Să răspundem persecuţiei cu credinţă şi curaj

„Nu vă temeţi, ci fiţi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui.”

Din viaţa lui Joseph Smith

În iarna anilor 1838–1839, miliţia statului Missouri a primit ordine din partea guvernatorului să-i alunge pe sfinţii din zilele din urmă din stat, iar profetul Joseph Smith a fost închis în închisoarea Liberty. În acea iarnă şi în primăvara următoare, scene de suferinţă teribilă au avut loc în timp ce mii de sfinţi au fost siliţi să fugă din casele lor spre Missouri. Lăsând o mare parte din proprietăţile lor în urmă, ei au început să-şi croiască drumul de-a lungul a peste 300 de kilometri către est, spre vestul statului Illinois, sub îndrumarea lui Brigham Young şi a altor conducători ai Bisericii. Puţini sfinţi aveau căruţe şi cai buni şi mulţi dormeau fără să aibă vreun adăpost pe timp de ploaie şi zăpadă. Unii, care nu aveau încălţăminte, îşi înveleau picioarele în cârpe pentru a putea merge pe zăpadă.

În februarie 1839, un vecin bun a ajutat-o pe Emma Smith să-şi pună cei patru copii şi puţinele ei bunuri într-o căruţă căptuşită cu paie. Când grupul lor a ajuns la fluviul Mississippi, care îngheţase, Emma l-a trecut pe gheaţă, împreună cu copiii ei, ducând manuscrisele traducerii Bibliei de către profet în doi săculeţi de pânză legaţi în jurul taliei ei, sub fustă. Ea şi mulţi alţi sfinţi săraci s-au refugiat în comunitatea din Quincy, Illinois, unde au continuat să sufere de foame, frig, boli, deşi multe suferinţe erau micşorate de multe acte de bunătate din parte comunităţii preocupate de soarta lor.

Deşi profetul Joseph dorea mult să-i ajute pe sfinţi, el nu a putut decât să se roage şi să dea îndrumări prin scrisorile trimise lui Brigham Young şi celorlalţi fraţi care îi conduceau pe sfinţi în absenţa lui. În această situaţie disperată, el a scris membrilor Bisericii cuvinte de încurajare şi pace: „Preaiubiţii mei fraţi, să facem cu voioşie toate lucrurile care stau în puterea noastră; şi atunci, putem sta neclintiţi, cu cea mai mare siguranţă, pentru a vedea salvarea lui Dumnezeu şi braţul Său dezvăluit” (D&L 123:17).

În ziua de 6 aprilie 1839, profetul şi tovarăşii lui întemniţaţi au fost transferaţi, din cauza schimbării locului în care erau judecaţi, din închisoarea Liberty la Gallatin, ţinutul Daviess, Missouri. După o şedinţă a tribunalului, fraţilor li s-a schimbat din nou locul de judecată de la Gallatin la Columbia, ţinutul Boone, Missouri. Dar, la mijlocul lunii aprilie, în timp ce profetul şi alţi întemniţaţi erau duşi la Columbia, paznicii le-au permis să evadeze. Într-o săptămână, fraţii se alăturaseră grupului mai mare de sfinţi din Quincy, Illinois. Vârstnicul Wilford Woodruff a scris în jurnalul său despre întâlnirea sa cu profetul: „Noi… am avut, încă o dată, fericitul privilegiu de a-l lua de mână pe fratele Joseph… El ne-a întâmpinat cu multă bucurie. Tocmai fusese eliberat din închisoare şi din mâinile duşmanilor săi şi se întorsese în sânul familiei şi prietenilor… Joseph era sincer, deschis şi apropiat, ca de obicei. Sora Emma era cu adevărat fericită.”¹

Mai târziu, profetul a adus omagiu sfinţilor care, alături de el, au îndurat cutezători atât de multe de dragul credinţei lor în Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos: „Comportamentul sfinţilor, în timpul multelor lor necazuri şi suferinţe, a fost demn de laudă; curajul lor în apărarea fraţilor lor împotriva actelor distrugătoare ale gloatelor, ataşamentul lor faţă de cauza adevărului, în condiţiile cele mai pline de încercări şi suferinţă pe care omenirea le poate îndura, dragostea unuia faţă de celălalt, disponibilitatea lor de a-mi oferi ajutor mie şi fraţilor mei, care au fost întemniţaţi, sacrificiile pe care le-au făcut părăsind Missouri şi ajutându-le pe văduvele şi orfanii sărmani şi asigurându-le case într-un ţinut mai ospitalier, toate contribuie la înălţarea lor în stima tuturor oamenilor buni şi virtuoşi şi le asigură bunăvoinţa şi aprobarea lui Iehova şi un nume la fel de nepieritor ca eternitatea.”²

Învăţături ale lui Joseph Smith

Duşmanul adevărului se opune slujitorilor Domnului, mai ales când ei se apropie mai mult de Domnul.

