Marele plan al salvării

„Marele plan al salvării este un subiect care ar trebui să ne capteze întreaga atenţie şi să fie privit ca unul dintre cele mai bune daruri pe care cerul le-a dat omenirii.”

Din viaţa lui Joseph Smith

În septembrie 1831, profetul Joseph Smith şi familia sa s-au mutat în Hiram, Ohio, la 48 de kilometri sud-est de Kirtland, unde au locuit aproape un an în casa lui John şi Alice (cunoscută şi ca Elsa) Johnson. În această casă, profetul a realizat cea mai mare parte a lucrării sale Traducerea Bibliei de Joseph Smith.

Această lucrare importantă, pe care profetul a numit-o „parte a chemării mele”¹, ne ajută într-o măsură considerabilă să înţelegem planul salvării. Profetul a început această lucrare în iunie 1830, atunci când Domnul i-a poruncit să înceapă să facă o revizie inspirată a versiunii King James a Bibliei. Profetul ştia de mult timp că Biblia nu era întotdeauna clară în anumite aspecte importante. El remarcase că Moroni îi citase câteva pasaje din Biblie „cu o mică modificare faţă de felul în care [erau scrise] în Bibliile noastre” (Joseph Smith – Istorie 1:36). În timp ce traducea 1 Nefi 13:23–29, el a înţeles că multe „părţi care sunt simple şi foarte preţioase” fuseseră scoase din Biblie, inclusiv „multe legăminte ale Domnului” (1 Nefi 13:26).

Profetul a spus ulterior: „Cred în Biblie aşa cum a fost atunci când a fost scrisă de scriitori originali. Traducătorii ignoranţi, scribii neglijenţi sau preoţii conspiratori şi corupţi au făcut multe greşeli… Uitaţi-vă la [Evrei 6:1] pentru a vedea contradicţii: «De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite». Dacă un om lasă principiile doctrinei lui Hristos, cum poate fi salvat prin principii? Aceasta este o contradicţie. Nu cred acest lucru. Îl voi transmite aşa cum trebuie să fie: «De aceea, nelăsând principiile doctrinei lui Hristos, să trecem la perfecţiune».”²

Fiind îndrumat de Spirit, Joseph a petrecut aproximativ trei ani parcurgând Biblia, făcând mii de corecturi în text şi restaurând informaţiile care au fost pierdute. Aceste informaţii restaurate revarsă o lumină minunată asupra multor doctrine care nu sunt prezentate în mod clar în Biblia pe care o avem în ziua de astăzi. Aceste revizii inspirate ale textului Bibliei sunt cunoscute ca Traducerea Bibliei de Joseph Smith. Sute de pasaje din Traducerea lui Joseph Smith sunt incluse acum în ediţia Bisericii a versiunii King James a Bibliei.

Traducerea Bibliei făcută de profet a constituit o parte importantă a propriei sale educaţii spirituale, precum şi a restaurării adevărului Evangheliei. În timp ce revizuia Vechiul şi Noul Testament, el a primit deseori revelaţii care clarificau sau dezvoltau pasaje din Biblie. În acest fel, profetul a primit multe doctrine de la Domnul, inclusiv cele găsite acum în Doctrină şi legăminte 74, 76, 77, 86 şi 91, precum şi fragmente din multe alte secţiuni din Doctrină şi legăminte.

În iunie 1830, când profetul a început prima dată traducerea Bibliei, Domnul i-a revelat un pasaj lung din scrierile lui Moise. Acest pasaj a devenit capitolul 1 din cartea lui Moise din Perla de Mare Preţ. Consemnează o viziune în care Moise L-a văzut şi a conversat cu Dumnezeu – o viziune atât de deosebită încât Joseph Smith a numit-o „fărâmă preţioasă” şi „o sursă de tărie.”³ În această viziune, Dumnezeu l-a învăţat pe Moise scopul fundamental al marelui plan al salvării:

„Şi Domnul Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, spunând: Pentru că iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului” (Moise 1:37, 39).

