Primirea rânduielilor şi binecuvântărilor din templu

Templul este un loc în care Dumnezeu poate „dezvălui oamenilor Săi rânduielile casei Sale şi gloriile împărăţiei Sale şi îi învaţă pe oameni calea salvării”.

Din viaţa lui Joseph Smith

Din primele zile ale restaurării, Domnul l-a învăţat pe profetul Joseph Smith despre importanţa clădirii templelor. Deşi profetul a fost silit să se mute de multe ori şi problemele care îi solicitau timpul şi atenţia erau numeroase, el nu a pierdut niciodată din vedere necesitatea construirii unei case a Domnului. Un loc pentru un templu a fost dedicat în Independence, Missouri. Un templu minunat a fost terminat şi dedicat în Kirtland, Ohio. În Far West, Missouri, a fost aşezată piatra de temelie a unui templu, dar lucrările au fost abandonate. Acum, când membrii Bisericii începeau să-şi refacă vieţile în Nauvoo – mulţi dintre ei neavând hrană şi adăposturi corespunzătoare sau neavând un loc de muncă – Joseph Smith a ştiut că cea mai importantă lucrare a sfinţilor era, să construiască, încă o dată, un templu.

Ca răspuns la porunca Domnului, profetul şi sfinţii s-au grăbit să se stabilească acolo în cât mai scurt timp posibil pentru a începe clădirea unei case a Domnului. Dar profetul a înţeles că terminarea construcţiei avea să dureze ani şi ştia că sfinţii aveau nevoie de toate binecuvântările templului. Ca urmare, în ziua de 4 mai 1842, deşi templul nu era terminat, Joseph Smith a înfăptuit înzestrarea unui grup mic de fraţi credincioşi.

Grupul s-a întâlnit în spaţioasa încăpere de la etaj a Magazinului de cărămidă roşie al profetului, care fusese „aranjată precum interiorul unui templu în măsura în care permiteau condiţiile.”¹ Franklin D. Richards, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a scris: „Când Spiritul i-a şoptit [lui Joseph Smith] că lucrarea vieţii sale se apropia de sfârşit şi când el a văzut că zilele lui pe pământ s-ar putea sfârşi înainte de terminarea templului, el a chemat câţiva aleşi şi le-a conferit rânduielile înzestrărilor sfinte, astfel încât comorile divine ale minţii sale să nu piară din lume odată cu moartea sa.”²

În istoria profetului se consemnează: „Am petrecut ziua în camera de la etaj a magazinului… ţinând consiliu cu generalul James Adams, din Springfield, patriarhul Hyrum Smith, episcopii Newel K. Whitney şi George Miller şi cu preşedintele Brigham Young şi vârstnicii Heber C. Kimball şi Willard Richards, instruindu-i în principiile şi ordinul preoţiei, participând la spălări, ungeri, înzestrări şi comunicarea cheilor aparţinând Preoţiei aaronice şi tot aşa până la cel mai înalt ordin al Preoţiei lui Melhisedec, prezentând ordinul aparţinând celui Îmbătrânit de Zile şi toate acele planuri şi principii prin care oricine este făcut capabil să asigure plenitudinea acelor binecuvântări care au fost pregătite pentru Biserica Celui Întâi Născut şi să urce şi să rămână în prezenţa lui Elohim în lumile veşnice. În acest consiliu, a fost instituită ordinea din vechime a lucrurilor pentru prima oară în aceste ultime zile.

