Dincolo de văl: viaţa în eternităţi

„[Cei neprihăniţi care au murit] vor învia pentru a trăi în slava nemuririi, rămânând lângă nişte flăcări veşnice, fără să mai fie trişti, fără să mai sufere sau să mai moară, ci vor fi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos.”

Din viaţa lui Joseph Smith

Lucrarea lui Joseph Smith de traducere a Bibliei a condus la o viziune remarcabilă despre viaţa în eternităţi. Pe 16 februarie 1832, profetul lucra în casa lui John Johnson din Hiram, Ohio, avându-l alături, ca scrib, pe Sidney Rigdon. El traducea Evanghelia după Ioan. „Din diferitele revelaţii care s-au primit”, a spus profetul mai târziu, „se părea că multe puncte importante despre salvarea omului fuseseră scoase din Biblie sau pierdute înainte de a fi compilată. Era clar din adevărurile aflate în Biblie că, dacă Dumnezeu răsplătea pe fiecare după faptele făcute în trup, atunci termenul «cer», folosit ca referinţă pentru căminul veşnic al sfinţilor, trebuie să includă mai mult decât o singură împărăţie.”¹

Profetul a tradus Ioan 5:29, care descrie cum toţi „vor ieşi afară” la înviere – „cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată”. În timp ce el şi Sidney cugetau la această scriptură, o viziune minunată le-a fost prezentată. Profetul a consemnat: „Prin puterea Spiritului, ochii noştri s-au deschis şi înţelegerea noastră a fost luminată, astfel încât să vedem şi să înţelegem lucrurile lui Dumnezeu – chiar acele lucruri care au fost de la început, înainte de a fi lumea, care au fost rânduite de către Tatăl, prin Singurul Lui Fiu Născut, care a fost în sânul Tatălui, chiar de la început” (D&L 76:12–13).

În această viziune glorioasă, profetul şi Sidney Rigdon L-au văzut pe Fiul lui Dumnezeu la dreapta Tatălui şi „[au] primit din plenitudinea Sa” (D&L 76:20). Ei au văzut cele trei împărăţii de glorie pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru copiii Săi şi au înţeles cine va moşteni aceste împărăţii. Ei l-au văzut, de asemenea, pe Satana alungat din prezenţa lui Dumnezeu, precum şi suferinţele celor care permit ca ei să fie învinşi de Satana.

Mai târziu, această viziune a devenit secţiunea 76 din Doctrină şi legăminte. Profetul a explicat: „Nimic nu poate fi mai pe placul sfinţilor referitor la ordinea împărăţiei Domnului decât lumina care străluceşte asupra lumii prin intermediul viziunii precedente. Fiecare lege, fiecare poruncă, fiecare promisiune, fiecare adevăr şi fiecare punct care are legătură cu destinul omului, de la Genesa la Apocalipsa, unde puritatea scripturilor rămâne neatinsă de nebunia oamenilor, … mărturiseşte faptul că acel document este o copie a cronicilor despre lumea eternă. Frumuseţea ideilor; puritatea limbajului, posibilitatea oamenilor de a acţiona, timpul încă existent pentru realizare, pentru ca moştenitorii salvării să-L poată slăvi pe Domnul şi să îngenuncheze, răsplata pentru credinţă şi pedeapsa pentru păcate sunt cu mult peste mintea limitată a omului, încât fiecare om cinstit este constrâns să exclame: «A venit de la Dumnezeu».”²

Învăţături ale lui Joseph Smith

Dumnezeu a pregătit trei grade de glorie pentru copiii Săi.

„Textul meu este despre învierea morţilor, pe care o veţi găsi în al paisprezecelea capitol al lui Ioan: «În casa tatălui Meu sunt multe locaşuri» [Ioan 14:2]. Ar trebui să fie: «În împărăţia Tatălui Meu sunt multe împărăţii», pentru ca voi să puteţi fi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Mine… Acolo sunt locaşuri pentru cei care se supun legii celestiale, precum şi alte locaşuri pentru aceia care încalcă legea, fiecare om după propria lui ordine.”³

„«Dar», spune cineva, «eu cred într-un cer şi un iad universal, unde merg toţi şi unde toţi sunt la fel, le fel de nefericiţi sau la fel de fericiţi».