Doctrinele, rânduielile şi promisiunile care constituie planul salvării au fost revelate pe pământ în aceste zile din urmă prin intermediul profetului Joseph Smith. Înţelegând în mod clar importanţa acestui plan, profetul a declarat: „Marele plan al salvării este un subiect care ar trebui să ne capteze întreaga atenţie şi să fie privit ca unul dintre cele mai bune daruri pe care cerul le-a dat omenirii.”⁴

Învăţături ale lui Joseph Smith

În lumea premuritoare, Isus Hristos a fost ales să fie Salvatorul şi noi am ales să acceptăm planul salvării.

„La prima adunare din cer, am fost cu toţii prezenţi şi L-am văzut pe Salvator ales şi numit, am văzut când a fost făcut planul salvării, iar noi l-am ratificat.”⁵

„Domnul [este] preot în veac, în felul lui Melhisedec şi Fiul cel uns al lui Dumnezeu, încă dinainte de întemeierea lumii [vezi Psalmii 110:4].”⁶

„Salvarea lui Isus Hristos a fost realizată pentru toţi oamenii, pentru a putea birui diavolul… Toţi vor suferi până când I se vor supune lui Hristos Însuşi.

Războiul din cer a avut loc pentru că Isus a spus că vor fi anumite suflete care nu vor fi salvate, iar diavolul a spus că el le va salva pe toate, şi şi-a prezentat planurile în faţa marelui consiliu, care L-a ales pe Isus Hristos. Astfel, diavolul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a fost alungat împreună cu toţi cei care l-au sprijinit.”⁷

Noi suntem fiinţe eterne; putem progresa către exaltare atunci când ne supunem legilor lui Dumnezeu.

În mai 1833, profetul Joseph Smith a primit de la Domnul următoarea revelaţie, fiind consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 93:29: „Omul a fost, de asemenea, la început cu Dumnezeu. Inteligenţa, sau lumina adevărului, nu a fost creată sau făcută, nici, cu adevărat, nu poate fi”. În aprilie 1844, profetul a predicat: „Am un alt subiect despre care vreau să vorbesc, conceput pentru a-l exalta pe om… Are legătură cu subiectul despre învierea morţilor, şi anume, sufletul – mintea omului – spiritul nemuritor. De unde a venit? Toţi oamenii învăţaţi şi doctorii în teologie spun că Dumnezeu l-a creat la început; dar nu este aşa: după părerea mea, această idee depreciază valoarea omului. Nu cred această doctrină; eu ştiu mai bine. Ascultaţi, voi cei de la marginile pământului, căci Dumnezeu mi-a spus aşa; şi, dacă nu mă credeţi, adevărul nu va rămâne fără efect…

Vorbesc despre nemurirea spiritului omului. Este logic să spun că inteligenţa spiritelor este nemuritoare şi, totuşi, că are un început? Inteligenţa spiritelor nu a avut un început şi nici sfârşit nu va avea. Aceasta este o logică bună. Ceea ce are un început poate avea un sfârşit. Niciodată nu a existat un timp când nu au existat spirite…

Îmi scot verigheta de pe deget şi o compar cu mintea omului – partea nemuritoare, deoarece nu are un început. Să presupunem că o tăiaţi în două; atunci va avea un început şi un sfârşit; însă dacă o lipiţi, va continua într-un cerc veşnic. Este la fel şi cu spiritul omului. Aşa cum Domnul trăieşte, dacă ar fi avut un început, va avea un sfârşit. Toţi cei nechibzuiţi, cei învăţaţi şi înţelepţi de la începutul creării, care spun că spiritul omului are un început, să dovedească şi că trebuie să aibă un sfârşit; şi, dacă acea doctrină este adevărată, atunci doctrina că spiritul omului poate înceta să existe ar fi adevărată. Dar dacă eu am dreptate, voi predica fără teamă de pe acoperişurile caselor că Dumnezeu nu a avut niciodată puterea de a crea deloc spiritul omului. Dumnezeu Însuşi nu se poate crea pe El Însuşi.

