cursanţii să se gândească la modurile în care ne poate influenţa teama. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley:

„Care dintre noi poate spune că nu i-a fost teamă? Eu nu cunosc pe nimeni. Unora, desigur, le este mai teamă decât altora. Unii reuşesc să o depăşească repede, dar alţii sunt prinşi, traşi în jos de ea şi chiar învinşi. Suferim de teama de a fi ridicoli, teama de eşec, teama de singurătate, teama de neştiinţă. Unora le este teamă de prezent, altora de viitor. Unii poartă povara păcatului şi ar da aproape orice să se elibereze de ea, dar le este teamă să-şi schimbe viaţa” („God Hath Not Given Us the Spirit of Fear”, Ensign, oct. 1984, p. 2).

Potrivit celor relatate de preşedintele Hinckley, cum ne poate influenţa teama?
În ce mod ar putea fi influenţată de teamă capacitatea noastră de a trăi conform Evangheliei?

Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază 2 Timotei 1, să caute un principiu care îi poate ajuta să învingă teama.

Explicaţi că, atunci când era închis la Roma, cu puţin timp înaintea morţii sale, Pavel a scris a doua sa epistolă către Timotei. Rezumaţi 2 Timotei 1:1-5 explicând faptul că Pavel şi-a exprimat dorinţa de a-l vedea pe Timotei şi, apoi, şi-a amintit de credinţa sinceră a lui Timotei.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Timotei 1:6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce i-a amintit Pavel lui Timotei să facă.

Ce i-a amintit Pavel lui Timotei să facă?

Explicaţi că „darul lui Dumnezeu” primit prin aşezarea mâinilor se referă, cel mai probabil, la Duhul Sfânt. A „[înflăcăra]” înseamnă a reaprinde sau a reactiva. Pavel l-a sfătuit pe Timotei să reaprindă darul Duhului Sfânt sau să caute cu sinceritate să aibă Duhul Sfânt cu el.

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Pe măsură ce căutăm cu sinceritate să avem Spiritul cu noi…

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Timotei 1:7-8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute binecuvântările pe care le putem primi dacă avem Spiritul cu noi.

Potrivit celor relatate în versetul 7, ce binecuvântări putem primi dacă avem Spiritul cu noi?
Ce putem înfrânge cu ajutorul acestor binecuvântări?

Explicaţi că Pavel s-a referit la frica lumească, care provoacă anxietate, nesiguranţă şi alarmare şi diferă de ceea ce scripturile numesc „frica de Domnul” (Proverbele 9:10). A-ţi fi teamă de Domnul înseamnă „a simţi reverenţă şi veneraţie faţă de El şi a [te] supune poruncilor Lui” (Ghid pentru scripturi, „Teamă”, scriptures.lds.org).

Potrivit celor relatate în versetul 8, ce l-a invitat Pavel pe Timotei să facă deoarece avea înţelegerea că Spiritul îl putea ajuta să înfrângă teama?

Întrebaţi cursanţii cum ar putea completa enunţul de pe tablă folosind învăţăturile lui Pavel din versetele 7-8. (Folosind cuvintele cursanţilor, completaţi afirmaţia în aşa fel încât să transmită următorul principiu: Pe măsură ce căutăm cu sinceritate să avem Spiritul cu noi, putem înfrânge teama şi nu ne mai este ruşine de mărturia noastră despre Isus Hristos.

În ce mod ne pot ajuta puterea, dragostea şi buna judecată divine pe care le primim prin Spirit să înfrângem teama?
Care sunt câteva dintre modalităţile prin care putem arăta că nu ne este ruşine de mărturia noastră despre Isus Hristos?
Când v-a ajutat Spiritul să înfrângeţi teama sau v-a dat curaj să fiţi fermi în mărturia voastră despre Isus Hristos?

Rugaţi cursanţii să se gândească la ce pot face pentru a invita Spiritul să fie cu ei, astfel încât să poată înfrânge teama şi să nu le mai fie ruşine de mărturia lor despre Isus Hristos.

