Proclamaţi vestea bună lumii întregi

„Sufletele sunt tot la fel de preţioase în faţa lui Dumnezeu cum au fost întotdeauna; şi vârstnicii [trebuie] să-i convingă şi să-i invite pe toţi oamenii să se pocăiască pentru ca ei să poată deveni moştenitori ai salvării.”

Din viaţa lui Joseph Smith

După ce Biserica a fost organizată la data de 6 aprilie 1830, Joseph Smith a continuat să proclame veştile bune de mare bucurie ale Evangheliei. În timpul lunii aprilie, el a călătorit la Colesville, New York, pentru a-şi vizita prietenul Joseph Knight, tatăl, care, împreună cu familia lui, a devenit interesat de Evanghelie. Profetul a ţinut adunări în cartier şi „mulţi au început să se roage cu ardoare Dumnezeului celui Atotputernic, ca El să le dea înţelepciunea de a înţelege adevărul.”¹ După aproximativ două luni, în timpul celei de-a doua vizite în Colesville, profetul a aflat că un număr de oameni dintre cei care auziseră Evanghelia dorea acum să fie botezat. Pentru a accepta Evanghelia, aceşti noi convertiţi au trebuit să dea dovadă de curaj şi credinţă, după cum a consemnat profetul:

„Noi am stabilit o adunare pentru ziua de Sabat iar, în dupăamiaza zilei de sâmbătă, am construit un mic baraj pe o apă curgătoare din apropiere, cu scopul de a înfăptui acolo rânduiala botezului; dar, în timpul acelei nopţi, o gloată s-a adunat şi ne-a dărâmat barajul, fapt ce ne-a împiedicat să participăm la botez în ziua de Sabat… Luni, dimineaţa devreme, am fost activi şi, înainte ca duşmanii noştri să realizeze ce făceam, am reparat barajul şi următoarele treisprezece persoane [au fost] botezate de Oliver Cowdery, şi anume: Emma Smith; Hezekiah Peck şi soţia; Joseph Knight, tatăl, şi soţia; William Stringham şi soţia; Joseph Knight, fiul; Aaron Culver şi soţia; Levi [Hall]; Polly Knight şi Julia Stringham.”²

În acea toamnă, Domnul i-a revelat lui Joseph Smith că Oliver Cowdery, Peter Whitmer, fiul, Parley P. Pratt şi Ziba Peterson trebuiau să „[se ducă] la lamaniţi şi să le [predice] Evanghelia Mea” (D&L 28:8; 30:5–6; 32:1–3). Aceşti misionari au călătorit aproximativ 2.400 de kilometri, predicând pentru scurt timp printre diferite triburi de indieni, inclusiv tribul Seneca din New York, tribul Wyandot din Ohio, precum şi triburile Delaware şi Shawnee din teritoriile indiene. Totuşi, cel mai mare succes al misionarilor a avut loc atunci când s-au oprit în ţinutul Kirtland, Ohio. Acolo, ei au botezat aproximativ 130 de convertiţi, în cea mai mare parte oameni care aparţineau congregaţiei baptiste reformate a lui Sidney Rigdon, deschizându-se astfel ceea ce avea să devină, în anul următor, locul de adunare pentru sute de membri ai Bisericii. Misionarii au găsit, de asemenea, mai mulţi convertiţi printre coloniştii din ţinutul Jackson, Missouri, acolo unde mai târziu ar fi urmat să fie întemeiat oraşul Sion.

