După masa de Paşte, Isus i-a învăţat pe apostolii Săi cum să se întoarcă la Tatăl Ceresc şi cum să-şi arate dragostea faţă de Salvator. Apoi, Isus le-a promis apostolilor Săi că avea să le trimită un alt Mângâietor.
Salvatorul îi învaţă pe apostolii Săi cum să se întoarcă la Tatăl Ceresc
Dacă este posibil, arătaţi o hartă a oraşului dumneavoastră şi invitaţi cursanţii să identifice, pe ea, locul în care vă aflaţi. Pe hartă, identificaţi un alt loc pe care îl cunosc cursanţii. Rugaţi-i să scrie, pe o foaie de hârtie, cum se ajunge din locul în care sunt în acel loc. Invitaţi unul sau doi cursanţi să spună ce au scris.
Scrieţi, pe tablă, Împărăţia celestială. Rugaţi cursanţii să se gândească ce indicaţii i-ar da unei persoane care doreşte să ştie cum să ajungă în împărăţia celestială.
Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază Ioan 14, să caute un adevăr care îi poate ajuta să ştie cum să se întoarcă la Tatăl Ceresc şi să intre în împărăţia celestială.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă contextul învăţăturilor din Ioan 14, amintiţi-le că Salvatorul a sărbătorit Paştele cu apostolii Săi într-o odaie de sus, în Ierusalim. După masa de Paşte, Isus le-a spus ucenicilor Săi că avea să îi părăsească în scurt timp (vezi Ioan 13:33).
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Ioan 14:1-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce i-a învăţat Isus pe apostolii Săi pentru a le aduce alinare.
Ce i-a învăţat Isus pe apostolii Săi pentru a le aduce alinare?
Ce credeţi că înseamnă expresia „în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri” din versetul 2?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a profetului Joseph Smith:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„[Declaraţia] «în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri»… ar trebui să fie: «În împărăţia Tatălui Meu sunt multe împărăţii», pentru ca voi să puteţi fi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Mine… Acolo sunt locaşuri pentru cei care se supun legii celestiale, precum şi alte locaşuri pentru aceia care încalcă legea, fiecare om după propria lui ordine” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 231).
Le puteţi sugera cursanţilor să scrie cuvintele împărăţie şi împărăţii în scripturile lor, deasupra cuvintelor casă şi locaşuri, în Ioan 14:2.
Ce învăţături din Ioan 14:1-4 ar fi putut aduce alinare apostolilor?
Potrivit celor relatate în versetul 5, cum a răspuns Toma la învăţătura Salvatorului conform căreia apostolii Săi ştiau calea către împărăţia Tatălui Ceresc?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 14:6 şi rugaţi membrii clasei să caute răspunsul lui Isus la întrebarea lui Toma.
Cum a răspuns Isus la întrebarea lui Toma?
Desenaţi, pe tablă, o cărare. La sfârşitul cărării, scrieţi Noi şi, la celălalt capăt, scrieţi Împărăţia Tatălui Ceresc. Scrieţi Calea sub cărare şi subliniaţi faptul că această expresie se referă la drumul care duce de la un loc la altul.
În ce moduri este Salvatorul Calea? (Cursanţii pot răspunde că Salvatorul ne arată cum să trăim pentru a deveni ca Dumnezeu şi cum să fim demni pentru a trăi în prezenţa Tatălui Ceresc.)
Scrieţi, pe tablă, sub expresia „Calea”, Adevărul şi Viaţa.
În ce moduri este Isus Hristos Adevărul? (El este sursa întregului adevăr şi a trăit perfect potrivit întregului adevăr.)
În ce moduri este Isus Viaţa? (El face posibil ca noi să biruim moartea fizică şi să fim înviaţi având trupuri fizice nemuritoare şi să biruim moartea spirituală pentru a dobândi viaţă veşnică. El este „lumina care este în toate lucrurile, care dă viaţă tuturor lucrurilor” [D&L 88:13].)
Lângă „Calea”, sub desenul de pe tablă reprezentând cărarea, scrieţi Isus Hristos este.
Ţinând cont de ceea ce am discutat, cum aţi rezuma înţelesul declaraţiei Salvatorului că „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un adevăr asemănător următorului: Doar prin ispăşirea lui Isus Hristos şi urmând calea Sa putem intra în împărăţia Tatălui Ceresc.)
Ce se va întâmpla dacă încercăm să urmăm o calea care nu este a Salvatorului?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Lawrence E. Corbridge, din Cei Şaptezeci. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ce se va întâmpla dacă vom încerca să urmăm o cale care nu este a Salvatorului.