Iar comunicările pe care le-am făcut acestui consiliu au fost despre lucruri spirituale şi care pot fi primite numai de către cei pregătiţi spiritual: şi acestor bărbaţi nu le-a fost făcut cunoscut nimic altceva decât ce li se va face cunoscut tuturor sfinţilor din ultimele zile de îndată ce sunt pregătiţi să primească şi este pregătit un loc potrivit pentru a li se comunica, chiar şi celui mai slab dintre sfinţi; de aceea, sfinţii trebuie să fie sârguincioşi în clădirea templului şi a tuturor caselor pe care le-a fost poruncit şi le va fi poruncit de Dumnezeu să le construiască.”³

În timp ce majoritatea sfinţilor aveau să primească înzestrarea în templu după terminarea Templului Nauvoo, un număr limitat de bărbaţi şi femei au primit această binecuvântare în lunile ce au urmat adunării din luna mai 1842. Mercy Fielding Thompson a fost una dintre aceste femei. În momentul în care ea şi-a primit înzestrarea, profetul i-a spus: „Aceasta te va scoate din întuneric la lumină minunată.”⁴

Învăţături ale lui Joseph Smith

Sfinţilor li se porunceşte de către Dumnezeu să construiască temple.

În luna ianuarie 1833 în Kirtland, Ohio, profetul a scris: „Domnul ne-a poruncit, în Kirtland, să construim o casă a lui Dumnezeu; … acesta este cuvântul Domnului către noi şi noi trebuie, da, cu ajutorul Domnului, noi ne vom supune: deoarece, dacă ne supunem, El ne promite lucruri mari; da, chiar o vizită din ceruri pentru a ne onora cu propria Sa prezenţă. Ne este mare teamă, înaintea Domnului, să nu pierdem această mare onoare pe care Învăţătorul nostru propune să ne-o confere; căutăm umilinţă şi mare credinţă ca să nu fim ruşinaţi în prezenţa Sa.”⁵

În luna septembrie 1840, profetul şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au declarat că a sosit timpul să se construiască templul Nauvoo: „Considerând că a sosit timpul în care este necesar să ridicăm o casă de rugăciune, o casă a ordinii, o casă pentru preaslăvirea Dumnezeului nostru [vezi D&L 88:119], în care să se poată participa la rânduieli potrivit voinţei Sale divine, în această regiune a ţării – pentru a cărei realizare trebuie făcute eforturi considerabile şi sunt necesare mijloace – şi pentru că lucrarea trebuie grăbită în neprihănire, este potrivit ca sfinţii să cântărească, în mintea lor, importanţa acestor lucruri, cu toate implicaţiile lor, şi apoi să ia măsurile necesare pentru a le duce la îndeplinire; şi, înarmându-se cu mult curaj, să hotărască să facă tot ce pot şi să manifeste atât de mult interes ca şi cum întreaga lucrare ar depinde numai de ei. Făcând astfel, ei vor urma exemplul faptelor glorioase ale strămoşilor şi îşi vor asigura binecuvântările cerului asupra lor şi urmaşilor lor până la ultima generaţie.”⁶

În luna ianuarie 1841, profetul şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au scris: „Templul Domnului este în curs de ridicare aici [în Nauvoo], unde sfinţii vor veni să-L preaslăvească pe Dumnezeul strămoşilor lor, potrivit ordinii casei Sale şi puterilor Sfintei Preoţii, şi va fi astfel construit încât să permită ca toate funcţiile preoţiei să fie exercitate în felul potrivit, şi unde se vor primi instrucţiunile din partea Celui Prea Înalt, şi din acest loc vor merge spre ţinuturi îndepărtate. Să ne concentrăm deci toate puterile noastre… şi să ne străduim să urmăm exemplul faptelor părinţilor şi patriarhilor care au trăit în vechime şi au făcut legământ, în acele lucruri care sunt de importanţă atât de uriaşă pentru această generaţie şi pentru fiecare dintre generaţiile care vor urma.”⁷

La începutul anului 1841, Joseph Smith a propovăduit următoarele, aşa cum au fost consemnate de William P. McIntire: „Joseph a menţionat că Domnul a spus că noi trebuie să construim casa noastră în Numele Său pentru ca noi să putem fi botezaţi pentru cei morţi. Dar, dacă noi nu o vom face, noi vom fi respinşi şi morţii noştri cu noi şi această Biserică nu va fi acceptată [vezi D&L 124:32].”⁸