Inteligenţa este veşnică şi există pe baza unui principiu de auto-existenţă. Este un spirit care există de la o perioadă la alta şi nu se pune problema de creare în ceea ce îl priveşte. Toate minţile şi spiritele pe care Dumnezeu le-a trimis vreodată în lume sunt în stare să progreseze.

Primele principii ale omului sunt auto-existente cu Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi, aflându-Se în mijlocul spiritelor şi slavei, deoarece El era mai inteligent, a văzut că era necesar să instituie legi prin care restul puteau să aibă privilegiul de a progresa la fel ca El. Relaţia pe care noi o avem cu Dumnezeu ne pune în situaţia de a progresa în cunoaştere. El are puterea de a institui legi pentru a instrui inteligenţele mai slabe, ca ele să poată fi exaltate cu El, pentru ca ele să poată avea slavă peste slavă şi toată acea cunoaştere, putere, slavă şi inteligenţă care este necesară pentru a fi salvate în lumea spiritelor.”⁸

„Noi credem că Dumnezeu a creat omul cu mintea capabilă de a primi instrucţiuni şi cu potenţialul de a fi dezvoltată în funcţie de atenţia şi sârguinţa de care dă dovadă faţă de cunoaşterea trimisă din cer către intelect; şi că, cu cât omul se apropie de perfecţiune, cu atât sunt mai clare punctele sale de vedere şi cu atât mai mare este bucuria sa, până când biruie relele acestei vieţi şi-şi pierde orice dorinţă de a păcătui; şi, la fel ca şi cei din vechime, ajunge la acel nivel al credinţei în care este plin de puterea şi slava Creatorului său şi este luat să locuiască în prezenţa Sa. Dar noi credem că acesta este un nivel la care niciun om nu a ajuns într-o clipă.”⁹

Noi am venit pe pământ pentru a primi un trup, pentru a dobândi cunoaştere şi pentru a birui prin credinţă.

„Toţi oamenii ştiu că trebuie să moară. Şi este important să înţelegem motivele şi cauzele expunerii noastre la vicisitudinile vieţii şi ale morţii, planurile şi scopurile lui Dumnezeu pentru venirea noastră în această lume, suferinţele noastre de aici şi plecarea din această lume. Care este scopul venirii noastre în această viaţă, ca apoi să murim şi să părăsim această viaţă, pentru a nu mai fi aici? Este rezonabil să credem că Dumnezeu va revela despre acest subiect, iar acesta este un subiect pe care ar trebui să- l studiem mai mult decât pe celelalte. Ar trebui să-l studiem zi şi noapte, deoarece oamenii sunt ignoranţi în ceea ce priveşte adevărata lor stare şi legătură [cu Dumnezeu].”¹⁰

„Planul lui Dumnezeu dinainte de întemeierea lumii a fost că noi trebuie să primim tabernacole [trupuri], că prin credinţă trebuie să biruim şi astfel să fim înviaţi din morţi, în acest fel dobândind slavă, onoare, putere şi stăpânire.”¹¹

„Am venit pe acest pământ pentru a putea avea un trup şi pentru a-l putea prezenta pur înaintea lui Dumnezeu în împărăţia celestială. Marele principiu al fericirii constă în faptul de a avea un trup. Diavolul nu are un trup şi aceasta este pedeapsa lui. El este satisfăcut când poate primi tabernacolul unui om, iar când a fost alungat de Salvator, el L-a rugat să-l lase să intre în turma de porci, arătând prin aceasta că preferă să aibă corpul unui porc decât să nu aibă niciunul. Toate fiinţele care au trupuri au putere asupra acelora care nu au.”¹²

„Salvarea este ca omul să poată fi salvat de toţi duşmanii săi; căci, până când omul nu învinge moartea, el nu este salvat…