Cum! Unde sunt toţi îngrămădiţi împreună – cei cinstiţi, cei virtuoşi şi criminalii şi curvarii, când este scris că ei vor fi judecaţi în acord cu faptele făcute în trup? Dar sfântul Pavel ne vorbeşte despre trei glorii şi trei ceruri. El a cunoscut un om care fost răpit până în al treilea cer [vezi 1 Corinteni 15:40–41; 2 Corinteni 12:2–4]… Isus le-a spus ucenicilor Săi: «În casa tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc… Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi» [vezi Ioan 14:2–3].”⁴

„Mergeţi şi citiţi viziunea din [Doctrină şi legăminte 76]. Acolo sunt ilustrate în mod clar glorie după glorie – gloria soarelui, gloria lunii şi gloria stelelor; şi aşa cum o stea diferă de o altă stea, tot aşa cei din lumea telestială diferă în slavă, şi fiecare om care domneşte în gloria celestială este un Dumnezeu pentru stăpânirea sa…

Pavel spune: «Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor» [1 Corinteni 15:41–42].”⁵

Aceia care primesc mărturia despre Isus, rânduielile Evangheliei şi biruiesc prin credinţă vor moşteni împărăţia celestială.

Profetul Joseph Smith a avut următoarea viziune, consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 76:50–59, 62, 68–70: „Şi din nou mărturisim – pentru că am văzut şi am auzit, şi aceasta este mărturia Evangheliei lui Hristos cu privire la aceia care vor ieşi afară la învierea drepţilor – ei sunt aceia care au primit mărturia despre Isus şi cred în numele Lui şi au fost botezaţi după felul îngropării Sale, fiind îngropaţi în apă în numele Lui, şi aceasta potrivit poruncii pe care El a dat-o – pentru ca, prin ţinerea poruncilor, ei să poată fi spălaţi şi curăţaţi de toate păcatele lor şi să primească Spiritul Sfânt prin aşezarea mâinilor aceluia care este rânduit şi pecetluit cu această putere; şi care biruieşte prin credinţă şi este pecetluit prin Spiritul Sfânt al făgăduinţei, pe care Tatăl îl revarsă asupra tuturor acelora care sunt drepţi şi fideli.

Ei sunt aceia care sunt Biserica Primului Născut. Ei sunt aceia în mâinile cărora Tatăl a pus toate lucrurile – ei sunt aceia care sunt preoţi şi regi, care au primit din plenitudinea Sa şi din slava Sa; şi sunt preoţi ai Celui Prea Înalt, după ordinul lui Melhisedec, care a fost după ordinul lui Enoh, care a fost după ordinul Singurului Fiu Născut.

De aceea, aşa cum este scris, ei sunt dumnezei, chiar fiii lui Dumnezeu – de aceea, toate lucrurile sunt ale lor, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile prezente, fie lucrurile care vor veni, toate sunt ale lor şi ei sunt ai lui Hristos, şi Hristos este al lui Dumnezeu…

Aceştia vor locui în prezenţa lui Dumnezeu şi a Hristosului Său în vecii vecilor… Aceştia sunt aceia ale căror nume sunt scrise în cer, unde Dumnezeu şi Hristos sunt judecătorii tuturor. Aceştia sunt aceia care sunt oameni drepţi, făcuţi desăvârşiţi prin Isus, Mijlocitorul noului legământ, care a împlinit această ispăşire desăvârşită prin vărsarea sângelui Său. Aceştia sunt aceia ale căror trupuri sunt celestiale, a căror slavă este aceea a soarelui, chiar slava lui Dumnezeu, cea mai înaltă dintre toate, a căror slavă este descrisă ca fiind la fel cu strălucirea soarelui de pe cer.”⁶

Profetul Joseph Smith a predat, în luna mai a anului 1843, ceea ce a fost consemnat mai târziu în Doctrină şi legăminte 131:1–4: „În gloria celestă sunt trei ceruri sau grade; şi, pentru a-l obţine pe cel mai înalt, un om trebuie să intre în acest ordin al preoţiei [însemnând noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei]; şi dacă nu o face, el nu poate să îl obţină. El poate intra în celălalt, dar aceasta înseamnă sfârşitul împărăţiei sale; el nu poate avea o creştere.”⁷

„Aceasta este, atunci, viaţa veşnică – să-L cunoşti pe singurul Dumnezeu înţelept şi adevărat; şi voi trebuie să învăţaţi cum să fiţi voi înşivă dumnezei, regi şi preoţi ai lui Dumnezeu… mergând de la un grad la altul, de la o aptitudine mică la una mare; din har în har, din exaltare în exaltare, până când sunteţi înviaţi din morţi şi puteţi să rămâneţi lângă nişte flăcări veşnice şi să staţi în slavă, cum fac cei care sunt întronaţi cu putere veşnică…