Rezumaţi 2 Timotei 1:9-18 explicând faptul că Pavel l-a sfătuit pe Timotei să rămână credincios doctrinei adevărate. De asemenea, Pavel a confirmat că, în Biserică, se răspândise apostazia (vezi 2 Timotei 1:15).

2 Timotei 2

Pavel îl instruieşte pe Timotei să îndure greutăţile cu credinţă

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Timotei 2:1 şi să caute sfatul pe care Pavel l-a oferit lui Timotei.

Ce sfat i-a oferit Pavel lui Timotei? (Explicaţi că noi ne bucurăm de harul sau ajutorul divin al lui Isus Hristos prin credinţa noastră [vezi Romani 5:2].)
De ce i s-ar putea părea cuiva dificil să rămână puternic în credinţa sa în Isus Hristos?

Explicaţi că Pavel l-a sfătuit pe Timotei să fie puternic prin harul lui Isus Hristos deoarece ştia că Timotei avea să îndure suferinţă şi persecuţii pentru că era un ucenic al lui Hristos.

Expuneţi ilustraţii reprezentând un ostaş, un atlet şi un plugar. (Sau puteţi invita cursanţii să deseneze, pe tablă, aceste trei persoane.)

Explicaţi că Pavel a folosit metaforele ostaşului, atletului şi plugarului (sau fermierului) pentru a-l învăţa pe Timotei să rămână puternic în credinţă în pofida greutăţilor.

Copiaţi următorul tabel pe tablă. Invitaţi cursanţii să-l copieze în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor sau oferiţi-l sub forma unei foi de prezentare:

Metaforă	Descriere	Ce ne învaţă această metaforă despre faptul de a rămâne puternici în credinţă
Ostaş
Atlet
Plugar (fermier)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Timotei 2:3-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle cum i-a descris Pavel pe ostaş, pe atlet şi pe plugar. Explicaţi că expresia „luptă la jocuri” (versetul 5) se referă la participarea la concursuri atletice.

Potrivit învăţăturilor lui Pavel din versetele 3-4, ce face un ostaş bun? (Scrieţi următoarele în tabel, în prima căsuţă de sub „Descriere”: Un ostaş bun îndură cu devotament greutăţile şi lasă deoparte alte treburi pentru a-şi mulţumi superiorii.)
Ce înseamnă în versetul 5 că un atlet nu va fi „încununat” dacă nu se străduieşte sau nu concurează „după rânduieli”? (Scrieţi următoarele în a doua căsuţă de sub „Descriere”: Un atlet poate fi învingător doar dacă se supune regulilor.)
Potrivit celor relatate în versetul 6, care este răsplata unui plugar care lucrează din greu pentru a-şi strânge recolta? (Scrieţi următoarele în a treia căsuţă de sub „Descriere”: Un plugar trebuie să muncească din greu pentru a se bucura de roadele muncii sale.)

Invitaţi cursanţii să completeze tabelele lor scriind în a treia coloană ce ne învaţă fiecare metaforă despre faptul de a rămâne puternici în credinţă. Rugaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească răspunsurile.

Explicaţi că Pavel a spus că el a avut multe încercări deoarece era un ucenic al lui Hristos (vezi 2 Timotei 2:9). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Timotei 2:10-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a spus Pavel despre motivul pentru care a îndurat aceste suferinţe, Explicaţi că expresia „cei aleşi” (versetul 10) se referă la membrii credincioşi ai Bisericii şi că termenul „răbdăm” din versetul 12 se referă la faptul de a îndura şi a rămâne consecvenţi.

