Cutezător în apărarea cauzei lui Hristos

„Sunt un iubitor al cauzei lui Hristos.”

Din viaţa lui Joseph Smith

În luna octombrie 1838, conflictul dintre sfinţii care trăiau în nordul statului Missouri şi gloatele şi miliţiile locale a atins punctul critic. În a 27-a zi a acelei luni, guvernatorul statului Missouri, Lilburn W. Boggs a dat un ordin infam unui comandant al miliţiei statului: „Mormonii trebuie să fie trataţi ca duşmani şi trebuie să fie exterminaţi sau alungaţi din stat, dacă binele public o cere. Violenţele lor sunt de nedescris.”¹ Trei zile mai târziu, un grup mare de miliţieni înarmaţi au făcut tabără în apropiere de Far West, Missouri, locul în care se afla sediul Bisericii, şi se pregătea să atace oraşul.

Fiind foarte îngrijoraţi de siguranţa sfinţilor din zilele din urmă, Joseph Smith şi alţi conducători ai Bisericii au convenit să se întâlnească cu reprezentanţi ai miliţiilor în ziua de 31 octombrie pentru a negocia pacea. Totuşi, în timp ce se apropiau de tabăra miliţiilor, profetul şi însoţitorii săi au fost, pe neaşteptate, arestaţi. Ei au fost duşi apoi în tabără, unde au fost siliţi să stea întreaga noapte pe pământul rece sub o ploaie care te îngheţa în timp ce gărzile strigau şi rosteau cuvinte injurioase la adresa lor. Când conducătorii lor au hotărât să ducă prizonierii la Independence, Missouri, Joseph şi tovarăşii lui au implorat să li se permită să-şi vadă familiile.

„Mi-am găsit soţia şi copiii în lacrimi”, a scris profetul, „ei se temuseră că am fost împuşcaţi de cei care juraseră să ne ia viaţa şi că nu aveau să mă mai vadă niciodată… Cine poate înţelege sentimentele pe care le-am trăit în acele clipe, să fiu astfel rupt de partenera mea şi s-o las înconjurată de monştri cu chip de oameni şi pe copiii mei la fel, neştiind cum aveau să li se asigure cele necesare; în timp ce eu aveam să fiu dus departe de ei pentru ca duşmanii mei să mă poată distruge când credeau de cuviinţă să facă aceasta. Soţia mea a plâns, copiii s-au agăţat de mine până când au fost alungaţi de lângă mine de săbiile gărzilor.”²

După o scurtă detenţie în Independence, profetul şi alţi câţiva conducători ai Bisericii au fost duşi la Richmond, Missouri, unde au fost închişi într-o casă veche, de bârne, legaţi în lanţuri împreună şi ţinuţi sub pază numeroasă. Profetul avea să rămână închis în Richmond timp de aproape trei săptămâni înainte de a fi transferat în închisoarea din Liberty, Missouri. Deşi condiţiile erau grele, profetul i-a scris Emmei la scurt timp după sosirea în Richmond: „Suntem prizonieri în lanţuri şi sub pază puternică, de dragul lui Hristos şi din nicio altă cauză. … Fratele [George W.] Robinson este în lanţuri lângă mine; are o inimă sinceră şi o gân-dire fermă. Fratele [Lyman] Wight este următorul, fratele [Sidney] Rigdon următorul, Hyrum [Smith] următorul, Parley [P. Pratt] următorul, Amasa [Lyman] următorul şi astfel suntem legaţi împreună în lanţuri precum legăturile dragostei nepieritoare. Suntem într-o stare de spirit bună şi ne bucurăm că suntem consideraţi demni să fim persecutaţi de dragul lui Hristos.”³

În timpul uneia dintre acele nopţi reci, interminabile, bărbaţii au zăcut pe podea până după miezul nopţii, neputând să doarmă deoarece gărzile se lăudau cu recentele lor atacuri împotriva sfinţilor, cu jafuri, violuri şi omoruri. Vârstnicul Parley P. Pratt a relatat: „Am ascultat până când dezgustul, şocul şi groaza au devenit atât de mari şi spiritul justiţiei pline de indignare m-a copleşit într-atât încât cu greu m-am putut abţine să nu mă ridic în picioare şi să nu mustru gărzile; dar nu i-am spus nimic lui Joseph sau altcuiva, deşi eram întins lângă el şi ştiam că el era treaz. Brusc, el a sărit în picioare şi a vorbit cu glas de tunet sau ca al leului ce rage, rostind, atât cât îmi pot aminti de bine, următoarele cuvinte:

„«LINIŞTE… În numele lui Isus Hristos vă cert şi vă poruncesc să tăceţi; nu voi mai suporta niciun alt minut un astfel de limbaj. Încetaţi o astfel de discuţie sau voi, ori eu vom muri ÎN ACEASTĂ CLIPĂ!»