Fie că le-a predicat celor din jurul lui, fie că a trimis misionari în lume, profetul Joseph Smith a preţuit munca misionară. Vârstnicul Parley P. Pratt a consemnat următoarea întâmplare desfăşurată în anul 1839: „În timp ce eram în vizită în Philadelphia [Pennsylvania], împreună cu fratele Joseph, o biserică foarte mare a fost deschisă ca el să predice în ea şi aproximativ trei mii de oameni s-au adunat ca să-l asculte. Fratele Rigdon a vorbit primul, despre Evanghelie, explicând ceea ce spunea cu ajutorul Bibliei. După ce a terminat, fratele Joseph s-a ridicat, asemenea unui leu care urmează să răcnească; şi, fiind plin de Duhul Sfânt, a vorbit cu mare putere, depunând mărturie despre viziunile pe care le-a avut, despre slujirea îngerilor de care el a avut parte, despre cum a găsit plăcile Cărţii lui Mormon şi cum le-a tradus prin harul şi puterea lui Dumnezeu. El a început spunând: «Dacă nimeni altcineva nu a avut curajul să mărturisească despre un mesaj atât de glorios venit din cer şi despre găsirea unei cronici atât de speciale, el a simţit că este responsabil şi că doreşte s-o facă, pentru a face ceea ce este drept pentru oameni, lăsând în seama lui Dumnezeu modul în care este primită mărturia lui».

Întreaga congregaţie a fost uimită, şocată şi copleşită de faptul că simţea adevărul şi puterea cu care el vorbise, precum şi de minunile pe care le relatase. Avusese loc un efect de durată; multe suflete se adunau la turmă. Şi eu depun mărturie că el, prin mărturia lui puternică şi plină de credinţă, şi-a curăţat veşmintele de sângele lor. Mulţi oameni au fost botezaţi în Philadelphia şi în zonele învecinate.”³

Învăţături ale lui Joseph Smith

Deoarece lumea se află în întuneric spiritual, noi trebuie să fim sârguincioşi în predicarea Evangheliei.

În anul 1834, Joseph Smith şi alţi vârstnici ai Bisericii din Kirtland au trimis următoarea scrisoare fraţilor din celelalte zone: „Deşi scrisorile noastre către voi sunt destul de dese, sperăm să le primiţi cu sentimente de bunătate frăţească; şi, ca de la noi, fraţii voştri nedemni, să acceptaţi ca un îndemn să aibă loc în inima voastră pe măsură ce vedeţi marea extindere a puterii şi dominaţiei prinţului întunericului şi să înţelegeţi cât de mare este numărul oamenilor care se înghesuie pe drumul care duce la moarte fără să dea vreodată ascultare sunetului încurajator al Evangheliei Domnului nostru, Isus Hristos.

Fraţilor, gândiţi-vă pentru o clipă la împlinirea cuvintelor profetului; căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare acoperă mintea popoarelor lui [vezi Isaia 60:2], că infracţiuni de toate genurile sunt din ce în ce mai multe printre oameni; sunt practicate vicii extreme; generaţia care se ridică creşte în plenitudinea mândriei şi aroganţei; cei în vârstă îşi pierd convingerile şi se pare că îşi pierd credinţa că va exista o zi a judecăţii; necumpătarea, imoralitatea, extravaganţa, mândria, împietrirea inimii, idolatria, pierderea dragostei fireşti, dragostea pentru această lume şi indiferenţa faţă de lucrurile ce aparţin eternităţii sporesc printre cei care practică o credinţă în religia cerului şi necredinţă în răspândirea acesteia ca o consecinţă a aceloraşi lucruri; oameni care se oferă să înfăptuiască fapte nebuneşti şi dintre cele mai diabolice, hulesc, înşală, atacă reputaţia vecinilor, fură, jefuiesc, omoară, apără minciuna şi se opun adevărului, încalcă legământul ceresc şi neagă credinţa în Isus – şi, printre toate aceste lucruri, ziua Domnului se apropie cu repeziciune, când nimănui cu excepţia celor ce vor fi îmbrăcaţi cu haina de nuntă nu i se va permite să mănânce şi să bea alături de Mire, Domnul Păcii!

