Pavel a explicat modul în care Avraam a fost justificat prin har. Pavel a descris, apoi, binecuvântările pe care le pot primi cei care sunt justificaţi şi învăţaţi că botezul simbolizează faptul de a muri faţă de păcat şi de a învia în Hristos.
Pavel explică modul în care Avraam a fost justificat prin har
Desenaţi următoarea ilustraţie şi scrieţi următoarele expresii pe tablă.
Imagine
ilustraţie, om târându-se în deşert
Invitaţi cursanţii să-şi imagineze că mor de sete într-un deşert şi că, pe vârful unui deal din apropiere, se află o sticlă de apă.
Care dintre următoarele afirmaţii vă poate salva? (a) credinţa că apa vă poate salva, (b) efortul depus pentru a ajunge la apă şi a bea sau (c) apa în sine (Nu spuneţi dacă răspunsurile cursanţilor sunt corecte.)
Explicaţi că această situaţie ne poate ajuta să înţelegem învăţăturile lui Pavel din Romani 4-7 cu privire la modul în care credința, faptele şi harul au legătură cu doctrina justificării. (Amintiţi cursanţilor că învăţăturile lui Pavel cu privire la justificare au fost incluse în Romani 1-3.)
Potrivit învăţăturilor lui Pavel din Romani 1-3, ce înseamnă a fi justificat? (A fi iertat de pedeapsa pentru păcat şi a fi declarat nevinovat sau drept.)
Oferiţi context pentru Romani 4 explicând că unii dintre sfinţii iudei din Roma accentuau în mod exagerat importanţa eforturilor proprii şi a legii lui Moise în faptul de a fi justificaţi.
Cum pot unii oameni de astăzi să aibă o neînţelegere greşită asemănătoare a justificării?
Care dintre opţiunile scrise pe tablă ar reprezenta ideea că putem fi mântuiţi prin faptele noastre? (Scrieţi (fapte) lângă opţiunea b.)
Explicaţi faptul că Pavel a încercat să rezolve neînţelegerile care au existat în zilele lui, reamintind iudeilor despre Avraam, patriarhul din vechime, pe care mulţi iudei l-au considerat ca fiind justificat.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Traducerea lui Joseph Smith, Romani 4:2-5, (din textul de mai jos) şi rugaţi membrii clasei să asculte de ce a fost Avraam considerat neprihănit. „Căci dacă Avraam ar fi fost justificat prin legea faptelor, el s-ar slăvi în el însuşi, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Dacă cineva ar fi justificat prin legea faptelor, răsplata ar fi oferită din datorie, nu prin har. Însă celui căruia nu caută să fie justificat prin legea faptelor, ci crede în Cel care nu-i justifică pe cei necredincioşi, credinţa îi este considerată neprihănire”.
Prin ce nu a fost Avraam justificat? („Legea faptelor”.)
Potrivit învăţăturilor lui Pavel din Romani 1-3, de ce nu putem fi justificaţi prin legea faptelor? (Pavel ne-a învăţat: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” [Romani 3:23]. Pentru a fi justificaţi prin legea faptelor ar fi necesar ca noi să nu păcătuim niciodată.)
Explicaţi că, aşa cum este consemnat în Romani 4:6-8, Pavel l-a citat pe regele David pentru a ilustra în continuare că, pentru a fi justificaţi sau a deveni inocenţi, faptele noastre nu sunt suficiente.
Pentru a rezuma Romani 4:9-15, invitaţi un cursant să citească cu glas tare următorul paragraf:
Pentru a discredita ideea că numai cei care erau circumcişi şi care păstrau legea lui Moise ar putea primi binecuvântarea de a fi consideraţi credincioşi, Pavel a propovăduit faptul că Avraam a primit binecuvântările faptului de a fi credincios înainte ca el să fi fost circumcis și că circumcizia era un semn al credinţei lui. După ce a făcut legământ cu Dumnezeu şi a fost circumcis, Avraam a continuat fie credincios. În acest fel, Avraam a devenit tatăl tuturor credincioşilor, fie că erau necircumcişi (neamurile) sau circumcişi (iudeii).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Traducerea Bibliei de Joseph Smith Romani 4:16 şi rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să caute o explicaţie mai completă a modului în care suntem justificaţi: „De aceea, sunteţi justificaţi de credinţă şi fapte prin har şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam; nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor”.
