Pavel a scris o scrisoare către sfinţii din Efes cu privire la prerânduirea lor pentru a primi Evanghelia. El a scris despre ultima dispensaţie sau dispensaţia în care trăim noi astăzi. Pavel a propovăduit că putem să-I cunoaştem pe Tatăl Ceresc şi pe Isus Hristos prin revelaţie.
Pavel îi învaţă pe sfinţi că au fost prerânduiţi să primească Evanghelia
Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au fost de acord să-şi asume o responsabilitate importantă şi le-a fost promis că vor fi răsplătiţi pentru îndeplinirea acelei însărcinări.
Când aţi avut parte de încercări din cauza însărcinării, cum aţi fost întăriţi ştiind că aţi fost de acord să primiţi această sarcină şi că cineva a avut încredere în voi că o veţi îndeplini?
Cum aţi fost binecuvântaţi sau răsplătiţi pentru că v-aţi îndeplinit responsabilitatea?
Explicaţi că, în epistola sa, consemnată în Efeseni 1-6, apostolul Pavel s-a adresat sfinţilor care erau în Efes şi în zonele învecinate. Scopul lui era de a-i întări pe cei care erau deja membri ai Bisericii şi de a-i ajuta pe cei nou convertiţi să obţină mai multă cunoaştere spirituală şi să rămână credincioşi legămintelor lor.
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Efeseni 1:3-8. Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute adevăruri propovăduite de Pavel sfinţilor, pentru a-i ajuta să rămână credincioşi legămintelor lor.
Ce adevăruri le-a propovăduit Pavel sfinţilor pentru a-i ajuta să rămână credincioşi? (În timp ce cursanţii răspund, îi puteţi invita să explice cum i-ar fi putut ajuta pe sfinţi să rămână credincioşi înţelegerea adevărurilor pe care le menţionează.)
Ce credeţi că înseamnă, în versetul 4, că Dumnezeu i-a ales pe unii „înainte de întemeierea lumii”?
Explicaţi că această expresie împreună cu termenul rânduit şi expresia „înfiaţi prin Isus Hristos” din versetul 5 se referă la cei care au fost aleşi sau prerânduiţi în existenţa premuritoare să primească Evanghelia. Scrieţi următorul adevăr pe tablă: Copiii lui Dumnezeu au fost prerânduiţi să primească binecuvântările Evangheliei. Primirea acestor binecuvântări este condiţionată de credinţa noastră di n această viaţă.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă acest adevăr, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie:
„În lumea spiritelor din viaţa premuritoare, Dumnezeu a desemnat anumite spirite să îndeplinească anumite misiuni în viaţa lor muritoare. Aceasta se numeşte prerânduire.
Prerânduirea nu garantează că persoanele vor primi anumite chemări sau responsabilităţi. Astfel de ocazii se ivesc în această viaţă ca urmare a exercitării drepte a libertăţii de a alege, aşa cum prerânduirea este rezultatul neprihănirii din viaţa premuritoare …
Doctrina prerânduirii se aplică tuturor membrilor Bisericii, nu numai Salvatorului şi profeţilor Săi. Înainte de crearea pământului, femeilor credincioase le erau încredinţate anumite responsabilităţi, iar bărbaţii credincioşi erau prerânduiţi la anumite îndatoriri ale preoţiei. Deşi dumneavoastră nu vă amintiţi acea vreme, cu siguranţă aţi fost de acord să îndepliniţi misiuni importante în slujba Tatălui dumneavoastră. Pe măsură ce vă dovediţi demni, vi se vor da prilejuri să îndepliniţi sarcinile pe care le-aţi primit atunci” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 140-141).
Cum ne poate ajuta faptul de a şti că am fost prerânduiţi să primim Evanghelia şi multele sale binecuvântări să rămânem credincioşi legămintelor noastre?
Pavel vorbeşte despre dispensaţia plenitudinii timpurilor
Imagine
Desen, râuri curgând spre lac
Schițaţi un desen simplu reprezentând diferite râuri care se varsă într-o zonă cu multă apă. Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că fiecare râu reprezintă o dispensaţie a Evangheliei.