Spiritele din lumea veşnică sunt ca spiritele din această lume. După ce ele au venit în această lume şi au primit tabernacole, au murit şi au înviat primind trupuri glorificate, ele vor avea putere asupra spiritelor care nu au primit trupuri sau care nu şi-au păstrat vrednicia, la fel ca diavolul. Pedeapsa dată diavolului a fost aceea ca el să nu aibă un trup ca oamenii.”¹³

„Principiul cunoaşterii este principiul salvării. Acest principiu poate fi înţeles de către cei credincioşi şi sârguincioşi; şi toţi cei care nu vor dobândi suficientă cunoaştere pentru a fi salvaţi, vor fi condamnaţi. Principiul salvării ne este dat prin cunoaşterea lui Isus Hristos.

Salvarea nu este nici mai mult şi nici mai puţin decât triumful asupra tuturor duşmanilor noştri şi punerea lor sub picioarele noastre. Şi, când vom avea putere în această lume să ne punem toţi duşmanii sub picioare şi cunoaşterea de a triumfa asupra tuturor spiritelor rele din lumea care va veni, atunci vom fi salvaţi, ca şi Isus, care trebuia să împărăţească până când punea toţi duşmanii sub picioarele Sale, şi duşmanul cel din urmă a fost moartea [vezi 1 Corinteni 15:25–26].

Probabil că sunt câteva principii în acest subiect la care puţini oameni s-au gândit. Nicio persoană nu poate avea parte de această salvare decât având un tabernacol.

Acum, în această lume, oamenii sunt în mod firesc egoişti, ambiţioşi şi se străduiesc să se întreacă unul pe altul; totuşi, unii sunt dornici să-i întărească şi pe alţii la fel cum se întăresc pe ei înşişi. Deci, în lumea cealaltă există o diversitate de spirite. Unele caută să exceleze. Acesta a fost cazul lui Lucifer atunci când a căzut. El a căutat lucruri care erau în afara legii. Astfel, el a fost alungat şi se spune că a luat pe mulţi cu el; şi cea mai importantă parte a pedepsei sale este aceea că nu va avea un tabernacol. Aceasta este pedeapsa lui.”¹⁴

Dumnezeu ne-a dat libertatea morală şi puterea de a alege binele în pofida răului.

„Dacă oamenii doresc să dobândească salvarea, ei trebuie să se supună, înainte să părăsească această lume, anumitor reguli şi principii care au fost stabilite printr-o poruncă fermă înainte ca lumea să fi fost… Organizarea lumilor spirituale şi cereşti şi a fiinţelor spirituale şi cereşti a fost în acord cu cea mai perfectă ordine şi armonie: limitele şi hotarele lor au fost stabilite pentru totdeauna, iar ei le-au acceptat de bunăvoie pe când erau în cer şi, prin intermediul primilor noştri părinţi, au fost acceptate pe pământ. De aici rezultă importanţa ca toţi oamenii de pe pământ care doresc viaţă veşnică să accepte şi să se supună principiilor adevărului veşnic.”¹⁵

„Toţi oamenii au dreptul să-şi folosească libertatea de a alege, deoarece Dumnezeu a rânduit astfel. El a făcut ca oamenii să aibă libertate morală şi le-a dat puterea de a alege binele sau răul; de a căuta ceea ce este bine mergând pe calea sfinţeniei în această viaţă, lucru care aduce pace în suflet şi bucurie prin Duhul Sfânt, aici, şi plenitudinea bucuriei şi a fericirii la dreapta Sa după această viaţă; sau să urmeze direcţia cea rea, păcătuind şi răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, aducându-şi astfel condamnare asupra sufletelor lor în această lume şi pierdere veşnică în lumea care va veni.”¹⁶

„Satana nu ne poate atrage cu ademenirile sale decât dacă noi îi permitem şi cedăm în inimile noastre. Firea noastră este concepută să ne putem împotrivi diavolului; dacă nu am fi fost creaţi aşa, nu am fi avut libertatea morală.”¹⁷