Cum suntem justificaţi? (Cursanţii trebuie să identifice o doctrină asemănătoare următoarei: Noi suntem justificaţi de credinţă şi fapte, prin har.)
Amintiţi cursanţilor că harul se referă la binecuvântările, mila, ajutorul şi tăria disponibile pentru noi datorită ispăşirii lui Isus Hristos.
Care dintre opţiunile scrise pe tablă ar reprezenta ispăşirea şi harul lui Isus Hristos? Care opţiune ar reprezenta credinţa noastră în El? (După ce cursanţii răspund, scrieţi (ispăşirea şi harul lui Isus Hristos) lângă opţiunea c şi (credinţă) lângă opţiunea a.)
Dacă am fi în această situaţie, am putea fi salvaţi prin credinţa şi eforturile noastre, dacă nu ar exista apă? (Nu.) În această situaţie, în ce mod se aseamănă apa cu ispăşirea şi harul lui Isus Hristos?
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:
Imagine
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf
„Salvarea nu poate fi obţinută doar prin intermediul supunerii; ea se obţine prin intermediul sângelui Fiului lui Dumnezeu [vezi Faptele apostolilor 20:28] …
Harul este un dar de la Dumnezeu şi dorinţa noastră de a fi supuşi fiecărei porunci a lui Dumnezeu reprezintă întinderea mâinii noastre muritoare pentru a primi acest dar sacru de la Tatăl nostru Ceresc” („Darul harului”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 109, 110).
Subliniaţi faptul că, deşi scenariul descris pe tablă ne ajută să înţelegem modul în care credinţa, faptele şi harul contribuie la faptul de a fi justificaţi, acesta nu ilustrează toate modurile în care putem primi harul Salvatorului. Isus Hristos nu numai că ne oferă apa salvatoare care reprezintă harul Său, care ne justifică şi ne curăţă de păcat; El şi face posibil să avem credinţa şi tăria de care avem nevoie pentru a obţine această apă sau de a avea acces la harul Său. Putem fi binecuvântaţi prin harul Său, înainte să dăm dovadă de credinţă în El şi să înfăptuim fapte bune, precum şi în timpul acestui proces şi după el.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Puterea ispăşirii face posibilă pocăinţa şi… ne întăreşte pentru a vedea bunătatea, a face lucruri bune şi a deveni mai buni în moduri pe care nu am fi putut niciodată să le recunoaştem sau să le realizăm cu abilităţile noastre limitate din viaţa muritoare” („De aceea, şi-au alungat frica”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 47).
În ce mod ne ajută harul Salvatorului să ne exercităm credinţa în El şi să facem fapte bune?
Care sunt unele dintre faptele pe care trebuie să le facem pentru a arăta credinţă în Isus Hristos şi pentru a fi justificaţi prin harul Său? (Să ne pocăim şi să ne supunem poruncilor pentru a primi rânduielile Evangheliei.)
Invitaţi cursanţii să se împartă în grupuri de câte doi sau trei pentru a-şi explica unul altuia modul în care credinţa şi faptele bune ne ajută să primim harul Salvatorului astfel încât să putem fi justificaţi. (Asiguraţi-vă că ei înţeleg că a avea credinţă în Domnul Isus Hristos şi în puterea Lui de a ne salva, ne va motiva să primim rânduielile necesare şi să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu, fapt care ne permite să devenim justificaţi prin harul Salvatorului.)
Rezumaţi Romani 5 explicând că Pavel a propovăduit despre pacea pe care o primesc cei care au parte de harul lui Hristos prin credinţă (vezi versetele 1-2). El a explicat în continuare că harul de care dispunem datorită ispăşirii lui Isus Hristos este mai mult decât suficient pentru a înlătura efectele căderii.