Ce este o dispensaţie a Evangheliei?
Puteţi revedea definiţia unei dispensaţii a Evangheliei invitând un cursant să citească, cu glas tare, următoarea afirmaţie din Bible Dictionary:
„O dispensaţie a Evangheliei este o perioadă în care Domnul are cel puţin un slujitor autorizat pe pământ care deţine preoţia sfântă şi cheile şi care are împuternicirea divină de a face cunoscută Evanghelia locuitorilor pământului. Când acest lucru se întâmplă, Evanghelia este dezvăluită, din nou, astfel încât oamenii din acea dispensaţie să nu fie nevoiţi să depindă de dispensaţiile trecute pentru cunoaşterea planului salvării. De la începuturi, au existat multe dispensaţii ale Evangheliei. Biblia indică cel puţin o dispensaţie identificată în timpul lui Adam, o alta în timpul lui Enoh, o alta în timpul lui Noe şi tot aşa în timpul lui Avraam, Moise şi Isus cu apostolii Săi la jumătatea timpului” (Bible Dictionary, „Dispensations”).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 1:9-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle la ce dispensaţie se referea Pavel. Explicaţi că expresia „taina voii Sale” din versetul 9 se referă la planurile şi scopurile lui Dumnezeu.
La ce dispensaţie se referea Pavel în Efeseni 1:10?
Subliniaţi faptul că dispensaţia plenitudinii timpurilor este dispensaţia în care trăim acum.
Care este asemănarea dintre dispensaţia plenitudinii timpurilor şi o zonă cu multă apă spre care curg râuri?
Ce a profeţit Pavel că avea să se întâmple în timpul dispensaţiei plenitudinii timpurilor? (Explicaţi că, atunci când Pavel a scris că, «în Hristos, toate lucrurile», atât cele din ceruri, cât şi cele de pe pământ, ar putea fi unite iarăşi «într-unul» [versetul 10], el s-a referit la restaurarea şi aducerea împreună a tuturor cheilor, puterilor şi promisiunilor pe care Dumnezeu le-a revelat copiilor Săi de la începutul lumii, precum şi a altor cunoştinţe care nu au fost revelate niciodată înainte [vezi D&L 128:18]. Scrieţi, pe tablă, următoarea doctrină: În timpul dispensaţiei plenitudinii timpurilor, vor fi restaurate toate lucrurile din dispensaţiile anterioare.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului B. H. Roberts, din Cei Şaptezeci:
Imagine
Vârstnicul B. H. Roberts
„Aceasta este dispensaţia plenitudinii timpurilor şi vedem, mergând către ea, asemenea puternicelor şuvoaie care se grăbesc spre ocean, toate dispensaţiile anterioare, creând o legătură între noi şi ele; şi vedem că Dumnezeu a avut în vedere un singur scop măreţ de la început şi acela a fost salvarea copiilor Săi. Şi acum a venit ziua finală, dispensaţia finală, când adevărul, lumina şi neprihănirea trebuie să inunde pământul (în Conference Report, oct. 1904, p. 73).
Invitaţi cursanţii să vină la tablă şi să marcheze râurile desenate cu adevăruri, scripturi, legăminte şi puteri din dispensaţiile anterioare care au fost restaurate sau aduse la lumină în dispensaţia plenitudinii timpurilor. (Ei pot scrie puterea de pecetluire, rânduielile necesare salvării, Cartea lui Mormon şi aşa mai departe; cursanţii pot desena mai multe râuri dacă este necesar.)
În ce fel este o binecuvântare pentru voi faptul că trăiţi în dispensaţia plenitudinii timpurilor?
Conform celor spuse de vârstnicul Roberts, ce trebuie să se întâmple în această dispensaţie? (Adevărul, lumina şi neprihănirea trebuie să inunde pământul.)