Având o înţelegere a adevărului acestor certitudini, ce sentimente pot avea cei care au beneficiat de darul ceresc şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor? [Vezi Evrei 6:4–5.] Cine poate lucra via Domnului fără să simtă starea deplorabilă a lumii… dacă nu cei care pot vedea situaţia periculoasă în care se află omenirea în această generaţie? Cine, cu excepţia celor care s-au gândit într-adevăr la bunăvoinţa Tatălui spiritelor noastre atunci când El a oferit o jertfă pentru creaţiile Sale – un plan al mântuirii, o putere a ispăşirii, un proiect al salvării, având ca obiective măreţe aducerea oamenilor înapoi în prezenţa Împăratului cerului, încoronarea lor în slava celestială şi faptul de a-i face moştenitori alături de Fiul la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji [vezi 1 Petru 1:4] – cine, cu excepţia acestora poate înţelege importanţa unei conduite perfecte în faţa tuturor oamenilor şi a unei sârguinţe în a-i chema pe toţi oamenii să beneficieze de aceste binecuvântări? Cât de glorioase sunt aceste lucruri pentru omenire! Într-adevăr, aceste lucruri pot fi considerate a fi o mare bucurie pentru toată lumea, precum şi lucruri care ar trebui să umple tot pământul şi să înveselească inima fiecărei persoane atunci când le aude.”⁴

„Îngerul distrugător va începe să-i distrugă pe locuitorii pământului înainte ca slujitorii lui Dumnezeu să fi avertizat toate popoarele neamurilor şi aşa cum a spus profetul: «Şi numai vuietul ei vă va îngrozi». [Vezi Isaia 28:19.] Vorbesc astfel pentru că-mi pasă de semenii mei; o fac în numele Domnului, fiind inspirat de Spiritul Sfânt. O, dacă aş putea să-i salvez din vârtejul nefericirii în care i-am văzut intrând singuri, din cauza păcatelor lor; dacă aş putea să-i avertizez prin glasul meu, să fiu o unealtă în aducerea lor la o pocăinţă sinceră, ca ei să aibă credinţa de a se putea împotrivi în ziua cea rea!”⁵

„Fie ca Dumnezeu să ne permită să ne înfăptuim jurămintele şi legămintele unul faţă de celălalt, cu toată credinţa şi neprihănirea în faţa Sa, ca influenţa noastră să fie resimţită printre toate popoarele pământului, cu putere, chiar până la distrugerea împărăţiilor întunericului, până la triumful asupra vicleşugurilor preoţeşti şi a duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti, până la distrugerea tuturor împărăţiilor care se opun împărăţiei lui Hristos şi până la răspândirea luminii şi adevărului Evangheliei nepieritoare de la râuri până la marginile pământului.”⁶

Wilford Woodruff, al patrulea preşedinte al Bisericii, şi-a amintit următoarele cuvinte ale profetului Joseph Smith: „Lumea este acoperită de întuneric. Păcatul şi ticăloşia copleşesc lumea aşa cum fundul mării este acoperit de ape. Diavolul conduce lumea în cea mai mare parte. Lumea va lupta împotriva voastră; diavolul o va face, pământul o va face şi iadul o va face. Însă… voi trebuie să predicaţi Evanghelia, să vă faceţi treaba şi Domnul va fi alături de voi. Pământul şi iadul nu vă vor birui.”⁷

Responsabilitatea noastră este de a-i invita pe toţi oamenii să se pocăiască, să fie botezaţi, să primească Duhul Sfânt şi să devină moştenitori ai salvării.

„Noi credem că aceasta este datoria noastră – de a propovădui întregii omeniri doctrina pocăinţei, pe care trebuie să ne străduim s-o arătăm din citatele următoare:

«Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă scripturile şi le-a zis: ‘Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim’» [Luca 24:45–47].

«Prin aceasta învăţăm că Hristos trebuia să sufere, să fie răstignit şi să învie în a treia zi, pentru ca pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate tuturor popoarelor.

‘Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru’ [Faptele apostolilor 2:38–39].