Potrivit cuvintelor lui Pavel din versetele 10 şi 12, de ce era el bucuros să îndure greutăţi şi să rămână credincios lui Isus Hristos?
Ce principiu putem învăţa de la Pavel despre ce se poate întâmpla dacă îndurăm greutăţile şi rămânem credincioşi Domnului? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Pe măsură ce îndurăm greutăţile şi rămânem credincioşi Domnului, ne putem ajuta pe noi înşine şi îi putem ajuta pe alţii să obţină salvarea prin intermediul lui Isus Hristos. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Cum îi poate ajuta pe alţii să obţină salvarea prin intermediul lui Isus Hristos faptul că noi îndurăm cu credinţă încercările noastre?

Rezumaţi 2 Timotei 2:13-19 explicând faptul că Pavel l-a sfătuit pe Timotei să le amintească sfinţilor să evite conflictele şi să se „depărteze de fărădelege” (versetul 19).

Expuneţi ilustraţii reprezentând diferite recipiente, precum un castron, o cană şi o vază. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Timotei 2:20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce fel de vase sunt într-o „casă mare”.

Potrivit celor relatate de Pavel, ce fel de vase sunt într-o „casă mare”?

Explicaţi că Pavel a folosit diferitele tipuri de vase sau recipiente drept metafore pentru membrii gospodăriei sau Bisericii lui Isus Hristos. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Timotei 2:21. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla cum devine cineva un „vas… folositor stăpânului”.

Potrivit celor relatate de Pavel, ce putem face pentru a fi „[folositori] stăpânului”?

Subliniaţi că expresia „se curăţeşte de acestea” (versetul 21) se referă la faptul de a deveni complet curaţi de fărădelegi (vezi versetul 19).

Având în vedere metafora vaselor folosită de Pavel, ce principiu putem învăţa despre ce putem face pentru a-L sluji mai bine pe Domnul? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă ne curăţăm de fărădelegi, putem să-L slujim pe Domnul mai bine.)
Ce putem face pentru a ne curăţa de fărădelegi?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Timotei 2:22 şi să afle ce altceva mai putem face pentru a ne curăţa de fărădelegi. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au găsit.

În ce mod Îi putem sluji mai bine Domnului dacă ne curăţăm de fărădelegi?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi cursanţii să fie atenţi la modul în care se aplică acest principiu în cazul celor care Îl slujesc pe Domnul în calitate de misionari:

„Niciun misionar nu poate cere altor persoane să se pocăiască de vreun păcat sexual, de folosirea unui limbaj vulgar sau de vizionarea de materiale pornografice, dacă el însuşi nu s-a pocăit tocmai pentru aceleaşi lucruri! Nu puteţi reuşi! Spiritul nu va fi cu voi şi cuvintele vă vor sta în gât când veţi dori să le rostiţi. Nu puteţi merge pe «căi nepermise» [1 Nefi 8:28], aşa cum le-a denumit Lehi, apoi, să vă aşteptaţi să-i îndrumaţi pe alţii pe calea «strâmtă şi îngustă» [2 Nefi 31:18] – nu este posibil…

Oricine aţi fi şi orice aţi fi făcut, puteţi fi iertaţi… Este miracolul iertării, este miracolul ispăşirii Domnului Isus Hristos. Însă, nu puteţi face acest lucru fără un angajament activ faţă de Evanghelie, şi nu puteţi face acest lucru fără pocăinţă, acolo unde este cazul. Vă cer… să fiţi activi şi curaţi. Dacă este necesar, vă rog să deveniţi activi şi să deveniţi curaţi” („Suntem înrolaţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 45).

De ce este esenţial să fii curat de păcat atunci când proclami Evanghelia?

Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre veridicitatea acestui principiu. Invitaţi cursanţii să se gândească la orice păcat de care trebuie să se pocăiască, pentru a-I sluji Domnului mai bine.

Comentarii şi informaţii generale

2 Timotei 1:7. „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică”

Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat despre sursa şi efectele fricii:

„Haideţi să recunoaştem că teama nu vine de la Dumnezeu, ci acest element chinuitor şi distructiv vine de la duşmanul adevărului şi dreptăţii. Teama este în antiteza [opusul] credinţei. Efectele ei sunt distructive, chiar fatale.

«Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă» [2 Timotei 1:7].

Aceste principii sunt marile antidoturi ale temerilor care ne jefuiesc de tărie şi, uneori, ne înfrâng. Ele ne dau putere.

Ce fel de putere? Puterea Evangheliei, puterea adevărului, puterea credinţei, puterea preoţiei” („God Hath Not Given Us the Spirit of Fear”, Ensign, oct. 1984, p. 2).

Vârstnicul David A.Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat diferenţa dintre frica de Dumnezeu şi frica lumească:

„Diferită de frica prin care trecem deseori, dar asociată acesteia este acea frică pe care scripturile o descriu drept «frica de Dumnezeu» (Evrei 12:28) sau «frica de Domnul» (Iov 28:28; Proverbele 16:6; Isaia 11:2-3). Spre deosebire de frica lumească, cea care creează panică şi anxietate, frica de Dumnezeu este o sursă de pace, siguranţă şi încredere.

Dar cum poate fi asociat cu frica ceva care edifică sau ajută spiritual?

Frica dreaptă, pe care încerc s-o descriu, cuprinde un sentiment profund de reverenţă, respect şi evlavie faţă de Domnul Isus Hristos (vezi Psalmii 33:8; 96:4), supunere faţă de poruncile Sale (vezi Deuteronomul 5:29; 8:6; 10:12; 13:4; Psalmii 112:1) şi aşteptarea cu nerăbdare a judecăţii finale şi a dreptăţii care vor fi înfăptuite de mâna Sa” („De aceea, şi-au alungat frica”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 48).

2 Timotei 1:7-8. „Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru”

Sora Bonnie L. Oscarson, preşedinta generală a Tinerelor Fete, a împărtăşit următoarea relatare despre Marie Madeline Cardon, o tânără convertită din Italia care a dat dovadă de curaj în apărarea noii sale credinţe:

„Am citit recent povestirea lui Marie Madeleine Cardon care, împreună cu familia ei, a primit mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos de la primii misionari chemaţi să slujească în Italia, în anul 1850. Era o tânără în vârstă de 17-18 ani când ea şi familia ei au fost botezaţi. Într-o duminică, în timp ce ţineau o adunare de preaslăvire în casa lor, aflată în Alpii din nordul Italiei, o gloată formată din bărbaţi furioşi, inclusiv unii clerici locali, s-a adunat în jurul casei şi a început să strige, să ţipe şi să ceară ca misionarii să fie scoşi afară. Nu cred că erau nerăbdători să li se propovăduiască Evanghelia – voiau să le facă rău fizic. Tânăra Marie a ieşit din casă pentru a înfrunta gloata.

Bărbaţii au continuat să-şi strige injuriile şi să ceară ca misionarii să fie aduşi afară. Marie şi-a ridicat Biblia în mână şi le-a poruncit să plece. Le-a spus că vârstnicii se aflau sub protecţia ei şi că ei nu se puteau atinge de nici măcar un fir de păr de pe capul lor. Ascultaţi cuvintele ei: «Toţi au încremenit… Dumnezeu a fost cu mine. El mi-a pus acele cuvinte în gură, altfel nu le-aş fi putut rosti. Totul s-a calmat pe loc. Acel grup încrâncenat, puternic de bărbaţi a stat neajutorat în faţa unei fete slabe, care tremura, dar era neînfricată». Clericii au cerut gloatei să plece, ceea ce a făcut în linişte şi având sentimente de ruşine, teamă şi remuşcare. Mica turmă şi-a încheiat adunarea în pace.

Vi-o puteţi imagina pe acea tânără curajoasă, având vârsta multora dintre dumneavoastră, înfruntând gloata şi apărându-şi, cu mult curaj şi convingere, crezurile de curând descoperite? („Apărătoare ale declaraţiei oficiale”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 14).