Ce resurse din dispensaţia noastră ne ajută să inundăm pământul cu adevărul şi lumina Evangheliei?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, ce s-a realizat până acum, în această dispensaţie, transmiţând mesaje legate de Evanghelie prin intermediul canalelor de pe reţelele de socializare este un început bun – dar doar o picătură. Vă invit acum să ajutaţi la transformarea picăturii într-un torent… Vă îndemn să măturaţi pământul cu mesaje pline de neprihănire şi adevăr – mesaje care sunt autentice, înălţătoare şi demne de laudă – şi să măturaţi literalmente pământul ca un torent” („To Sweep the Earth as with a Flood” [Adunare de devoţiune dedicată Săptămânii educaţiei din cadrul campusului Universităţii Brigham Young, 19 aug. 2014], LDS.org).
Invitaţi cursanţii să împărtăşească câteva dintre lucrurile pe care le fac pentru a ajuta la inundarea pământului cu mesaje pline de neprihănire şi adevăr.
Rezumaţi Efeseni 1:11-12 explicând faptul că Pavel a propovăduit că, prin Isus Hristos, sfinţii obţinuseră o „[moştenire]” (versetul 11) în împărăţia lui Dumnezeu.
Pavel propovăduieşte despre Spiritul Sfânt al făgăduinţei
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 1:13-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute o binecuvântare pe care o primiseră sfinţii datorită credinţei şi încrederii lor în Isus Hristos.
Potrivit celor relatate în versetul 13, ce binecuvântare primiseră sfinţii? (Ei au „fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit”.)
Explicaţi că, faptul de a fi „[pecetluit] de Spiritul Sfânt al făgăduinţei” înseamnă că Duhul Sfânt „depune mărturie Tatălui că rânduielile necesare salvării au fost îndeplinite cum se cuvine şi că au fost ţinute legămintele care le însoţesc” (Ghid pentru scripturi, „Spiritul Sfânt al făgăduinţei”, scriptures.lds.org). Spiritul este „o arvună a moştenirii noastre” (versetul 14). Aceasta înseamnă că prezenţa Duhului Sfânt în vieţile noastre este un simbol, un memento, un semn de la Dumnezeu că, dacă vom continua să fim credincioşi, vom primi viaţă eternă.
Rezumaţi Efeseni 1:15-16 explicând faptul că Pavel le-a spus sfinţilor că el Îi mulţumea mereu lui Dumnezeu pentru credinţa lor.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 1:17-18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce s-a rugat Pavel ca Dumnezeu să le dea sfinţilor.
Ce s-a rugat Pavel ca Dumnezeu să le dea sfinţilor?
Ce ne învaţă aceste versete despre cum putem ajunge să Îl cunoaştem pe Tatăl Ceresc? (Folosind propriile cuvinte, cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Putem ajunge să-L cunoaştem pe Tatăl Ceresc prin spiritul revelaţiei.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă spiritul revelaţiei, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar: Rugaţi cursanţii să fie atenţi pentru a afla ce înseamnă spiritul revelaţiei.
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Revelaţia este calea de comunicare de la Dumnezeu către copiii Săi de pe pământ şi una dintre marile binecuvântări care însoţesc darul şi tovărăşia constantă a Duhului Sfânt. Profetul Joseph Smith ne-a învăţat: «Duhul Sfânt este un revelator» şi «niciun om nu poate primi Duhul Sfânt fără a primi revelaţii» (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 138).
Spiritul revelaţiei este disponibil fiecărei persoane care primeşte, prin autoritatea preoţiei respective, rânduielile salvatoare ale botezului prin scufundare pentru iertarea păcatelor şi aşezarea mâinilor pentru conferirea darului Duhului Sfânt şi care acţionează cu credinţă pentru îndeplinirea poruncii preoţiei de a «primi pe Duhul Sânt»” („Spiritul revelaţiei”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 87).
Ce este spiritul revelaţiei?
Cum ne poate ajuta revelaţia primită prin intermediul Duhului Sfânt să ajungem să-L cunoaştem pe Tatăl Ceresc?