Pavel ne învaţă cum să devenim liberi de păcat şi să primim viaţa eternă
Rugaţi cursanţii să se gândească cum ar răspunde în următorul scenariu:
Prietenul vostru intenţionează ca, în cele din urmă, să slujească în misiune, dar, în prezent, face alegeri care nu sunt în armonie cu standardele Domnului. Atunci când vă exprimaţi îngrijorarea cu privire la comportamentul prietenului vostru, el spune: „Nu este mare lucru. Datorită ispăşirii, mă pot pocăi întotdeauna înainte de a pleca în misiune”.
Explicaţi că unii oameni încalcă, cu bună ştiinţă, poruncile lui Dumnezeu, plănuind să se pocăiască mai târziu, de exemplu înainte de a merge la templu sau de a sluji în misiune. Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Romani 6, să caute de ce denotă această atitudine o neînţelegere gravă a doctrinei harului.
Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi fiecare echipă să citească împreună, cu glas tare, din Romani 6:1-6, 11-12 şi să discute modul în care învăţăturile lui Pavel ar putea corecta gândirea prietenului lor. După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţi-le întrebările:
Cum a răspuns Pavel la concepţia greşită că harul Salvatorului ne va elibera în mod automat de păcatele noastre?
Ce credeţi că înseamnă, în aceste versete, „am murit faţă de păcat” (versetul 2) şi „prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu el” (versetul 4)?
Potrivit celor relatate în aceste versete, ce simbolizează botezul prin scufundare? (În timp ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să identifice următoarea doctrină: Botezul prin scufundare poate simboliza moartea noastră faţă de păcat şi înnoirea vieţii noastre spirituale.)
Explicaţi că noua viaţă spirituală pe care o începem atunci când suntem botezaţi include primirea iertării pentru păcatele noastre şi luarea angajamentului de a ne supune poruncilor lui Dumnezeu.
Pentru a pregăti cursanţii să identifice alte principii în Romani 6, arătaţi nişte bani.
Cine plăteşte salariul unui angajat? De ce un angajator nu plăteşte pentru salariile angajaţilor altcuiva?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Romani 6:13 şi să caute cei doi „angajatori” sau stăpâni căruia i s-ar putea supune sau sluji cineva. (Puteţi explica că, în aceste versete, expresia „daţi în stăpânire” înseamnă a vă oferi sau a vă da pe voi înşivă.) Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Desenaţi următorul tabel pe tablă:
Plata păcatului
Plata lui Dumnezeu
Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Romani 6:14-23. Rugaţi jumătate dintre membrii clasei să caute „plata” (versetul 23) sau consecinţele păcatului şi cealaltă jumătate a membrilor clasei să caute „plata” lui Dumnezeu. După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi câţiva cursanţi să vină la tablă şi să scrie în tabel ce au aflat. (Sub „plata păcatului”, cursanţii trebuie să scrie moarte [vezi versetul 16, 21, 23] iar, sub „plata lui Dumnezeu”, trebuie să scrie neprihănire [vezi versetul 16], sfinţire [vezi versetul 19, 22] şi viaţă veşnică [vezi versetul 22 şi versetul 23].) Explicaţi că moartea ca plată a păcatului se referă la „separarea de Dumnezeu şi de influenţele Lui” şi înseamnă „a muri în ceea ce priveşte lucrurile ţinând de dreptate” (Ghidul pentru scripturi, „Moarte spirituală”, scriptures.lds.org).
Ce principiu putem învăţa din Romani 6:16 cu privire la consecinţele căderii în păcat? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Dacă vom cădea în păcat, atunci vom deveni robi ai păcatului.)
În ce mod căderea în păcat ne determină să fim robi ai păcatului?
Invitaţi cursanţii să se gândească la situaţii în care căderea în păcat a unei persoane a dus la pierderea libertăţii.
Faceţi referire la lista de sub „Plata lui Dumnezeu”.
Care sunt beneficiile faptului de a sluji în neprihănire faţă de a păcătui?
Ce principiu putem învăţa din învăţăturile lui Pavel despre cum putem deveni liberi de păcat şi dobândi viaţa veşnică? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice un principiu asemănător acestuia: Dacă ne vom supune lui Dumnezeu, putem deveni liberi de păcat şi putem primi darul vieţii veşnice.)