Prin aceasta învăţăm că promisiunea de a primi Duhul Sfânt a fost făcută tuturor celor cărora urma să li se predice doctrina pocăinţei, adică tuturor naţiunilor… De aceea, noi credem în predicarea doctrinei pocăinţei către toate naţiunile, atât celor în vârstă, cât şi celor tineri, atât celor bogaţi, cât şi celor săraci, atât celor subjugaţi, cât şi celor liberi».⁸

«Sufletele sunt la fel de preţioase în faţa lui Dumnezeu cum au fost întotdeauna; şi vârstnicii nu au fost chemaţi niciodată pentru a vă conduce către iad, ci pentru a-i convinge şi a-i invita pe toţi oamenii să se pocăiască, pentru ca ei să poată deveni moştenitori ai salvării. Este anul de îndurare al Domnului: eliberaţi captivii de război ca ei să poată cânta Osana (vezi Isaia 61:1–2]».⁹

«Responsabilitatea vârstnicului este aceea de a apăra cu îndrăzneală cauza lui Hristos şi de a-i avertiza pe oameni, într-un acord unanim, să se pocăiască şi să fie botezaţi pentru iertarea păcatelor şi pentru Duhul Sfânt».¹⁰

«Vă voi spune ce le cere Domnul tuturor oamenilor, înalţi şi scunzi, bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, pastori şi oameni obişnuiţi, practicanţi şi nepracticanţi de religie, pentru ca ei să se poată bucura pe deplin de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi să scape de judecăţile lui Dumnezeu, care sunt aproape gata să se năpustească asupra popoarelor pământului. Pocăiţi-vă de toate păcatele voastre şi fiţi botezaţi în apă pentru iertarea lor, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt şi primiţi rânduiala aşezării mâinilor aceluia care este rânduit şi pecetluit să deţină această putere, ca voi să puteţi primi Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu; şi aceasta este în acord cu sfintele scripturi şi Cartea lui Mormon; şi singura cale prin care omul poate intra în împărăţia celestială. Acestea sunt cerinţele noului legământ sau ale primelor principii ale Evangheliei lui Hristos».¹¹

«Li se cere tuturor oamenilor să aibă credinţă în Domnul Isus Hristos, să se pocăiască de toate păcatele lor şi să fie botezaţi (de către cineva care are autoritate) în numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor şi să li se aşeze mâinile pe cap pentru a primi darul Duhului Sfânt, pentru a-i face membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă».”¹²

Slujitorii Domnului merg în întreaga lume pentru a-i găsi pe cei care sunt dornici să accepte Evanghelia lui Isus Hristos.

„Trimite pe cineva în America Centrală şi în toate ţările de pe continentul american unde se vorbeşte limba spaniolă; şi nu lăsa nici măcar un singur colţ al pământului fără o misiune.”¹³

„Noi nu cerem nimănui să arunce vreun bun pe care l-a primit; noi îi cerem doar să vină şi să ia mai mult. Ce s-ar întâmpla dacă toată lumea ar accepta această Evanghelie? Atunci, ei se vor înţelege, iar binecuvântările lui Dumnezeu ar fi revărsate asupra oamenilor, ceea ce îmi doresc din tot sufletul.”¹⁴

„Mii de oameni care au auzit Evanghelia s-au supus acesteia şi se bucură de darurile şi binecuvântările ei. Prejudiciul, alături de răul care-l însoţeşte, cedează locul forţei adevărului ale cărui influenţe benefice încep să fie simţite de popoarele îndepărtate… A fost un timp când se credea că eram nişte mincinoşi şi că «mormonismul» avea să dispară în scurt timp, că va fi nimicit şi va fi uitat. Însă timpul când eram priviţi ca un lucru pieritor, ca spuma mării, a trecut şi acum pătrunde adânc în inima şi în sentimentele de dragoste ale tuturor celor care au o gândire suficient de deschisă pentru a lăsa deoparte prejudecăţile şi pentru a cerceta subiectul cu sinceritate şi candoare.”¹⁵