Imagine
Vârstnicul Lawrence E. Corbridge
„Există o singură cale către fericire şi împlinire. El este Calea. Fiecare altă cale, orice altă cale, oricare altă cale înseamnă nesăbuinţă …
Fie Îl urmăm pe Domnul şi suntem înzestraţi cu puterea Sa şi avem pace, lumină, tărie, cunoaştere, încredere, dragoste şi bucurie, fie putem să mergem pe o altă cale, orice altă cale, indiferent care este, şi să trăim viaţa aşa cum vrem, fără sprijinul Său, fără puterea Sa, fără îndrumare, în întuneric, în incertitudine, îndoială, necaz şi disperare. Atunci întreb, care cale este mai uşoară? …
Există o singură cale către fericire şi împlinire. Isus Hristos este Calea” („Calea”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 34, 36).
Potrivit celor relatate de vârstnicul Corbridge, ce se va întâmpla dacă nu urmăm calea Salvatorului?
Ce se va întâmpla dacă vom urma calea Salvatorului?
Invitaţi cursanţii să cugete asupra experienţelor pe care le-au avut în care au fost binecuvântaţi pentru că au urmat calea Salvatorului. Invitaţi câţiva dintre ei să-şi împărtăşească experienţele.
Rezumaţi Ioan 14:7-14 explicând că Salvatorul i-a învăţat pe apostolii Săi că unul dintre scopurile venirii Sale pe pământ a fost de a revela, prin cuvintele şi faptele Sale, adevărata natură a Tatălui Ceresc. De asemenea, El le-a promis apostolilor Săi că urmau să aibă putere să facă lucruri măreţe.
Isus îi învaţă pe apostolii Săi cum să-şi arate dragostea faţă de El
Rugaţi cursanţii să se gândească la o persoană pe care o iubesc.
În ce mod vă arătaţi dragostea faţă de această persoană?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 14:15 şi rugaţi membrii clasei să afle ce le-a spus Isus apostolilor Săi să facă pentru a-şi arăta dragostea faţă de El.
Ţinând cont de ceea ce i-a învăţat Isus pe apostolii Săi, ce putem face pentru a ne arăta dragostea faţă de Isus Hristos? (Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Ne arătăm dragostea faţă de Isus Hristos ţinând poruncile Sale.)
Aduceţi la oră câteva foi de hârtie pe care sunt scrise porunci (cum ar fi ţinerea Cuvântului de înţelepciune, plătirea zeciuielii şi ţinerea zilei de sabat sfântă). Invitaţi mai mulţi cursanţi să vină în faţa clasei. Rugaţi-i să ia, pe rând, o foaie de hârtie, să citească, cu glas tare, porunca scrisă pe ea şi să explice cum ne permite ţinerea acelei porunci să ne arătăm dragostea faţă de Isus Hristos. Apoi, invitaţi-i să se întoarcă la locurile lor.
Invitaţi cursanţii să analizeze cât de bine îşi arată dragostea faţă de Salvator ţinând poruncile Sale. Încurajaţi-i să-şi stabilească obiectivul de a-şi arăta dragostea faţă de Salvator ţinând mai bine una sau mai multe dintre poruncile care li se par dificile.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Ioan 14:16-17, 26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute promisiunea făcută de Salvator apostolilor Săi.
Ce le-a promis Salvatorul apostolilor Săi?
Explicaţi că expresia „alt Mângâietor”, din versetul 16, se referă la Duhul Sfânt. Deoarece Salvatorul fusese un mângâietor pentru apostolii Săi în timpul slujirii Sale în viaţa muritoare, El L-a numit pe Duhul Sfânt un alt Mângâietor.
Potrivit celor relatate în Ioan 14:16-17, 26, ce poate face Duhul Sfânt pentru noi? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Duhul Sfânt ne poate mângâia, ne poate învăţa toate lucrurile şi ne poate aduce aminte toate lucrurile.)
Invitaţi cursanţii să scrie, în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, răspunsurile la întrebările de mai jos.
Când L-aţi simţit pe Duhul Sfânt mângâindu-vă? Când L-aţi simţit învăţându-vă? Când v-a ajutat să vă aduceţi aminte lucruri?
După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi câţiva voluntari să împărtăşească ce au scris.
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Ioan 14:18-23.
Potrivit celor relatate în versetele 21 şi 23, în ce moduri vom fi binecuvântaţi dacă ţinem poruncile? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Dacă ţinem poruncile, Tatăl Ceresc şi Isus Hristos vor fi cu noi.)
Ce credeţi că înseamnă faptul că Tatăl Ceresc şi Isus Hristos vor fi cu noi? (Aceasta se referă la o apariţie personală a Tatălui Ceresc şi a lui Isus Hristos [vezi D&L 130:3].)