În ce moduri putem să ne supunem lui Dumnezeu?
În ce moduri aţi simţit eliberarea faţă de păcat supunând-vă lui Dumnezeu?
Depuneţi mărturie despre cât de important este să ne supunem lui Dumnezeu. Invitaţi-i să scrie un ţel cu privire la felul în care se vor supune mai mult lui Dumnezeu.
Rezumaţi Romani 7 explicând că Pavel a folosit metafora căsătoriei pentru a propovădui faptul că membrii Bisericii au fost eliberaţi de legea lui Moise şi uniţi cu Hristos. De asemenea, el a scris despre lupta dintre „firea [sa]” (versetul 18) sau poftele fizice şi „omul dinăuntru” (versetul 22) sau spiritualitatea.
Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile predate în această lecţie.
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, a clarificat felul cum putem să primim harul Salvatorului:
„Profetul Nefi a contribuit în mod semnificativ la înţelegerea noastră privind harul lui Dumnezeu când a declarat: «Căci noi lucrăm cu sârguinţă… ca să-i convingem pe copiii noştri, precum şi pe fraţii noştri să creadă în Hristos şi să se împace cu Dumnezeu; căci noi ştim că, după ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvaţi» [2 Nefi 25:23; subliniere adăugată].
Totuşi, mă întreb dacă uneori nu interpretăm greşit expresia «după ce am făcut tot posibilul». Trebuie să înţelegem că «după» nu este la fel cu «deoarece».
Nu suntem salvaţi «deoarece» am făcut tot posibilul. Am făcut noi tot posibilul? Oare Dumnezeu aşteaptă până când depunem tot efortul înainte de a interveni în vieţile noastre oferindu-ne harul Său salvator? …
Sunt sigur că Nefi ştia că harul Salvatorului ne permite şi ne ajută să biruim păcatul [vezi 2 Nefi 4:19-35; Alma 34:31]. De aceea, Nefi a lucrat cu atâta sârguinţă pentru a-şi convinge copiii şi fraţii «să creadă în Hristos şi să se împace cu Dumnezeu» [2 Nefi 25:23]” („Darul harului”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 110).
Vârstnicul Bruce A. Carlson, din Cei Şaptezeci, a explicat modul în care harul ne ajută să creştem spiritual:
„A creşte înseamnă a [avea parte de] durerea asociată acesteia. De asemenea, înseamnă a învăţa, într-un proces continuu, din greşelile noastre prin puterea harului Salvatorului, pe care ni-l oferă atât în timpul, «cât şi după ce noi facem tot posibilul» [2Nefi 25:23; subliniere adăugată]” („Ispăşirea: toţi pentru toţi”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 97).
Preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:
„Din anumite motive, credem că ispăşirea lui Hristos este pusă în practică doar la sfârşitul vieţii muritoare pentru a fi mântuiţi de la cădere, de la moartea spirituală. Reprezintă mai mult de atât. Reprezintă o putere prezentă mereu pe care să o chemăm în viaţa de zi cu zi” („Atingerea mâinii Învăţătorului”Ensign, mai 2001, p. 23).
Romani 5:6-8. Diferite utilizări ale cuvântului har
Romani 5:6-8 descrie harul ca pe un lucru pe care îl putem primi de la Dumnezeu independent de faptele noastre. De exemplu, prin harul Salvatorului, toţi oamenii vor fi mântuiţi necondiţionat de efectele căderii. Alte fragmente din scripturi descriu harul ca pe un lucru pe care îl primim de la Dumnezeu ca urmare a ceea ce facem. De exemplu, faptele noastre ne pot face să creştem în har sau să cădem din har (vezi Ioan 1:16; Galateni 5:4; 2 Petru 3:18; D&L 93:12-13, 19-20). Pe lângă acestea, prin har primim iertarea păcatelor noastre „cu condiţia ca ei să se pocăiască” (D&L 18:12). Totuşi, „acela care nu practică nici o credinţă prin pocăinţă este expus la întreaga lege a cerinţelor dreptăţii” (Alma 34:16).