El a încetat să vorbească. A stat drept cu o teribilă maiestuozitate. În lanţuri şi fără vreo armă; calm, netulburat şi demn ca un înger, a privit gărzile care tremurau, ale căror arme erau coborâte sau aruncate la pământ; ai căror genunchi tremurau şi care, îngrămădindu-se într-un colţ sau târându-se la picioarele lui, îi implorau iertarea şi au rămas tăcuţi până la schimbarea gărzilor.”⁴

Învăţături ale lui Joseph Smith.

Cutezătorii fac cu bucurie tot ce pot, chiar şi în timpuri de necazuri.

În septembrie 1839, când sfinţii au început munca grea de clădire a oraşului Nauvoo, Illinois, profetul a scris unui membru al Bisericii din Kirtland, Ohio: „Cu privire la Biserica de aici, în ce ne priveşte lucrurile merg bine pe cât este rezonabil de aşteptat să meargă… S-au strâns deja multe familii aici; şi anticipăm că numărul va creşte, mai ales că, făcând investigaţii, am constatat că nu am avut mai mult de numărul [obişnuit] de îmbolnăviri în ciuda încercărilor pe care le-am avut şi în ciuda greutăţilor la care am fost expuşi. Bizuindu-ne, aşa cum facem, pe îndurarea şi puterea lui Dumnezeu de a ne proteja, noi sperăm să perseverăm în toate lucrările bune şi utile până la sfârşit pentru ca atunci când mergem să fim cântăriţi să nu fim găsiţi uşori.”⁵

În luna septembrie 1842, profetul a scris următoarele într-o scrisoare adresată sfinţilor, consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 128:19, 22: „Ori, ce auzim în Evanghelia pe care am primit-o? Un glas de bucurie! Un glas de îndurare venit din cer; şi un glas de adevăr ieşind din pământ; veşti bune pentru cei morţi; un glas de bucurie pentru cei vii şi cei morţi; veşti bune de mare bucurie… Fraţilor, să nu perseverăm noi într-o cauză aşa măreaţă? Mergeţi înainte şi nu înapoi. Curaj, fraţilor; şi înainte, înainte, spre victorie! Inima voastră să se bucure şi să fie foarte veselă.”⁶

Profetul a spus despre progresul Bisericii în anul 1831: „A fost foarte evident că Domnul ne-a dat putere în proporţie directă cu lucrarea ce trebuie făcută şi tărie pe măsura cursei ce ne aşteaptă şi slavă şi ajutor cât cer nevoile noastre.”⁷

Cutezătorii iubesc cauza lui Hristos şi se străduiesc să-şi formeze calităţi asemănătoare cu ale lui Hristos.

„Sunt un iubitor al cauzei lui Hristos şi al virtuţii, castităţii şi al unui comportament mereu drept şi al unei căi sfinte.”⁸

„Cred în viaţa virtuoasă, dreaptă şi sfântă înaintea lui Dumnezeu şi simt că este datoria mea să conving toţi oamenii, câţi îmi stau în putere, să facă la fel, pentru ca ei să înceteze să mai facă rău şi să înveţe să facă bine şi să pună capăt păcatelor lor şi să trăiască în neprihănire.”⁹

„Întărindu-ne credinţa prin adăugarea tuturor calităţilor care îi împodobesc pe copiii lui Isus cel Binecuvântat, noi ne putem ruga când este timpul să ne rugăm; ne putem iubi aproapele ca pe noi înşine şi putem fi credincioşi în necazuri, ştiind că răsplata aceluia care este credincios în necazuri este mai mare în împărăţia cerurilor. Ce consolare! Ce binecuvântare! Fie ca eu să duc viaţa celui neprihănit şi răsplata mea să fie ca a lui!…

