Fariseii şi cărturarii s-au plâns în legătură cu asocierea Salvatorului cu vameşii şi păcătoşii. Salvatorul a răspuns prin pilda cu oaia rătăcită, moneda pierdută şi fiul risipitor.
Isus a propovăduit pilda cu oaia pierdută şi cea cu moneda pierdută
Începeţi lecţia întrebând cursanţii dacă au pierdut vreodată un obiect valoros pentru ei.
Ce eraţi dispuşi să faceţi pentru a-l găsi? De ce?
Ce credeţi că înseamnă ca o persoană să fie „pierdută” din punct de vedere spiritual? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că acest lucru se poate referi la cei care nu au primit încă Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos sau nu trăiesc încă potrivit învăţăturilor Evangheliei.)
Invitaţi membrii clasei să se gândească la cineva pe care cunosc care ar putea fi pierdut din punct de vedere spiritual. Rugaţi-i să se gândească la sentimentele pe care le au faţă de acea persoană.
Explicaţi că Luca 15 conţine învăţăturile Salvatorului privind persoanele care sunt pierdute din punct de vedere spiritual. Invitaţi cursanţii să caute adevărurile din Luca 15 care arată sentimentele Tatălui Ceresc faţă de cei care sunt pierduţi din punct de vedere spiritual şi responsabilităţile pe care le avem faţă de ei.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 15:1-2. Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle cine se apropia de Isus şi care a fost motivul pentru care fariseii şi cărturarii se plângeau.
Cine se apropia de Salvator? De ce se plângeau fariseii şi cărturarii?
Ce ne învaţă aceste critici despre farisei şi cărturari?
Explicaţi că Salvatorul a răspuns acestor critici propovăduind trei pilde: una despre o oaie rătăcită, una despre o monedă pierdută şi una despre un fiu risipitor. Aceste pilde erau menite, în egală măsură, să dea speranţă păcătoşilor şi să condamne ipocrizia şi făţărnicia cărturarilor şi fariseilor. Îndemnaţi cursanţii să fie atenţi la motivul pentru care subiectul din fiecare pildă s-a pierdut şi modul în care a fost găsit.
Copiaţi următoarea diagramă pe tablă sau oferiţi câte un exemplar cursanţilor sub forma unei foi de prezentare. Grupaţi cursanţii în echipe de câte doi şi desemnaţi unuia să studieze Luca 15:3-7 şi celuilalt Luca 15:8-10. Invitaţi cursanţii să citească pildele desemnate, căutând răspunsuri la întrebările din coloana din stânga. (Cea de-a treia pildă va fi prezentată mai târziu în cadrul lecţiei.)
După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să explice pilda care le-a fost desemnată şi să-şi prezinte răspunsurile la întrebările din tabel colegilor de echipă. După ce amândoi cursanţii din fiecare grup au terminat, invitaţi câţiva cursanţi să vină la tablă şi să completeze tabelul cu răspunsurile lor sau (dacă nu aţi desenat tabelul pe tablă) să-şi împărtăşească răspunsurile membrilor clasei.
Care este diferenţa dintre modul în care au fost pierdute oaia şi moneda? (Oaia a fost pierdută fără să fie vina ei, în timp ce moneda a fost pierdută din cauza neglijenţei sau nepăsării proprietarului [vezi David O. McKay, în Conference Report, apr. 1945, p. 120, 121-122].)
Potrivit celor relatate în versetul 7 şi 10, ce reprezintă moneda şi oaia găsite? (Ele reprezintă un păcătos care s-a pocăit şi s-a întors la Dumnezeu.)
Care este responsabilitatea noastră faţă de cei care sunt pierduţi, indiferent de motivul pentru care s-au pierdut?
Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă: Când îi ajutăm pe alţii să simtă o dorinţă să se pocăiască…
Ţinând cont de răspunsurile celor care au găsit ceea ce a fost pierdut, cum aţi completa afirmaţia de pe tablă? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Când îi ajutăm pe alţii să simtă o dorinţă să se pocăiască, simţim bucurie şi cerurile se bucură. Completaţi principiul scris pe tablă. Îi puteţi invita pe cursanţi să aibă în vedere scrierea acestui principiu în scripturile lor, lângă Luca 15:1-10.)
În ce fel dumneavoastră sau o persoană pe care o cunoaşteţi aţi ajutat pe cineva care era pierdut din punct de vedere spiritual să simtă o dorinţă de a se pocăi sau de a se apropia mai mult de Tatăl Ceresc? Când v-a ajutat cineva pe voi? (Amintiţi cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.)
Invitaţi membrii clasei să se gândească la următorul scenariu: O tânără fată a comis păcate grave şi nu se mai roagă şi nu mai vine la Biserică. Ea simte o dorinţă de a începe să se roage şi să trăiască potrivit standardelor Domnului, dar îşi face griji că El nu o mai vrea înapoi.
