Introducere la a doua epistolă a lui Pavel către corinteni

De ce studiem această carte?

A doua epistolă a lui Pavel către corinteni se remarcă în mod deosebit pentru subiectele despre alinare în mijlocul perioadelor de suferinţe, despre întărire în mijlocul slăbiciunilor (după cum a exemplificat însuşi Pavel) şi despre discernere a învăţătorilor adevăraţi de cei mincinoşi. Exemplul şi învăţăturile lui Pavel consemnate în 2 Corinteni pot inspira cursanţii să rămână fideli şi credincioşi legămintelor eterne pe care le-au făcut cu Dumnezeu, Tatăl Etern, indiferent de condiţii şi consecinţe.

Cine a scris această carte?

Pavel a scris a doua epistolă către corinteni (vezi 2 Corinteni 1:1).

Când şi unde a fost scrisă?

La scurt timp după ce Pavel a scris 1 Corinteni, a avut loc o revoltă în Efes împotriva învăţăturilor sale (vezi Faptele apostolilor 19:23-41) şi el a plecat în Macedonia (vezi Faptele apostolilor 20:1; 2 Corinteni 2:13; 7:5). Se pare că, în timp ce era în Macedonia, el a scris 2 Corinteni, probabil în jurul anilor 55-57 d.H. (vezi Ghidul pentru scripturi, „Epistolele lui Pavel” ,scriptures.lds.org).

Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?

Cartea 2 Corinteni a fost scrisă pentru membrii Bisericii din Corint. În timp ce Pavel era în Macedonia, în timpul celei de-a treia călătorii misionare, Tit i-a adus din Corint vestea că o scrisoare pe care o trimisese mai înainte a fost bine primită acolo de sfinţi (vezi 2 Corinteni 7:6-13). Ramura din Corint făcea progrese, dar Pavel a aflat, de asemenea, despre profeţii mincinoşi de acolo care deformau doctrina pură a lui Hristos. La ceva timp după prima vizită a lui Pavel în Corint şi probabil după o a doua vizită (2 Corinteni 1:15-16), când se pare că Pavel a mustrat pe unii dintre sfinţi (vezi 2 Corinteni 2:1; 12:21), predicatori din zona Ierusalimului au venit în Corint şi au început să predice sfinţilor că trebuie să adopte practicile iudeilor, contrar învăţăturilor lui Pavel. Cea mai mare parte din 2 Corinteni dezbate problemele cauzate de învăţătorii mincinoşi.

Scrisoarea lui Pavel este adresată atât celor care doreau să asculte mai multe dintre cuvintele sale (vezi 2 Corinteni 1-9), cât şi celor care erau ezitau să accepte învăţătura sa (vezi 2 Corinteni 10-13). În general, textul din 2 Corinteni evidenţiază câteva scopuri ale acestei scrisori:

De a exprima recunoştinţă sfinţilor care răspunseseră favorabil scrisorii sale anterioare şi de a-i întări
De a avertiza despre profeţii mincinoşi care corupeau doctrina pură a lui Hristos
De a-şi apăra propria persoană şi autoritate în calitate de apostol al lui Isus Hristos (vezi 2 Corinteni 10-13)
De a-i încuraja pe sfinţii corinteni să ofere o donaţie financiară generoasă sfinţilor împovăraţi din Ierusalim (vezi 2 Corinteni 8-9)

Care sunt unele dintre trăsăturile distinctive ale acestei cărţi?

În timp ce multe dintre scrisorile lui Pavel se concentrează asupra doctrinei, mare parte a acestei scrisori subliniază relaţia lui Pavel cu sfinţii corinteni şi dragostea şi grija lui pentru ei. Deşi Pavel era ferm în opoziţia sa faţă de critici, de-a lungul acestei epistole (2 Corinteni) îl vedem ca un conducător blând al preoţiei având grijă de fericirea şi bunăstarea sfinţilor. De asemenea, Pavel a împărtăşit unele detalii autobiografice şi a scris despre „ţepuşul [său] în carne” (2 Corinteni 12:7).

Într-o experienţă sacră relatată în 2 Corinteni 12:2-4, Pavel se descrie pe sine ca fiind „un om în Hristos” care a fost „răpit până în al treilea cer” unde a văzut şi auzit lucruri care nu se pot spune. Această viziune, împreună cu declaraţiile sale doctrinare precedente cu privire la deosebirile de glorie sau slavă ale trupurilor înviate (vezi 1 Corinteni 15:35–44), poate fi văzută ca o paralelă biblică la viziunea relatată în Doctrină şi legăminte 76.

Rezumat

2 Corinteni 1-5 Pavel depune mărturie că Dumnezeu îi alină pe copiii Săi în toate suferinţele lor. El le cere sfinţilor să se iubească şi să se ierte unii pe ceilalţi. Evanghelia şi lucrările Spiritului Domnului sunt mai glorioase decât cuvintele legii lui Moise. Pavel îi încurajează pe cititorii lui în momentele lor încercare şi le aminteşte de natura eternă a dragostei şi slavei lui Dumnezeu. El îi ajută pe cititori să înţeleagă nevoia lor de a fi împăcaţi cu Dumnezeu prin ispăşirea lui Isus Hristos.

2 Corinteni 6-13 În timp ce face faţă criticii şi opoziţiei din partea învăţătorilor mincinoşi, Pavel îşi apără autoritatea în calitate de slujitor al Domnului şi îşi invită cititorii să se separe de lume. El propovăduieşte despre „întristarea după voia lui Dumnezeu” (vezi 2 Corinteni 7:10). Pavel le mulţumeşte sfinţilor corinteni pentru contribuţiile făcute săracilor din Ierusalim şi îi îndeamnă să continue să ofere cu generozitate. El vorbeşte cu tărie împotriva „apostolilor mincinoşi” (2 Corinteni 11:13). Pavel se laudă în Domnul şi împărtăşeşte detalii biografice despre suferinţele sale şi credinţa sa în Isus Hristos. El scrie despre viziunea sa cu privire la al treilea cer. Pavel îi invită pe sfinţi să se examineze pe sine şi să se dovedească credincioşi.