Neprihănirea trebuie să fie scopul sfinţilor în toate lucrurile şi când [Doctrină şi legăminte] va fi publicată, ei vor învăţa că lucruri măreţe trebuie să se aştepte de la ei. Faceţi bine şi lucraţi neprihănire cu ochiul îndreptat numai către slava lui Dumnezeu şi vă veţi culege răsplata când Domnul va recompensa pe fiecare după lucrarea sa. În numele lui Isus Hristos, noi vă implorăm să trăiţi demni de binecuvântările care vor urma după multe suferinţe, pentru a bucura sufletele acelora care rămân credincioşi până la sfârşit.”¹⁰

„De aici înainte, fie ca adevărul şi neprihănirea să domine şi să abunde în voi; şi fiţi cumpătaţi în toate lucrurile; abţineţi-vă de la beţie şi de la injurii şi de la tot limbajul profanator şi de la tot ce este nedrept sau nu este sfânt ; de asemenea, de la vrăjmăşie şi ură şi pizmă şi de la orice dorinţă ce nu este sfântă. Fiţi cinstiţi unul cu altul pentru că, se pare, unora le lipsesc aceste lucruri şi unii sunt lipsiţi de caritate şi au manifestat lăcomie… Pe astfel de oameni Dumnezeu îi urăşte – şi ei vor cunoaşte tristeţea în rotirea marii roţi, pentru că ea se roteşte şi nimeni nu o poate împiedica. Sionul va trăi totuşi, deşi pare să fie mort.”¹¹

„Ca unul care doreşte mult salvarea oamenilor, vreau să vă reamintesc vouă, tuturor, să vă străduiţi cu zel dumnezeiesc pentru a avea virtute, sfinţenie şi pentru a ţine poruncile Domnului. Fiţi buni, înţelepţi, drepţi, liberali; şi, mai presus de toate, fiţi caritabili, făcând întotdeauna lucruri bune din abundenţă. Şi fie ca sănătatea, pacea şi dragostea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi slava lui Isus Hristos, Domnul nostru, să fie şi să rămână cu voi, toţi, este rugăciunea sinceră a fratelui şi prietenului vostru devotat în Evanghelia nepieritoare.”¹²

„Fiţi smeriţi şi umili, drepţi şi puri; răspundeţi cu bine pentru rău… Fiţi umili şi răbdători în toate împrejurările vieţii; atunci vom triumfa mai glorioşi.”¹³

„Simţim că trebuie să-i sfătuim, cu hotărâre, pe fraţii noştri să fie umili şi pioşi, să păşească într-adevăr ca nişte copii ai luminii şi ai zilei, pentru ca ei să aibă slava să reziste oricărei ispite şi să depăşească orice rău în numele demn al Domnului nostru, Isus Hristos.”¹⁴

Cutezătorii se străduiesc să se desăvârşească în timp ce se află în această viaţă.

„Gândul că fiecare va primi după sârguinţa şi perseverenţa sa în munca în vie trebuie să-l inspire pe fiecare, care este chemat să fie un emisar al acestor veşti bune, să-şi desăvârşească talentul pentru ca el să poată obţine alte talente, pentru ca atunci când Stăpânul se aşează şi le cere socoteala despre purtarea slujitorilor Săi, să se poată spune: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău [Matei 25:21]. …

Nimic nu trebuie să ne descurajeze să facem lucruri bune în ochii lui Dumnezeu conform cerinţei Sale divine. Oamenii uită deseori că ei depind de cer pentru fiecare binecuvântare de care li se permite să se bucure şi că, pentru fiecare ocazie care li se oferă, ei vor da socoteală. Voi ştiţi, fraţilor, că, atunci când Stăpânul, din pilda Salvatorului despre slujitori, i-a chemat pe robii săi înaintea sa, el le-a dat câţiva talanţi pe care să-i folosească bine în timp ce el trebuia să plece peste hotare pentru o vreme iar, când s-a întors, el i-a chemat pentru a da socoteală [vezi Matei 25:14–30]. Aşa este şi acum. Stăpânul nostru lipseşte numai pentru puţină vreme şi, la sfârşitul ei, El îl va chema pe fiecare pentru a da socoteală; şi unde au fost daţi cinci talanţi, zece se vor cere; şi cel care nu a câştigat nimic va fi alungat ca un rob netrebnic, în timp ce acela credincios se va bucura de cinste nepieritoare. De aceea, noi implorăm din toată inima ca slava Tatălui nostru să fie asupra voastră prin Isus Hristos, Fiul Său, pentru ca voi să nu fiţi slabi în clipa ispitei, nici să fiţi înfrânţi în momentul persecuţiei.”¹⁵