„O parte dintre Cei Doisprezece şi alţii au început deja în Europa [în septembrie 1839], şi ne aşteptăm ca restul celor chemaţi în acea misiune să plece peste câteva zile… Lucrarea Domnului progresează într-un mod foarte plăcut, atât în această ţară, cât şi în ţara străveche. În Anglia, ni s-au alăturat sute de oameni în ultimul timp; dar chiar şi aşa, explicaţia trebuie să fie că «Efraim se amestecă printre popoare» [Osea 7:8]. Şi Salvatorul a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu» [Ioan 10:27], precum şi «Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă» [Luca 10:16] şi «Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului» [Ieremia 31:8]. Şi aşa cum Ioan a auzit glasul spunând: «Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu» [Apocalipsa 18:4], chiar aşa trebuie ca totul să se înfăptuiască; ca poporul Domnului să poată trăi atunci când «a căzut, a căzut, Babilonul cel mare» [Apocalipsa 18:2].”¹⁶

Într-o scrisoare scrisă din închisoarea Liberty, în luna martie a anului 1839, profetul Joseph Smith a declarat următoarele, declaraţie consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 123:12: „Pentru că sunt încă mulţi printre toate sectele, grupurile şi confesiunile care sunt orbiţi de subtila viclenie a oamenilor, prin care ei stau la pândă pentru a înşela, şi care sunt împiedicaţi să găsească adevărul doar pentru că nu ştiu unde să-l găsească”.¹⁷

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Recapitulaţi al doilea paragraf de la pagina 158 şi primul paragraf de la pagina 159. De ce avem nevoie câteodată de curaj pentru a ne împărtăşi mărturia despre restaurare şi Cartea lui Mormon? Cum putem dobândi un astfel de curaj?
Joseph Smith a descris întunericul spiritual în care se află lumea, apoi, a mărturisit despre „lucrurile de mare bucurie” ale Evangheliei restaurate (paginile 159–161). Cum ne pot ajuta aceste două idei să ne deschidem gura şi să împărtăşim Evanghelia?
Citiţi penultimul paragraf de la pagina 161. Când a fost Domnul alături de dumneavoastră în munca dumneavoastră misionară?
Reflectaţi asupra pasajelor din scripturi citate de Joseph Smith pentru a ne aminti de datoria noastră de a propovădui Evanghelia întregii omeniri (paginile 161–163). Gândiţi-vă sau discutaţi despre ce aţi putea face dumneavoastră şi familia dumneavoastră pentru a împărtăşi Evanghelia altora.
Citiţi al cincilea paragraf de la pagina 162, unde profetul vorbeşte despre munca misionară ca despre un efort de a-i elibera pe cei captivi. În ce mod pot fi consideraţi anumiţi oameni ca fiind captivi? (Pentru câteva exemple, vedeţi pagi-nile 161–162.) În ce moduri îi pot elibera primele principii şi rânduieli ale Evangheliei?
Recapitulaţi invitaţia profetului din al treilea paragraf de la pagina 163. Cum poate această invitaţie să-i încurajeze pe oameni să înveţe despre Evanghelia restaurată? Recapitulaţi al patrulea paragraf de la pagina 163 şi ultimul paragraf al capitolului. Ce putem să facem pentru a-i ajuta pe oameni să „renunţe la prejudecăţile [lor]” despre Biserică? Cum pot faptele noastre să-i ajute pe oameni să ştie unde să găsească adevărul?
Ce binecuvântări aţi primit ca urmare a eforturilor dumneavoastră de a predica Evanghelia?

Scripturi suplimentare: Marcu 16:15–20; 2 Nefi 2:8; Alma 26:1–9, 26–37; D&L 42:6–9, 11–14; 88:77–83