În aprilie 1842, profetul a spus: „Biserica nu este pe deplin organizată, în ordinea sa potrivită şi nu poate fi până când nu este terminat templul, în care vor fi locuri pentru administrarea rânduielilor preoţiei.”⁹

În iulie 1842, profetul a declarat: „Domnul ne-a spus să construim templul [Nauvoo]… ; şi că această poruncă este obligatorie pentru noi ca oricare alta; şi că omul care nu se angajează în aceste lucruri este tot atât de păcătos ca şi cum ar fi încălcat orice altă poruncă; el nu este un împlinitor al voinţei lui Dumnezeu, nici un împlinitor al legilor Lui.”¹⁰

În octombrie 1843, profetul i-a dojenit pe sfinţi: „Grăbiţi munca în templu, înnoiţi-vă eforturile pentru a înainta toată lucrarea în ultimele zile şi păşiţi în cumpătare şi neprihănire înaintea Domnului.”¹¹

În luna martie 1844, profetul s-a întâlnit cu Cei Doisprezece şi Comitetul pentru templul Nauvoo pentru a discuta cum să repartizeze resursele insuficiente ale Bisericii. În acea adunare, profetul a spus: „Avem nevoie de templu mai mult decât de orice altceva.”¹²

În templu, învăţăm lucrurile veşniciei şi primim rânduielile salvării pentru noi înşine şi pentru strămoşii noştri.

„Care a fost obiectivul adunării… poporului lui Dumnezeu în orice epocă a lumii? … Obiectivul principal a fost construirea, pentru Domnul, a unei case în care El să ne poată dezvălui nouă, oamenilor din poporul Lui, rânduielile casei Sale şi gloriile împărăţiei Sale şi să ne poată învăţa calea salvării; pentru că există anumite rânduieli şi principii care, când sunt propovăduite şi puse în practică, trebuie înfăptuite într-un loc sau într-o casă construită în acest scop…

Rânduielile instituite în ceruri înainte de întemeierea lumii, în preoţie, pentru salvarea oamenilor, nu trebuie să fie modificate sau schimbate. Toţi trebuie să fie salvaţi pe baza aceloraşi principii.

În acelaşi scop, Dumnezeu îi adună împreună pe oamenii din poporul Său în ultimele zile pentru a construi Domnului o casă ca să-i pregătească pentru rânduieli şi înzestrări, spălări şi ungeri etc. Una dintre rânduielile casei Domnului este botezul pentru cei morţi. Dumnezeu a decretat înainte de întemeierea lumii că acea rânduială trebuie administrată într-un bazin pregătit în acest scop în casa Domnului…

Doctrina botezului pentru cei morţi este clar arătată în Noul Testament; … a fost motivul pentru care Isus a spus iudeilor: «De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!» [Matei 23:37] – pentru ca ei să poată participa la rânduielile botezului pentru cei morţi precum şi la alte rânduieli ale preoţiei şi să primească revelaţii din cer şi să fie desăvârşiţi în lucrurile împărăţiei lui Dumnezeu – dar ei nu au vrut. Aşa s-a întâmplat în ziua Cincizecimii: cu acea ocazie, acele binecuvântări au fost revărsate asupra ucenicilor. Dumnezeu a rânduit că El avea să-i salveze pe cei morţi şi că avea s-o facă prin adunarea împreună a oamenilor Săi…

De ce se adună oamenii împreună în acest loc? În acelaşi scop pentru care Isus a vrut să-i adune pe iudei – pentru a primi rânduielile, binecuvântările şi gloriile pe care Dumnezeu le-a pus deoparte pentru sfinţii Săi. Voi întreba acum această adunare şi pe toţi sfinţii dacă voi veţi construi această casă şi veţi primi rânduielile şi binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pus deoparte pentru voi; sau nu veţi construi această casă Domnului şi-L veţi lăsa să treacă şi să reverse aceste binecuvântări asupra altor oameni?”¹³