Puteţi invita cursanţii să împărtăşească câteva moduri în care revelaţia primită prin intermediul Duhului Sfânt i-a ajutat să ajungă să-L cunoască mai bine pe Tatăl Ceresc. Puteţi să le împărtăşiţi o experienţă personală. Încurajaţi cursanţii să se străduiască să devină demni de compania Duhului Sfânt, astfel încât să poată continua să-L cunoască mai bine pe Tatăl Ceresc.
Rezumaţi Efeseni 1:19-23 explicând faptul că Pavel a continuat să propovăduiască despre moştenirea promisă sfinţilor şi calitatea lui Isus Hristos de conducător al Bisericii Sale.
Spiritul Sfânt al făgăduinţei este un alt nume pentru Duhul Sfânt. Este folosit făcându-se referire la puterea de pecetluire şi confirmare a Duhului Sfânt (vezi D&L 76:53; 132:7).
„Spiritul Sfânt al făgăduinţei… confirmă ca fiind acceptate de Dumnezeu faptele drepte, rânduielile şi legămintele oamenilor. Sfântul Spirit al făgăduinţei depune mărturie Tatălui că rânduielile necesare salvării au fost realizate în mod corect şi că legămintele asociate acestora au fost respectate.
Aceia care sunt pecetluiţi de către Spiritul Sfânt al făgăduinţei primesc tot ceea ce are Tatăl [vezi Efeseni 1:13-14; D&L 76:51-60]. Pentru a avea forţă după această viaţă, toate legămintele şi faptele trebuie pecetluite de către Spiritul Sfânt al făgăduinţei [vezi D&L 132:7, 18-19, 26]” (Ghid pentru scripturi, „Spiritul Sfânt al făgăduinţei”, scriptures.lds.org).
Când Pavel a scris că sfinţii fuseseră „pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit” (Efeseni 1:13), el se referea la promisiunea vieţii eterne oferită sfinţilor credincioşi în timpul vieţii muritoare. Când oamenii sunt pecetluiţi prin Spiritul Sfânt al făgăduinţei, Duhul Sfânt confirmă faptul că ei sunt moştenitori celestiali, deşi sunt muritori. Această doctrină este numită uneori doctrina de a avea chemarea şi alegerea făcute sigure (vezi 2 Petru 1:4-19; D&L 131:5-6; D&L 132:6-7; Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 2:493-495; History of the Church, 3:379-380).
Făcând referire la Spiritul Sfânt al făgăduinţei, preşedintele Joseph Fielding Smith a declarat:
„Spiritul Sfânt al făgăduinţei este Duhul Sfânt, care pune pecetea aprobării asupra fiecărei rânduieli: botez, confirmare, rânduire, căsătorie. Promisiunea este aceea că binecuvântările vor fi primite prin credinţă.
Dacă cineva încalcă un legământ, fie că este vorba de cel al botezului, al rânduirii, al căsătoriei sau oricare altul, Spiritul retrage pecetea aprobării şi binecuvântările nu vor fi primite.
Fiecare rânduială este pecetluită cu o promisiune de răsplată bazată pe credinţă. Spiritul Sfânt retrage pecetea aprobării atunci când legămintele sunt încălcate [vezi D&L 76:52-53; 132:7]” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume, [1954-1956], 1:45).
Expresia „arvună a moştenirii voastre”, din Efeseni 1:14, indică faptul că, atunci când sfinţii credincioşi sunt pecetluiţi prin Spiritul Sfânt al făgăduinţei, ei dobândesc o încredinţare mai mare că vor moşteni împărăţia celestială. Expresia arvună înseamnă „parte dintr-o sumă plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, ca garanţie” (Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, „arvună”). „Darul Duhului Sfânt este unul dintre darurile cele mai preţioase ale Tatălui nostru Ceresc… Acest dar este un model al bucuriei eterne care va veni şi o promisiune a vieţii eterne” (Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară [2004], p. 65).