„Persecuţiile s-au rostogolit asupra capetelor noastre din când în când… ca bubuiturile de tunet, din cauza religiei noastre.”³

„Principiile religiei noastre sunt în faţa lumii, pregătite pentru a fi cercetate de toţi oamenii, totuşi, noi suntem conştienţi că toate persecuţiile împotriva prietenilor noştri au apărut ca urmare a calomniilor [acuzaţii false] şi interpretărilor greşite fără a se baza pe adevăr şi dreptate. Pe acestea le-am îndurat la fel ca toate celelalte societăţi religioase la începuturile lor.”⁴

„Nu vă miraţi deci dacă sunteţi persecutaţi; ci amintiţi-vă cuvintele Salvatorului: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni» [vezi Ioan 15:20]; şi că toate suferinţele prin care trebuie să treacă sfinţii sunt împlinirea cuvintelor profeţilor, care au fost rostite de când a început lumea.”⁵

„Când fac tot ce pot mai bine – când realizez cel mai mare bine, atunci cele mai mari rele şi zvonuri păcătoase sunt ridicate împotriva mea… Duşmanii acestui popor nu vor obosi niciodată să persecute Biserica, până când ei vor fi învinşi. Eu mă aştept ca ei să mobilizeze totul împotriva mea, tot ce le stă în putere să controleze, şi ca noi să avem o luptă îndelungată şi înfricoşătoare. Cel care va duce adevărata luptă creştină împotriva corupţiilor din aceste ultime zile va avea pe oamenii păcătoşi şi îngerii diavolului şi toate puterile diavoleşti ale întunericului mobilizate permanent împotriva lui. Când oamenii păcătoşi şi corupţi se opun, există un criteriu după care poţi judeca dacă un om duce lupta creştină. Când toţi oamenii vor spune lucruri rele despre voi pe nedrept, binecuvântaţi sunteţi voi, etc. [vezi Matei 5:11]. Va fi un om considerat rău, când oamenii vor spune lucruri rele despre el? Nu. Dacă un om se ridică şi se opune lumii păcatului, el se poate aştepta să aibă toate spiritele păcătoase şi corupte mobilizate împotriva lui.

Dar, aceasta va fi pentru puţină vreme, şi toate aceste suferinţe vor fi îndepărtate de la noi, în măsura în care suntem credincioşi şi nu suntem copleşiţi de aceste rele. Văzând binecuvântările înzestrării rostogolindu-se şi împărăţia crescând şi întinzându-se de la mare la mare, noi ne vom bucura că nu am fost copleşiţi de aceste lucruri nesăbuite.”⁶

„Unii cred că duşmanii noştri se vor mulţumi cu distrugerea mea; dar, vă spun că, de îndată ce-mi vor fi vărsat sângele, ei vor înseta de sângele tuturor oamenilor în a căror inimă sălăşluieşte o singură scânteie din spiritul plenitudinii Evangheliei. Opoziţia acestor oameni este pusă în acţiune de spiritul duşmanului întregii neprihăniri. Ei doresc nu numai să mă distrugă pe mine, ci pe fiecare bărbat şi femeie care îndrăzneşte să creadă doctrinele pe care Dumnezeu m-a inspirat să le predau acestei generaţii.”⁷

„Am învăţat din experienţă că duşmanul adevărului nu doarme, nici nu-şi încetează străduinţa de a influenţa minţile comunităţilor împotriva slujitorilor Domnului, stârnind indignarea oamenilor împotriva tuturor problemelor de importanţă sau de interes.”⁸

Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu vor suporta persecuţia cu credinţă şi curaj.