Rugaţi cursanţii să se gândească dacă cunosc pe cineva care s-a simţit ca persoana din scenariu. Explicaţi faptul că cea de-a treia pildă din Luca 15 este povestirea unui fiu risipitor (adică un fiu cheltuitor şi extravagant), a fratele lui mai mare şi a tatălui lor. Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază acestă pildă, să caute adevăruri care îi pot ajuta pe cei care se simt pierduţi şi fără speranţă.
Aveţi în vedere să împărţiţi cursanţii în grupuri de câte trei. Oferiţi fiecărui grup un exemplar al foii de prezentare de mai jos. Invitaţi-i să citească, cu glas tare, în grupurile lor, Luca 15:11-32. Desemnaţi unui cursant să se gândească la pildă din perspectiva fiului risipitor, altuia să se gândească la pildă din perspectiva tatălui şi altuia să se gândească la pildă din perspectiva fratelui mai mare.
După ce cursanţii au terminat de citit, rugaţi-i să discute despre întrebările de pe foaia de prezentare în grupurile lor.
Noul Testament – Manual pentru învăţătorul de la seminar, lecţia 53
Fiul risipitor
Ce te-a ajutat să-ţi vii în fire sau să recunoşti situaţia îngrozitoare în care te aflai?
Cum te-ai aşteptat ca tatăl tău să reacţioneze la întoarcerea ta acasă?
La te-ai gândit şi ce ai simţit când tatăl tău s-a purtat cu tine aşa cum s-a purtat?
Tatăl
La te-ai gândit şi ce ai simţit cât timp fiul tău cel mic a fost plecat?
De ce l-ai întâmpinat acasă pe fiul tău risipitor aşa cum l-ai întâmpinat?
Când fiul tău mai mare s-a supărat din cauza modului în care te-ai comportat cu fratele lui mai mic, cum l-ai ajutat să înţeleagă motivul faptelor tale?
Fratele mai mare
La te-ai gândit şi ce ai simţit cât timp fratele tău a fost plecat?
De ce a fost dificil pentru tine să te bucuri de întoarcerea fratelui tău?
Ce binecuvântari ai primit pentru că ai fost credincios tatălui tău?
Întrebaţi cursanţii cum ar completa a treia coloană (Luca 15:11-32) a tabelului de pe tablă sau de pe prima foaie de prezentare. Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă sau invitaţi-i să le scrie pe foile lor de prezentare.
De ce s-a pierdut fiul risipitor? (Spre deosebire de oaie şi de monedă, fiul risipitor s-a pierdut din cauza propriei rebeliuni.)
Înţelegând că tatăl din această pildă Îl reprezintă pe Tatăl Ceresc, ce putem învăţa despre felul în care Tatăl Ceresc îi primeşte pe cei care se întorc la El prin pocăinţă? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă ne întoarcem la Tatăl Ceresc pocăindu-ne şi căutând iertarea Sa, El se va bucura şi ne va întâmpina cu braţele deschise. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Cum ar putea acest principiu să-i ajute pe cei care se simt pierduţi din punct de vedere spiritual?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Imaginea blândă a tatălui credincios al acestui băiat, alergând nerăbdător să-l întâmpine şi să-l acopere cu sărutări, este una dintre cele mai mişcătoare şi impresionante scene din scrierile sfinte. Arată fiecărui copil al lui Dumnezeu, fie că se poartă corespunzător, fie că nu, cât de mult doreşte Dumnezeu ca noi să revenim sub protecţia braţelor Sale” („Celălalt fiu risipitor”, Liahona, mai 2002, p. 69).
Amintiţi cursanţilor despre fratele mai mare din această pildă.
De ce credeţi că fratele mai mare a fost supărat?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Holland şi rugaţi membrii clasei să asculte motivele pentru care fratele mai mare era supărat.
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Acest fiu era mânios nu atât pentru că celălalt venise acasă, cât pentru că părinţii lui erau atât de fericiţi pentru acest lucru. Simţindu-se neapreciat şi compătimindu-se, acest fiu ascultător – şi el este minunat de ascultător – uită pentru o clipă că el nu a fost obligat să simtă mizeria sau disperarea, teama sau ura de sine. El uită pentru o clipă că fiecare viţel de pe câmp era deja al său şi tot ale sale erau toate hainele bune din dulap şi tot ce era în cămări. El uită pentru o clipă de credinţa sa care a fost şi va fi întotdeauna răsplătită …
Mai are până să ajungă la compasiune şi milostenie, la profunzimea caritabilă a viziunii pentru a înţelege că acasă nu s-a întors un rival. Ci este fratele său …
Cu siguranţă, acest frate mai mic fusese prizonier – prizonier al păcatului, al prostiei şi al cocinii. Dar şi fratele mai mare trăieşte într-o anumită îngrădire. El nu a fost capabil, deocamdată, să dărâme închisoarea din el însuşi. El este vânat de monstrul cu ochi verzi al geloziei” („Celălalt fiu risipitor”, p. 70).