[Cei neprihăniţi care au murit] vor învia pentru a trăi în slava nemuririi, rămânând lângă nişte flăcări veşnice, fără să mai fie trişti, fără să mai sufere sau să mai moară, ci vor fi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos. Ce este aceasta? Să moşteniţi aceeaşi putere, aceeaşi slavă şi aceeaşi exaltare, până când ajungeţi la nivelul de dumnezeu şi vă urcaţi pe tronul puterii veşnice, la fel ca cei care au trecut prin aceasta înainte.”⁸

„Cei care dobândesc o înviere glorioasă din morţi sunt exaltaţi mult mai presus de principatele, puterile, tronurile, stăpânirile şi îngerii şi sunt numiţi în mod special să fie moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos, având cu toţii putere veşnică [vezi Romani 8:17].”⁹

„Oamenii onorabili ai pământului”, aceia care nu sunt curajoşi în mărturia despre Isus, vor moşteni împărăţia terestrială.

Profetul Joseph Smith a avut următoarea viziune, consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 76:71–79: „Şi din nou, am văzut lumea terestrială şi, iată, luaţi seama, aceştia sunt aceia care sunt din lumea terestrială, a căror glorie diferă de aceea a Bisericii Primului Născut care a primit plenitudinea Tatălui, chiar aşa cum gloria lunii diferă de cea a soarelui de pe cer.

Iată, aceştia sunt aceia care au murit fără lege; şi, de asemenea, aceia care sunt spiritele oamenilor ţinuţi în închisoare, pe care Fiul i-a vizitat şi cărora le-a predicat Evanghelia, pentru ca ei să poată fi judecaţi ca oamenii în trup; care nu au primit mărturia lui Isus în trup, dar au primit-o după aceea.

Aceştia sunt aceia care sunt oameni onorabili ai pământului, care au fost orbiţi de viclenia oamenilor. Aceştia sunt aceia care primesc din slava Lui, dar nu din plenitudinea Lui. Aceştia sunt aceia care primesc din prezenţa Fiului, dar nu din plenitudinea Tatălui.

De aceea, ei sunt trupuri terestriale şi nu trupuri celestiale şi se deosebesc în glorie aşa cum luna se deosebeşte de soare. Aceştia sunt aceia care nu sunt curajoşi în mărturia despre Isus; de aceea, ei nu obţin coroana împărăţiei lui Dumnezeu.”¹⁰

Aceia care sunt ticăloşi şi care nu primesc Evanghelia sau mărturia despre Isus vor moşteni împărăţia telestială.

Profetul Joseph Smith a avut următoarea viziune, consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 76:81–85, 100–106, 110–112: „Şi din nou, am văzut gloria telestială, glorie care este cea mai mică, chiar aşa cum gloria stelelor diferă de gloria lunii de pe cer.

Aceştia sunt aceia care nu au primit Evanghelia lui Hristos şi nici mărturia despre Isus. Aceştia sunt aceia care nu neagă Duhul Sfânt. Aceştia sunt aceia care sunt aruncaţi în iad. Aceştia sunt aceia care nu sunt mântuiţi din mâinile diavolului până la ultima înviere, până când Domnul, chiar Hristos, Mielul, nu va fi terminat lucrarea Sa…

Aceştia sunt aceia care spun că sunt unii ai unuia şi unii ai altuia – unii ai lui Hristos şi unii ai lui Ioan, şi unii ai lui Moise, şi unii ai lui Elias, şi unii ai lui Esaia, şi unii ai lui Isaia, şi unii ai lui Enoh; dar nu au primit Evanghelia, nici mărturia despre Isus, nici profeţii, nici legământul nepieritor.

În sfârşit, aceştia, toţi, sunt aceia care nu se vor aduna cu sfinţii, pentru a fi ridicaţi în Biserica Primului Născut şi primiţi în nori.