„Voi sfinţilor, toţi! Profitaţi de această importantă Cheie– în toate încercările, necazurile, ispitele, durerile, relaţiile, în închisoare şi în moarte, asiguraţi-vă că nu trădaţi cerul; să nu-L trădaţi pe Isus Hristos; să nu-i trădaţi pe fraţi; să nu trădaţi revelaţiile lui Dumnezeu, fie din Biblie, din Cartea lui Mormon sau din Doctrină şi legăminte, fie din oricare alta care a fost sau care va fi vreodată dată şi revelată omului în această lume sau în cea care va veni. Da, în toate răzvrătirile şi zbaterile, urmaţi-o, ca voi să nu faceţi acest lucru, ca sângele nevinovat să nu fie găsit pe hainele voastre şi voi să mergeţi jos, în iad.”⁹

În primăvara anului 1830, sfinţii erau persecutaţi ca urmare a publicării Cărţii lui Mormon: „Cartea lui Mormon (toiagul lui Iosif în mâinile lui Efraim) fusese publicată de o vreme şi, aşa cum a prezis profetul din vechime, «[era privită] ca ceva străin» [vezi Osea 8:12]. Nu mică a fost agitaţia creată de apariţia ei. O mare opoziţie şi multă persecuţie i-a urmărit pe cei care credeau în autenticitatea ei. Dar se întâmplase că adevărul înmugurise şi ieşise din pământ, iar neprihănirea începuse să privească de la înălţimea cerurilor [vezi Psalmii 85:11; Moise 7:62], aşa că nu ne-am temut de opozanţii noştri, ştiind că noi aveam atât adevărul, cât şi neprihănirea de partea noastră, că Îi aveam atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul, pentru că noi aveam doctrinele lui Hristos şi le puneam în practică; şi, ca urmare, am continuat să ne rugăm şi să dăm informaţii tuturor acelora care doreau să asculte.”¹⁰

În luna iulie 1839, preşedintele Wilford Woodruff a consemnat: „Joseph ne-a adresat puţine cuvinte şi a spus: «Aduceţi-vă aminte, fraţilor, dacă sunteţi întemniţaţi, că fratele Joseph a fost întemniţat înaintea voastră. Dacă sunteţi puşi într-un loc din care vă puteţi vedea doar fraţii prin gratiile unei ferestre, în timp ce vă aflaţi în lanţuri datorită Evangheliei, aduceţi-vă aminte că fratele Joseph a fost în astfel de condiţii».”¹¹

În anul 1841, Joseph Smith şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au scris: „Adevărul, ca şi stejarul falnic, a stat neclintit în mijlocul elementelor ostile care l-au lovit cu forţă uriaşă. Torentele s-au rostogolit, val după val, în succesiune rapidă şi nu l-au înghiţit. «Ele vuiesc, o, Doamne; torentele vuiesc tare; dar Domnul Oştirilor este mai puternic decât valurile năprasnice al mării» [vezi Psalmii 93:3–4]; nici flăcările persecuţiei, cu toată influenţa gloatelor, nu au fost în stare să-l distrugă; ci, ca şi rugul lui Moise, a rămas nemistuit şi acum, în acest moment, este un eveniment vizibil important atât pentru oameni, cât şi pentru îngeri.

Încotro ne putem întoarce ochii pentru a vedea un altul la fel? Contemplăm un popor care a îmbrăţişat un sistem religios nepopular şi aderarea la el, care a adus asupra acestui popor persecuţii repetatate. Un popor care, datorită dragostei lui faţă de Dumnezeu şi ataşamentului faţă de cauza Sa, a suferit foamete, goliciune, pericole şi aproape toate privaţiunile. Un popor care, de dragul religiei lui, a trebuit să jelească moartea prematură a părinţilor, soţilor, soţiilor şi copiilor. Un popor care a preferat moartea în locul sclaviei şi ipocriziei şi şi-a păstrat cu onoare integritatea şi a stat ferm şi neclintit în vremuri care au pus la încercare sufletele oamenilor.”¹²

Marea putere a lui Dumnezeu îi va susţine pe aceia care sunt persecutaţi de dragul neprihănirii.