Explicaţi că profetul Joseph Smith ne-a învăţat că, deşi Duhul Sfânt este numit Primul Mângâietor, Isus Hristos este al Doilea Mângâietor. Pentru a-L primi în calitate de al Doilea Mângâietor, trebuie, mai întâi, să avem credinţă în El, să ne pocăim, să fim botezaţi, să-L primim pe Duhul Sfânt şi să ne străduim să fim neprihăniţi şi să-I slujim lui Dumnezeu. Dacă facem aceste lucruri, într-un final, „Însuşi Isus Hristos va fi lângă [noi] sau [ni] se va arăta din când în când… şi viziunile despre ceruri [ne] vor fi arătate şi Domnul [ne] va învăţa faţă în faţă” (în History of the Church, 3:380-381). Această promisiune va fi împlinită în acord cu voia Domnului şi la timpul ales de El (vezi D&L 88:68).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 14:27 şi să caute mesajul Salvatorului pentru apostolii Săi.
Ce legătură există între mesajul Salvatorului din versetul 27 şi principiile pe care le-am identificat în această lecţie?
Care este diferenţa dintre pacea oferită de Salvator şi cea oferită de lume?
Rezumaţi Ioan 14:28-30 şi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Ioan 14:30 (în Ghid pentru scripturi) explicând că Isus le-a spus apostolilor Săi să se bucure, deoarece El era pe punctul de a-i lăsa şi a Se întoarce la Tatăl Ceresc. El le-a spus, de asemenea, că Satana nu avea putere asupra Sa, deoarece El biruise lumea. Isus le-a spus apostolilor că Satana încă îi mai putea influenţa, deoarece ei nu-şi terminaseră încă lucrarea pe pământ.
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Ioan 14:31 şi să afle ce dorea Salvatorul ca lumea să ştie.
Ce dorea Salvatorul ca lumea să ştie?
În ce moduri Şi-a arătat Salvatorul dragostea faţă de Tatăl Ceresc?
Pentru a încheia lecţia, invitaţi cursanţii să depună mărturie cu privire la modul în care principiile din această lecţie îi pot ajuta pe măsură ce încearcă să se întoarcă în prezenţa lui Dumnezeu, în împărăţia celestială.
Pentru a ajuta cursanţii să memoreze Ioan 14:15, invitaţi-i să scrie acest verset pe o foaie de hârtie. Rugaţi-i să repede acest verset până îl memorează. Apoi, invitaţi-i să pună această foaie într-un loc care le va aminti să-şi arate dragostea faţă de Domnul ţinând poruncile Sale.
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat înţelesul versetului Ioan 14:6 şi modurile în care Isus Hristos este „calea, adevărul şi viaţa”:
„El este Calea, deoarece în El şi prin El vine salvarea; «Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine» a spus El (Ioan 14:6). El este Adevărul, deoarece El este întruparea şi personificarea acestui atribut sfânt (Alma 5:48). El este Viaţa, deoarece în El se concentrează lumina vieţii; fără El şi puterea Sa nu ar exista nimic; dacă El ar retrage lumina vieţii, moartea ar câştiga imediat şi, fără El, nu ar exista nici viaţă nemuritoare, nici viaţă veşnică, care este viaţa în slavă nesfârşită” (Mormon Doctrine, a 2-a ediţie [1966], p. 832).
Ioan 14:9-12. „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”
Preşedintele Joseph F. Smith a explicat înţelesul declaraţiei Salvatorului, conform căreia „cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”:
„Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este «întipărirea Fiinţei [Tatălui Său]» (Evrei 1:3). El a mers pe pământ ca fiinţă umană, ca om perfect şi a spus, răspunzând unei întrebări care i-a fost adresată: «Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl» (Ioan 14:9). Acest lucru ar trebui să soluţioneze problema spre satisfacţia fiecărei minţi isteţe şi pioase. Concluzia este irezistibilă, aceea că, dacă Fiul lui Dumnezeu este întipărirea Fiinţei Tatălui Său (adică, Se aseamănă cu El), atunci, Tatăl Său are înfăţişarea unui om, pentru că aceasta era înfăţişarea Fiului lui Dumnezeu, nu doar în timpul vieţii Sale muritoare, ci înainte de naşterea Sa în viaţa muritoare şi după învierea Sa. Aceasta este înfăţişarea în care Tatăl şi Fiul, fiind două personaje diferite, i S-au arătat lui Joseph Smith când, fiind un băiat de paisprezece ani, a avut prima sa viziune” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 334).