Conform celor spuse de vârstnicul Holland, de ce a fost supărat fratele mai mare?
Ce trebuie să ne amintim când vedem că Dumnezeu este milos şi îi binecuvântează pe cei care se pocăiesc şi se întorc la El?
Ce principiu putem învăţa din această pildă despre faptul de a deveni mai asemănători Tatălui nostru Ceresc? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător acestuia: Putem deveni mai asemănători Tatălui nostru din Cer având compasiune şi bucurându-ne când alţii se pocăiesc.)
Revedeţi principiile pe care le-au învăţat cursanţii în pildele din Luca 15. Rugaţi cursanţii să explice cum ar fi folosit aceste principii pentru a le răspunde fariseilor şi cărturarilor care s-au plâns pentru că Isus a luat masa cu păcătoşii.
Amintiţi cursanţilor persoana la care s-au gândit la începutul lecţiei, care ar putea fi pierdută din punct de vedere spiritual. Îndemnaţi-i să se gândească, rugându-se, cum ar putea să o ajute să se pocăiască şi să se apropie de Tatăl Ceresc. Invitaţi cursanţii să scrie răspunsul la întrebarea de mai jos în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.
Care este unul dintre modurile în care veţi pune în practică ceea ce aţi învăţat astăzi?
Pildele consemnate în Luca 15 au reprezentat răspunsul pe care Salvatorul l-a oferit fariseilor şi cărturarilor după ce aceştia Îl condamnaseră pentru că mâncase şi băuse împreună cu păcătoşii. Văzute în acest context, aceste pilde conţin nu numai cuvinte de speranţă pentru păcătosul care se pocăieşte, ci şi o mustrare puternică împotriva îngâmfării. Această mustrare poate fi văzută în declaraţia Salvatorului că este bucurie mai mare în cer pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru 99 de persoane care nu au nevoie să se pocăiască. Referinţa Salvatorului la „oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15:7) nu sugerează că fariseii şi cărturarii nu au nevoie să se pocăiască. În schimb, a fost o reprezentare potrivită a imaginii de sine mândre şi a eşecului lor de a admite propria nevoie de pocăinţă. O altă condamnare a unor astfel de atitudini poate fi văzută în faptele fratelui mai mare în pilda fiului risipitor. La fel cum fariseii şi cărturarii s-au plâns când Isus i-a primit pe păcătoşi, fratele mai mare din pildă reacţionează cu ostilitate înfumurată în loc de compasiune când tatăl său îi urează bun venit înapoi fratelui neascultător.
Luca 15:1-32. Oaia, moneda şi fiul risipitor s-au pierdut în diferite moduri
Preşedintele David O. McKay a vorbit despre motivele pentru care cineva s-a pierdut:
„Doresc să fac referire la condiţiile care au contribuit la pierderea [oii rătăcite, a monedei şi a fiului risipitor] …
Vă întreb în această seară, cum s-a pierdut oaia? Nu a fost rebelă. Dacă sunteţi atenţi la comparaţie, mielul îşi ducea existenţa în mod perfect îndreptăţit, dar, în mod nechibzuit, poate fără să-şi dea seama, a fost atras de câmp, de eventuala iarbă mai bună, până a ieşit din turmă şi s-a pierdut.
În acelaşi fel, îi avem în Biserică pe tinerii băieţi şi tinerele fete care se rătăcesc de turmă în moduri perfect îndreptăţite. Ei caută succes, succes în afaceri, în profesiile lor şi, nu după mult timp, devin dezinteresaţi de Biserică şi, în final, separaţi de turmă; pierd noţiunea adevăratului succes, poate în mod nechibzuit, poate fără să-şi dea seama, în unele cazuri, poate, în mod voit. Ei nu văd care este succesul adevărat …
În [cazul monedei pierdute], nu obiectul pierdut a fost responsabil pentru pierderea sa. Persoana căreia a fost încredinţată moneda a rătăcit-o sau a scăpat-o din neatenţie sau neglijenţă. Există o diferenţă, şi aceasta este treimea, care cred că ni se aplică în această seară. Suntem responsabili nu doar pentru monede, ci pentru suflete vii de copii, tineri şi adulţi. De ele suntem responsabili. Unele dintre ele rătăcesc în această seară din pricina neglijenţei învăţătorilor din episcopie …
[În ceea ce-l priveşte pe fiul risipitor:] aici este vorba despre un act de voinţă, este vorba despre o alegere, o alegere intenţionată. Este vorba, într-un fel, de rebeliune împotriva autorităţii. Şi ce a făcut el? Şi-a cheltuit averea într-un trai desfrânat, şi-a irosit partea sa pe curve. În acest fel sunt ei pierduţi.