„După această instruire, voi veţi fi răspunzători pentru propriile voastre păcate; este o cinste de dorit ca voi să păşiţi înaintea Tatălui nostru Ceresc astfel încât să vă salvaţi; noi, toţi, suntem răspunzători în faţa lui Dumnezeu pentru felul în care desăvârşim lumina şi înţelepciunea pe care Domnul nostru ni le-a dat pentru a ne da posibilitatea să ne salvăm.”¹⁶

Cutezătorii îndură cu credinţă până la sfârşit şi vor primi coroana slavei celeste.

„Încrederea noastră este în Dumnezeu şi noi suntem hotărâţi, ajutaţi de harul Său, să apărăm cauza şi să ne menţinem cu credinţă până la sfârşit pentru a putea fi încoronaţi cu coroanele gloriei celestiale şi a intra în odihna care este pregătită pentru copiii lui Dumnezeu.”¹⁷

„Luptaţi-vă lupta cea bună a credinţei pentru a putea câştiga coroana care îi aşteaptă pe aceia care au îndurat credincioşi până la sfârşitul încercărilor lor [vezi 2 Timotei 4:7–8]. Ca ur-mare, ţineţi strâns ceea ce aţi primit cu atâta generozitate din mâna lui Dumnezeu pentru ca, atunci când vremile de înviorare vor veni, voi să nu fi lucrat în zadar, ci să vă odihniţi de toate lucrările voastre şi să aveţi deplinătatea bucuriei în împărăţia lui Dumnezeu.”¹⁸

„Voi nu puteţi fi prea buni. Răbdarea este cerească, supunerea este nobilă, iertarea este plină de milă şi exaltarea este dumnezeiască; şi cel care se menţine cu credinţă până la sfârşit nu-şi va pierde răsplata. Un om bun va îndura toate lucrurile pentru a-l cinsti pe Hristos şi chiar va renunţa la întreaga lume şi la tot ce este în ea pentru a-şi salva sufletul.”¹⁹

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Citiţi relatarea despre Joseph Smith certând gărzile de la paginile 371–372. În ce fel vă influenţează această istorisire sentimentele despre Joseph Smith?
Joseph Smith a spus că Evanghelia este un „glas de bucurie” şi a declarat: „Inima voastră să se bucure şi să fie foarte veselă” (pagina 372). În ce moduri ne poate ajuta cunoaşterea Evangheliei să ne bucurăm şi să fim „foarte veseli” chiar şi în momente grele?
Citiţi ultimul paragraf de la pagina 372. Ce credeţi că înseamnă să primeşti „putere în proporţie directă cu lucrarea ce trebuie făcută”? Ce exemple care ilustrează acest adevăr vă amintiţi?
Recapitulaţi primul paragraf de la pagina 373. Care sunt unele caracteristici pe care vă aşteptaţi să le aibă cineva care spune că este „iubitor al cauzei lui Hristos”? (Pentru unele exemple, vedeţi paginile 373–374.)
În timp ce studiaţi sfaturile profetului Joseph de la paginile 374–376, gândiţi-vă la un aspect al vieţii dumneavoastră care trebuie îmbunătăţit. Stabiliţi ce veţi face pentru a vă asuma responsabilitatea acelei îmbunătăţiri.
Recapitulaţi ultimele două paragrafe din acest capitol (pagina 376). Care sunt câteva dintre recompensele celor care „luptă lupta cea bună a credinţei”? Cum încearcă unii oameni să ne convingă să nu fim „prea buni”? Cum putem răspunde la astfel de presiuni?

Scripturi suplimentare: Deuteronomul 31:6; 2 Timotei 1:7–8; 2 Nefi 31:19–20; Mosia 5:15; D&L 59:23