Ioan 14:12. „Încă va face [alte lucrări] şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl”
Pot apărea confuzii dacă citim faptul că cei care cred în Isus Hristos vor face lucrări mai mari decât ale Sale. Totuşi, în Lectures on Faith, ni se sugerează că această declaraţie este înţeleasă mai bine dacă o studiem împreună cu învăţăturile Salvatorului din Ioan 17:20-24:
„Toate acestea puse cap la cap ne oferă o descriere a stării sfinţilor glorificaţi pe cât de clară poate exprima limbajul – ei trebuiau să facă lucrările pe care Isus le făcuse şi trebuiau să înfăptuiască lucrări mai mari decât cele făcute de El, deoarece El S-a dus la Tatăl. El nu a spus că trebuie să facă aceste lucrări în timp, ci că trebuie să facă lucrări mai mari pentru că El a mers la Tatăl… Lucrările mai mari pe care trebuiau să le facă cei care credeau în numele Său trebuiau făcute în eternitate, unde mergea El şi unde aceştia aveau să vadă slava Sa” (Lectures on Faith [1985], p. 77-78).
„Ni se vorbeşte despre doi Mângâietori: Unul dintre Ei este Duhul Sfânt, Cel care a fost oferit în ziua Cincizecimi şi pe care toţi sfinţii Îl primesc după ce au credinţă, se pocăiesc şi sunt botezaţi …
Celălalt Mângâietor despre care se vorbeşte este un subiect care prezintă un mare interes şi poate că este înţeles de puţini din această generaţie. După ce un om are credinţă în Hristos, se pocăieşte de păcatele sale şi este botezat pentru iertarea păcatelor şi-L primeşte pe Duhul Sfânt, (prin aşezarea mâinilor), care este primul Mângâietor, după aceea lăsaţi-l să continue să se umilească în faţa lui Dumnezeu, fiind înfometat şi însetat după neprihănire şi trăind prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, iar, în curând, Domnul îi va spune: Fiule, vei fi exaltat. Atunci când Domnul l-a cercetat amănunţit şi a constatat că omul este hotărât să-L slujească indiferent ce s-ar întâmpla, atunci omul îşi va întări chemarea şi alegerea sa, atunci va avea privilegiul de a-L primi pe celălalt Mângâietor, pe care Domnul a promis că Îl va da sfinţilor aşa cum este consemnat în mărturia sfântului Ioan, în al 14-lea capitol, începând cu versetul 12 şi până la versetul 27” (în History of the Church, 3:380).
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat rolul Duhului Sfânt în calitate de Primul Mângâietor:
„Atât timp cât Isus a fost cu ei, El a fost Mângâietorul lor; El a oferit pace sufletelor lor; cei care erau împovăraţi de durerile, suferinţe şi problemele lumii veneau la El şi găseau linişte pentru sufletele lor. El a adus mângâiere văduvelor şi a fost tată pentru cei orfani de tată. Cuvintele Sale au ridicat sufletele celor credincioşi la înălţimi noi de linişte şi pace. Acum, El pleacă, dar va trimite un alt Mângâietor – pe Duhul Sfânt – să stea cu cei credincioşi pentru totdeauna.
Pentru toţi oamenii, cu excepţia celor câţiva care au auzit glasul Său în viaţa muritoare, Duhul Sfânt este primul Mângâietor. Acest membru al Dumnezeirii transmite pace sufletelor celor neprihăniţi în toate timpurile. Duhul Sfânt «este darul lui Dumnezeu către toţi aceia care Îl caută cu sârguinţă atât în timpurile vechi, cât şi atunci când El Însuşi Se va arăta copiilor oamenilor» (1 Nefi 10:17), precum şi în viitor. El este Spiritul adevărului – ca şi Hristos – dar lumea nu-L poate primi pe Duhul Sfânt, deoarece Spiritul nu va locui în temple nesfinţite” (Mortal Messiah, 4 volume [1979-1981], 4:74-75).
Ioan 14:26. Duhul Sfânt diferă de lumina lui Hristos
Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat diferenţa dintre Duhul Sfânt şi lumina lui Hristos:
„Duhul Sfânt nu trebuie confundat cu spiritul care umple imensitatea spaţiului şi care este prezent peste tot. Acest alt spirit, [lumina lui Hristos], este impersonal şi nu are mărime sau dimensiune; el porneşte din prezenţa Tatălui şi a Fiului şi este în toate lucrurile. Ar trebui să ne referim la Duhul Sfânt ca la un personaj, dar celălalt spirit, precum şi puterea şi darul Duhului Sfânt nu sunt personaje…
Învăţăm din revelaţia modernă că Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii şi că este un personaj de spirit. Aceşti termeni sunt folosiţi ca sinonime: Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Domnului, Spiritul adevărului, Spiritul Sfânt, Mângâietorul; toţi se referă la Duhul Sfânt. Aceiaşi termeni sunt folosiţi, în mare parte, şi în legătură cu spiritul lui Isus Hristos, numit, de asemenea, lumina adevărului, lumina lui Hristos, Spiritul lui Dumnezeu şi Spiritul Domnului; şi, totuşi, sunt lucruri separate şi distincte. Există multă confuzie, deoarece nu am clarificat aceste lucruri în minţile noastre” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 1:49-50).