„Diavolul nu are nicio putere asupra noastră decât dacă îi permitem; în momentul în care ne împotrivim oricărui lucru care vine de la Dumnezeu, diavolul preia puterea.”¹⁸

La data de 16 mai 1841, profetul s-a adresat sfinţilor: „Preşedintele Joseph Smith… a observat că, în general, Satana era acuzat de relele pe care noi le făceam dar, dacă el era cauza tuturor ticăloşiilor noastre, atunci oamenii nu ar putea fi condamnaţi. Diavolul nu ar putea să-i constrângă pe oameni să facă rău; toate faptele erau voluntare. Cei care se împotrivesc Spiritului lui Dumnezeu, se expun ispitei şi atunci legătura cu cerul va fi retrasă de la cei care refuză să fie părtaşi la o asemenea slavă măreaţă. Dumnezeu nu ar folosi constrângerea, iar diavolul nu poate s-o folosească; şi astfel de idei care erau în mintea multora [despre aceste subiecte] erau absurde.”¹⁹

Eliza R. Snow a consemnat: „[Joseph Smith] a spus că el nu era interesat de cât de repede progresăm noi pe calea virtuţii. Împotriviţi-vă diavolului şi astfel nu va exista niciun pericol; Dumnezeu, oamenii şi îngerii nu-i vor condamna pe cei care se împotrivesc la tot ce este rău, iar dracii nu pot face acest lucru; diavolul va avea tot atât de mult succes în încercarea de a distruge un suflet inocent care se împotriveşte la tot ce este rău, cât va avea în încercarea de a-L detrona pe Iehova.”²⁰

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Care sunt câteva dintre adevărurile concrete despre planul salvării şi despre scopul vieţii pe care le ştim datorită revelaţiilor primite de profetul Joseph Smith? Cum v-au ajutat aceste adevăruri?
Joseph Smith a predicat că planul salvării este „un subiect pe care ar trebui să-l studiem mai mult decât pe celelalte” (pagina 222) şi „un subiect care ar trebui să ne capteze întreaga atenţie” (pagina 219). În ce moduri putem studia planul salvării? În timp ce ne ocupăm de activităţile noastre zilnice, ce putem face pentru a-i acorda planului salvării atenţia noastră totală? Care sunt câteva dintre modalităţile prin care le putem preda celorlalţi planul salvării?
Recapitulaţi învăţăturile lui Joseph Smith despre consiliul din cer şi despre natura noastră veşnică (paginile 220–222). În ce fel poate fi cunoaşterea acestor doctrine o binecuvântare pentru dumneavoastră în viaţa de pe pământ?
Profetul Joseph Smith a mărturisit: „Toate minţile şi spiritele pe care Dumnezeu le-a trimis vreodată în lume sunt în stare să progreseze” (pagina 221). Ce credeţi că înseamnă acest lucru? Cum poate influenţa acest adevăr modul în care vă confruntaţi provocările? Dar felul în care gândiţi despre valoarea şi capacităţile proprii? Dar felul în care îi trataţi pe ceilalţi oameni?
Citiţi paragraful care începe în josul paginii 221. Gândiţi-vă la binecuvântările pe care le primim atunci când „[dăm dovadă] de atenţie şi sârguinţă… faţă de cunoaşterea trimisă din cer”.
Recapitulaţi învăţăturile lui Joseph Smith despre importanţa de a avea un trup fizic (paginile 222–224). Cum poate această cunoaştere să influenţeze modul în care ne îngrijim de trupurile noastre?
Citiţi ultimul paragraf de la pagina 224 şi primele două paragrafe de la pagina 225. În timp ce vă exercitaţi libertatea de a alege, gândiţi-vă ce înseamnă aceste învăţături pentru dumneavoastră. Care sunt câteva dintre lucrurile concrete pe care le putem face pentru a ne împotrivi influenţei lui Satana?

Scripturi suplimentare: 2 Nefi 2:25; 9:6–12; Alma 34:31–33; D&L 76:25–32; 101:78; Avraam 3:22–25