„De îndată ce templul [Nauvoo] şi bazinul de botez sunt pregătite, noi plănuim să înfăptuim pentru vârstnicii lui Israel spălările şi ungerile lor şi să participăm la acele ultime şi mult impresionante rânduieli fără de care noi nu putem obţine tronurile celeste. Dar trebuie să existe un loc sfânt pregătit în acest scop. De aceea a fost dată o proclamaţie în perioada în care temelia templului a fost pusă şi s-au făcut rezerve până când munca va fi încheiată, pentru ca oamenii să-şi poată primi înzestrările şi să devină împăraţi şi preoţi ai Dumnezeului Cel Preaînalt… Trebuie totuşi să existe un loc construit în acest scop anume şi în care oamenii să fie botezaţi pentru morţii lor…

Domnul a dat o lege cu privire la acest subiect: trebuie să existe un loc anume pentru salvarea morţilor noştri. Eu cred cu adevărat că va exista un loc şi, de atunci încolo, oamenii care doresc să-şi salveze morţii pot veni şi îşi pot aduce familiile, îşi pot face lucrarea lor fiind botezaţi şi participând la alte rânduieli pentru morţii lor.”¹⁴

„Se adresează deseori întrebarea: «Nu putem fi salvaţi fără să trecem prin toate acele rânduieli etc.?». Răspunsul meu este nu, nu pentru salvarea deplină. Isus a spus: «În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri, şi Eu Mă voi duce şi voi pregăti un loc pentru voi» [vezi Ioan 14:2.] Cuvântul casă, de aici, ar fi trebuit să fie tradus cu împărăţie; şi orice persoană care este exaltată în cel mai înalt locaş trebuie să respecte o lege celestială şi, de asemenea, întreaga lege.”¹⁵

„Dacă un om obţine plenitudinea preoţiei lui Dumnezeu, el trebuie s-o obţină în acelaşi mod în care a obţinut-o Hristos şi acesta a fost prin ţinerea tuturor poruncilor şi supunerea faţă de toate rânduielile casei Domnului…

Toţi oamenii care devin moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos vor trebui să primească plenitudinea rânduielilor împărăţiei lui; şi aceia care nu vor primi toate rânduielile nu vor primi plenitudinea acelei glorii.”¹⁶

„Dacă am putea să citim şi să înţelegem tot ce a fost scris, din zilele lui Adam, despre relaţia omului cu Dumnezeu şi cu îngerii într-o stare viitoare, ar trebui să ştim foarte puţin despre acest lucru. Citirea experienţelor trăite de alţii sau a revelaţiilor date lor nu poate, niciodată, să ne dea nouă o imagine cuprinzătoare asupra stării noastre şi asupra relaţiei adevărate cu Dumnezeu. Cunoaşterea acestor lucruri poate fi obţinută numai prin experienţele trăite în timpul rânduielilor lui Dumnezeu stabilite în acest scop. Dacă aţi putea privi în cer timp de cinci minute, aţi şti mai mult decât aţi şti citind tot ce a fost scris despre acest subiect… Îi asigur pe sfinţi că adevărul… poate şi se va permite să fie cunoscut prin revelaţii de la Dumnezeu pe calea rânduielilor Sale şi ca răspuns la rugăciune”.¹⁷

„Ordinea casei lui Dumnezeu este şi va fi mereu aceeaşi, chiar şi după ce Hristos va veni; şi, după încheierea celor o mie de ani, va fi aceeaşi; şi, noi vom intra, în cele din urmă, în împărăţia celestială a lui Dumnezeu şi ne vom bucura de ea veşnic.”¹⁸

Templul este un loc al sfinţeniei, în care putem primi cele mai mari binecuvântări pe care Dumnezeu le are pentru copiii Săi.