Aceştia sunt aceia care sunt mincinoşi, şi vrăjitori, şi imorali, şi care comit adulter, şi care iubesc minciuna şi mint. Aceştia sunt aceia care suportă mânia lui Dumnezeu pe pământ. Aceştia sunt aceia care suportă pedeapsa unui foc veşnic. Aceştia sunt aceia care sunt aruncaţi în iad şi suportă mânia Atotputernicului Dumnezeu până la plenitudinea timpurilor, când Hristos îi va fi supus pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale şi va fi perfectat lucrarea Sa…

Şi [noi] am auzit glasul Domnului, spunând: Aceştia toţi trebuie să-şi plece genunchiul şi fiecare limbă îi va mărturisi Lui, care stă pe tron în vecii vecilor; pentru că ei vor fi judecaţi după lucrările lor şi fiecare om va primi după lucrările lui, propriile lui posesiuni în locaşurile care sunt pregătite; şi ei vor fi slujitori ai Celui Prea Înalt; dar acolo unde locuiesc Dumnezeu şi Hristos, ei nu pot veni în veci.”¹¹

Chinul celor ticăloşi va fi acela de a şti că nu au reuşit să obţină gloria de care s-ar fi putut bucura.

„Dumnezeu a decretat că toţi cei care nu se vor supune glasului Său nu vor scăpa de blestemul iadului. Ce este blestemul iadului? Să faci parte din acea societate care nu s-a supus poruncilor Sale… Eu ştiu că toţi oamenii vor fi condamnaţi dacă nu vor merge pe calea pe care El a deschis-o, iar aceasta este calea marcată de cuvântul Domnului.”¹²

„Marea nenorocire a spiritelor plecate în lumea spiritelor, acolo unde merg după moarte, este aceea de a şti că nu au obţinut slava de care se bucură altele şi de care s-ar fi putut bucura şi ele, ele acuzându-se singure.”¹³

„Nu există durere mai mare decât aceea a suspansului. Aceasta este pedeapsa pentru cei ticăloşi; îndoiala lor, neliniştea şi suspansul duc la plâns, tânguire şi la scrâşnirea dinţilor.”¹⁴

„Omul este propriul său călău şi acuzator. De aici şi vorba: Partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă [vezi Apocalipsa 21:8]. Chinul provocat de dezamăgirea din mintea omului este la fel de dureros ca şi cel provocat de iazul arzând cu foc şi pucioasă. Eu spun că aşa este chinul omului…

Unii vor învia pentru a sta lângă flăcările veşnice ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu stă lângă flăcări veşnice, iar alţii vor învia pentru blestemul propriei lor murdării, care este un chin la fel de dureros ca şi acela al unui iaz cu foc şi pucioasă.”¹⁵

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Joseph Smith şi Sidney Rigdon meditau asupra unui verset din scripturi atunci când au primit revelaţia care este consemnată în Doctrină şi legăminte 76 (paginile 229–231); vezi, de asemenea, D&L 76:15–19). Ce experienţe personale v-au ajutat să înţelegeţi că meditarea vă poate conduce la o înţelegere sporită? În timp ce studiaţi sau discutaţi acest capitol, ca şi în cazul celorlalte capitole, alocaţi timp pentru a medita la adevărurile pe care le-aţi citit.
Citiţi Ioan 14:2–3 şi 1 Corinteni 15:40–41. Cum vă ajută învăţăturile din acest capitol să înţelegeţi aceste versete?
În descrierea celor care vor moşteni gloria celestială, terestrială şi telestială, expresia „mărturia despre Isus” este folosită de cinci ori (paginile 232–236). Care sunt caracteristicile unui om care este „curajos în mărturia despre Isus”? Ce promisiuni le sunt făcute celor care sunt curajoşi în mărturia despre Isus?
Citiţi ultimul paragraf de la pagina 232, acordând o atenţie specială expresiei „[a] birui prin credinţă”. Care sunt câteva dintre lucrurile pe care ar trebui să le biruim? Cum ne ajută credinţa în Isus Hristos să ne biruim problemele din această viaţă?
Citiţi ultimul paragraf de la pagina 233. Ce credeţi că trebuie să îmbunătăţim „de la un grad la altul” în progresul nostru veşnic? Ce experienţe aţi avut care au evidenţiat nevoia noastră de a învăţa şi progresa în acest fel?
Recapitulaţi al doilea paragraf de la pagina 235, care îi descrie pe unii dintre oamenii care vor moşteni împărăţia terestrială. Cum putem evita să fim „orbiţi de viclenia oamenilor”? Ce putem face pentru a-i ajuta pe alţii să evite să fie orbiţi?
Căutaţi, la pagina 236, cuvintele şi expresiile pe care Joseph Smith le-a folosit pentru a descrie starea celor ticăloşi în viaţa următoare. Ce vă transmit aceste cuvinte şi expresii? Cum poate un om să fie „propriul său călău şi acuzator”?

Scripturi suplimentare: Alma 41:2–8; D&L 14:7; 76:20–49; 88:15–39