Tinerii care încep prin a se lăsa pradă poftelor şi pasiunilor lor merg în jos pe cărarea spre apostazie tot atât de sigur precum se ştie că soarele răsare în est. Nu mă refer numai la tineri; orice bărbat sau femeie care porneşte pe acel drum al lipsei de cumpătare, al traiului desfrânat, se va separa de turmă la fel de inevitabil precum faptul că după noapte vine zi” (în Conference Report, apr. 1945, p. 120, 121-122, 123).
Luca 15:1-32. Pildele cu oaia rătăcită, moneda pierdută şi fiul risipitor
Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a scris:
„Cele trei pilde… sunt ca una singură prin modul în care arată bucuria din cer pentru recuperarea unui suflet după ce a fost numărat printre cele pierdute, fie că acest suflet este cel mai bine simbolizat de o oaie care s-a rătăcit departe de turmă, o monedă care s-a pierdut din neglijenţa proprietarului sau un fiu care, în mod voit, s-a despărţit de cămin şi de cer. Nu se poate subînţelege faptul că un păcătos care se pocăieşte are întâietate în faţa unui suflet neprihănit care s-a împotrivit păcatului… Pe cât de ofensator este păcatul, păcătosul este încă preţios în ochii Tatălui datorită posibilităţii ca el să se pocăiască şi să se întoarcă la neprihănire. Pierderea unui suflet este o pierdere foarte reală şi foarte mare pentru Dumnezeu. El este întristat şi îndurerat de pierderea unui suflet pentru că dorinţa Lui este ca nici unul să nu piară” (Jesus the Christ, ediţia a 3-a [1916], p. 461).
„Propfetul Joseph Smith (1805-1844) a spus că o interpretare a pildei este că «cele o sută de oi reprezintă o sută de saduchei şi farisei» şi, din moment ce ei nu au acceptat şi urmat învăţăturile Salvatorului, El avea să iasă din stână pentru a-i căuta pe «cei câţiva, sau pe acel unul singur vameş, pe care fariseii şi saducheii îl dispreţuiau». Când avea să găsească «oile care s-au pierdut», care aveau să se pocăiască şi să Îl primească, ei aveau să aibă «bucurie în cer» (în History of the Church, 5:262). Această interpretare ne ajută să înţelegem că, prin cuvintele Sale, Salvatorul i-a mustrat pe farisei şi pe cărturari pentru a-i ajuta să recunoască nevoia lor de a se pocăi, pentru că Domnul porunceşte «tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască» (D&L 133:16; vezi, de asemenea, Romani 3:23; 1 Ioan 1:8; D&L 18:9, 42)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemul Educaţional al Bisericii], 2014, p. 168-169).
Făcând referire la pilda fiului risipitor, preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a îndemnat:
„Vă cer să citiţi povestirea aceea. Fiecare părinte ar trebui să o citească şi să o recitească. Este suficient de cuprinzătoare încât să includă fiecare cămin şi suficient de cuprinzătoare încât să includă întreaga omenire, căci nu suntem toţi fii risipitori şi fiice risipitoare care au nevoie să se pocăiască şi să ia parte la mila şi iertarea Tatălui nostru Ceresc şi, apoi, să urmeze exemplul Său?” („Of You It Is Required to Forgive”, Ensign, iunie 1991, p. 5).
Preşedintele Hinckley a spus, de asemenea:
„Unii dintre membrii noştri… strigă de durere şi de suferinţă, de singurătate şi teamă. Datoria noastră măreaţă şi solemnă este de a le întinde braţele şi a-i ajuta, de a-i ridica, de a-i hrăni dacă sunt flămânzi, de a le hrăni spiritele dacă sunt însetaţi după adevăr şi neprihănire …
Sunt aceia a căror credinţă ardea cândva în inima lor, dar acum s-a răcit. Mulţi dintre ei doresc să se întoarcă, dar nu prea ştiu cum. Ei au nevoie de braţele întinse ale prieteniei. Cu puţin efort, mulţi dintre ei pot fi aduşi înapoi pentru a se ospăta din nou la masa Domnului.
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, sper, mă rog ca fiecare dintre noi… să se hotărască să-i caute pe aceia care au nevoie de ajutor, care sunt în situaţii grele şi disperate, şi să-i încurajeze cu dragoste să se întoarcă la Biserică, unde mâini puternice şi inimi iubitoare îi vor încălzi, îi vor alina şi îi vor îndruma pe calea fericirii şi a vieţii pline de roade” („Reach with a Rescuing Hand”, Ensign, nov. 1996, p. 86).