În rugăciunea de dedicare a templului Kirtland, dată profetului Joseph Smith prin revelaţie şi consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 109, profetul Joseph Smith s-a rugat: „Şi, acum, Tată Sfânt, noi Te rugăm… ca slava Ta să rămână asupra poporului Tău şi asupra casei Tale, pe care acum Ţi-o dedicăm, ca să fie sfinţită şi consacrată pentru a fi sfântă şi pentru ca prezenţa Ta sfântă să poată fi mereu în această casă; şi ca toţi aceia care vor trece pragul casei Domnului să simtă puterea Ta şi să fie constrânşi să admită că Tu ai sfinţit-o şi că este casa Ta, un loc al sfinţeniei Tale.

Şi permite Te rog, Tată Sfânt, ca tuturor acelora care vor preaslăvi în această casă să li se poată propovădui cuvinte de înţelepciune din cele mai bune cărţi şi ca ei să caute să înveţe chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă, aşa cum ai spus Tu; şi ca ei să poată creşte în Tine şi să primească o plenitudine a Duhului Sfânt şi să fie organizaţi conform legilor Tale şi să fie pregătiţi să obţină tot ceea ce este necesar; şi ca această casă să fie o casă de rugăciune, o casă de post, o casă de credinţă, o casă de slavă şi a lui Dumnezeu, chiar casa Ta…

Noi Te rugăm, Tată Sfânt să-i stabileşti pe oamenii care vor preaslăvi şi care vor deţine onorabil un nume şi o poziţie în această casă a Ta, pentru toate generaţiile şi pentru eternitate; pentru ca nicio armă făurită împotriva lor să nu aibă putere; pentru ca acela care sapă o groapă pentru ei să cadă el însuşi în ea; pentru ca nicio conspiraţie de răutate să nu aibă putere să se ri-dice şi să triumfe asupra poporului Tău, care a primit numele Tău în această casă”¹⁹.

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Recapitulaţi ultimele două paragrafe de la pagina 437. În ce moduri munca în templu „[ne] va scoate din întuneric la lumină minunată”? Ce credeţi că înseamnă a fi „pregătiţi spiritual”? De ce trebuie să fim „pregătiţi spiritual” pentru a primi lumina pe care o găsim în templu?
Când sfinţii din Nauvoo lucrau la construirea templului, profetul Joseph Smith le-a spus: „Avem nevoie de templu mai mult decât de orice altceva” (pagina 439). Recapitulaţi paginile 435–439 căutând motivele pentru care această declaraţie este adevărată. În ce moduri se dovedeşte declaraţia profetului adevărată în viaţa dumneavoastră?
Studiaţi învăţăturile lui Joseph Smith despre porunca de a construi temple (paginile 438–439). De ce credeţi că Biserica nu ar fi „pe deplin organizată” fără temple şi rânduielile din templu? Ce putem face astăzi pentru a „grăbi munca în templu”? De ce este necesar să „cântărim… importanţa” muncii în templu?
Recapitulaţi învăţăturile profetului despre rânduielile sacre din templu şi ce învăţăm din ele (paginile 440–442). Care dintre aceste învăţături vă ajută, în mod deosebit, să înţelegeţi importanţa rânduielilor în templu?
Citiţi penultimul paragraf de la pagina 442. Dacă aţi primit rânduielile templului, reflectaţi la modul în care experienţele pe care le-aţi trăit v-au învăţat despre „[starea voastră] şi [relaţia adevărată] cu Dumnezeu”. Dacă nu aţi fost niciodată la templu sau dacă nu aţi mai fost de ceva vreme, gândiţi-vă cum vă puteţi pregăti pentru a merge la templu.
Care sunt unele dintre binecuvântările pe care le primim când mergem la templu? (Puteţi găsi câteva exemple la pagina 443.) Din ceea ce aţi citit în acest capitol, cum puteţi face ca vizita dumneavoastră la templu să fie mai bogată în experienţe?

Scripturi suplimentare: Psalmii 24:3–5; Isaia 2:2–3; D&L 124:25–28, 39–41