În timp ce era întemniţat în închisoarea Liberty, Joseph Smith a scris sfinţilor: „Să nu credeţi că inimile noastre cedează, deşi ni s-au întâmplat lucruri ciudate [1 Petru 4:12], pentru că noi am văzut şi am fost asiguraţi de toate aceste lucruri dinainte şi am fost asiguraţi că putem avea o mai mare speranţă decât persecutorii noştri. Ca urmare, Dumnezeu ne-a făcut umerii largi ca să purtăm povara. Noi găsim slavă în nefericirea noastră pentru că noi ştim că Dumnezeu este cu noi, că El este prietenul nostru şi că El ne va salva sufletele. Nu ne pasă de cei care ne pot ucide trupul; ei nu ne pot vătăma sufletele [Matei 10:28]. Nu cerem favoruri din mâinile gloatelor, nici ale lumii, nici ale diavolului, nici ale emisarilor lui, cei care ni se opun şi cei care iubesc şi făptuiesc minciunile şi jură strâmb, pentru a ne lua viaţa. Noi nu ne-am ascuns niciodată, nici nu o vom face de dragul vieţilor noastre… Ştim că ne-am străduit, cu toată mintea, puterea şi tăria noastră, să facem voia lui Dumnezeu şi toate lucrurile, oricare au fost acelea, pe care El ni le-a poruncit…

Salvatorul a spus: «Nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire» [vezi Matei 18:7]. Şi din nou: «Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi» [Matei 5:11–12].

Acum, dragi fraţi, dacă au fost oameni care au avut vreodată vreun motiv să revendice această promisiune, noi suntem acei oameni; pentru că noi ştim că lumea nu numai că ne-a urât, ci şi a vorbit tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva noastră pentru niciun alt motiv decât că noi ne-am străduit să propovăduim plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos…

Şi acum, dragi şi mult iubiţi fraţi – şi când spunem fraţi ne referim la aceia care şi-au păstrat credinţa în Hristos, bărbaţi, femei şi copii – noi simţim că trebuie să vă îndemnăm, în numele lui Isus Hristos, să fiţi puternici în credinţa în noul şi nepieritorul legământ şi să nu vă înspăimântaţi de duşmanii voştri… Continuaţi în credinţă chiar până la moarte; pentru că «oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui», spune Isus Hristos [vezi Marcu 8:35].”¹³

Tot din închisoarea Liberty, profetul şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au scris conducătorilor Bisericii: „Fraţilor, nu vă temeţi, ci fiţi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Ce este omul pentru ca slujitorul lui Dumnezeu să se teamă de el sau fiul omului pentru ca el să tremure în faţa lui? Nici să nu gândiţi că sunt ciudate încercările de foc cu care suntem încercaţi deoarece unele lucruri ciudate ni s-au întâmplat. Aduceţi-vă aminte că toţi au avut parte de asemenea suferinţe [vezi 1 Petru 4:12–13]. Ca urmare, să ne bucurăm în suferinţele noastre, prin care sunteţi făcuţi desăvârşiţi şi prin care Căpetenia mântuirii noastre a fost, de asemenea, desăvârşită. [vezi Evrei 2:10]. Fie ca inimile voastre şi inimile tuturor sfinţilor să fie alinate cu voi şi fie ca ei să se bucure peste măsură pentru că mare este răsplata noastră în cer, căci tot aşa au prigonit cei răi pe profeţii care au fost înaintea noastră [vezi Matei 5:11–12].”¹⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xi.

Recapitulaţi relatarea de la paginile 391–393. Ce vă impresionează din modul în care Joseph Smith şi tovarăşii săi sfinţi au reacţionat la persecuţii? De ce credeţi că doreau să îndure persecuţiile?
Citiţi paginile 394–395 în care profetul Joseph ne învaţă că oamenii neprihăniţi se confruntă deseori cu persecuţii. De ce credeţi că se întâmplă astfel? Care sunt asemănările dintre persecuţiile de astăzi şi cele din timpul lui Joseph Smith? Care sunt deosebirile?
La pagina 395, Joseph Smith a vorbit despre o cheie care îi ajută pe sfinţi. Ce experienţe v-au arătat valoarea acestei chei? Ce alte sfaturi aţi putea da cuiva care se confruntă cu persecuţii din cauza credinţei lui? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 395–396.)
Recapitulaţi paginile 397–398, în care Joseph Smith ne asigură că Domnul ne va susţine când vom răspunde persecuţiilor cu credinţă şi curaj. Ce credeţi că înseamnă să spunem că Dumnezeu „ne-a făcut umerii largi ca să purtăm povara”? Cum putem noi să „ne găsim slava în nefericire” şi să ne „bucurăm în suferinţele noastre”? În ce fel credeţi că ne pot ajuta suferinţele noastre să devenim desăvârşiţi?

Scripturi suplimentare: Matei 5:43–44; Romani 8:35–39; 2 Nefi 26:8; Mosia 24:8–16; 3 Nefi 6:13