Cartea lui Mormon: cheia de boltă a religiei noastre

„Le-am spus fraţilor despre Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe Pământ şi cheia de boltă a religiei noastre.”

Din viaţa lui Joseph Smith

Trecuseră mai mult de trei ani de la dimineaţa anului 1820 în care Joseph Smith se rugase pentru a şti cărei biserici trebuia să i se alăture. Tânărul profet avea acum 17 ani şi a dorit să cunoască situaţia sa în faţa lui Dumnezeu şi să primească iertare. În seara zilei de 21 septembrie 1823, Joseph Smith s-a retras în dormitorul din mansarda casei de bârne a familiei sale din Palmyra, New York, dar a rămas treaz după ce ceilalţi din cameră adormiseră, rugându-se cu sinceritate pentru a cunoaşte mai multe în legătură cu scopurile lui Dumnezeu în legătură cu el. „M-am adresat în rugăciune şi implorare Atotputernicului Dumnezeu”, a spus el, „să-mi ierte toate păcatele şi slăbiciunile mele şi, de asemenea, să-mi dea un semn pentru a putea cunoaşte starea şi situaţia mea în faţa Lui; pentru că aveam deplină încredere că voi obţine o manifestare divină după cum avusesem una mai înainte” (Joseph Smith – Istorie 1:29).

Ca răspuns la rugăciunea sa, Joseph a văzut o lumină apărând în camera sa, care a devenit tot mai puternică până când camera a fost „mai luminoasă decât ziua în amiaza mare”. Un mesager ceresc a apărut la marginea patului său, stând în aer, purtând o mantie de un „alb minunat” (Joseph Smith – Istorie 1:30–31). Acest mesager a fost Moroni, ultimul profet nefit care, cu secole în urmă, îngropase plăcile pe care era scrisă Cartea lui Mormon şi care deţinea acum cheile acestei cronici sacre (vezi D&L 27:5). El fusese trimis să-i spună lui Joseph că Dumnezeu îi iertase păcatele¹ şi că avea o lucrare pe care să o facă el. Ca parte a acestei lucrări, Joseph trebuia să meargă pe un deal din apropiere, unde era depozitată o cronică sacră, scrisă pe plăci de aur. Această cronică fusese scrisă de profeţi care trăiseră în vechime pe continentul american. Prin harul şi puterea lui Dumnezeu, Joseph avea să traducă acea cronica şi s-o aducă lumii.

În ziua următoare, Joseph s-a dus pe dealul unde erau îngropate plăcile pe care era inscripţionată Cartea lui Mormon. Acolo, el l-a întâlnit pe Moroni şi a văzut plăcile, dar i s-a spus că nu le va primi decât după patru ani. Pentru el, începea o perioadă importantă de pregătire, în urma căreia avea să devină capabil să îndeplinească misiunea sacră a traducerii Cărţii lui Mormon. Joseph s-a întors pe acel deal în fiecare zi de 22 septembrie din următorii patru ani pentru a primi mai multe instrucţiuni de la Moroni (vezi Joseph Smith – Istorie 1:33–54). În timpul acestor ani, el a primit, de asemenea, „multe vizite ale îngerilor lui Dumnezeu, care dezvăluiau măreţia şi slava evenimentelor ce trebuiau să se întâmple în ultimele zile.”²

Această perioadă de pregătire a adus, de asemenea, binecuvântarea căsătoriei în viaţa profetului. În luna ianuarie 1827, el s-a căsătorit cu Emma Hale, pe care o cunoscuse în timp ce lucra în Harmony, Pennsylvania. Emma avea să-i fie de mare ajutor profetului în timpul slujirii sale. În ziua de 22 septembrie 1827, ea a mers cu el pe deal şi a aşteptat în apropiere în timp ce Moroni i-a înmânat plăcile profetului.

Având cronica sacră în posesia sa, Joseph a descoperit în scurt timp de ce îl avertizase Moroni şi-i spusese să protejeze plăcile (vezi Joseph Smith – Istorie 1:59–60). Oameni din partea locului au început să-l hărţuiască pe profet, făcând eforturi repetate să-i fure plăcile. Într-o zi friguroasă din luna decembrie 1827, sperând să găsească un loc în care să lucreze în pace, Joseph şi Emma au părăsit casa familiei Smith căutând refugiu la părinţii Emmei, în Harmony. Acolo, profetul a început munca de traducere. În luna februarie a anului următor, Martin Harris, un prieten din Palmyra al familiei Smith a fost inspirat să meargă în Harmony pentru a-l ajuta pe profet. Avându-l pe Martin drept scrib, Joseph a progresat cu traducerea cronicii sacre.

Rezultatele muncii profetului aveau să fie publicate mai târziu sub numele de Cartea lui Mormon. Această carte remarcabilă, conţinând plenitudinea Evangheliei, stă mărturie a adevărului Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi a misiunii profetice a lui Joseph Smith.

Învăţături ale lui Joseph Smith

Cartea lui Mormon a fost tradusă prin harul şi puterea lui Dumnezeu.

Răspunzând întrebării „Cum şi unde ai obţinut Cartea lui Mormon?” Joseph Smith a spus: „Moroni, care a depozitat plăcile pe un deal din Manchester, ţinutul Ontario din statul New York, care murise şi fusese înviat din nou din morţi, mi-a apărut şi mi-a spus unde se aflau şi mi-a dat îndrumări cum să le obţin. Le-am obţinut şi, odată cu ele, Urimul şi Tumimul cu ajutorul cărora am tradus plăcile şi, astfel, a apărut Cartea lui Mormon.”³

„Mi s-a spus [de către Moroni] unde erau depozitate nişte plăci pe care era gravată o prescurtare a cronicilor profeţilor din vechime, care au existat pe acest continent… Aceste cronici erau gravate pe plăci care păreau a fi din aur; fiecare placă avea 15 centimetri lăţime şi 20 de centimetri lungime şi nu atât de groasă ca tabla obişnuită. Ele erau pline cu gravări, caractere egiptene, şi legate împreună într-un volum ca foile unei cărţi, cu ajutorul a trei inele. Volumul avea o grosime de aproximativ 15 centimetri, o parte a lui fiind pecetluită. Caracterele de pe partea nepecetluită erau mici şi frumos gravate. Întreaga carte prezenta multe semne de vechime în aspectul ei şi multă măiestrie în arta gravării. Împreună cu cronicile, se afla un instrument curios, pe care cei din vechime îl numeau «Urim şi Tumim», care consta din două pietre transparente montate într-un arc ataşat unei platoşe. Cu ajutorul Urimului şi Tumimului am tradus cronica prin harul şi puterea lui Dumnezeu.”⁴

„Prin puterea lui Dumnezeu am tradus Cartea lui Mormon din hieroglife – a căror cunoaştere a fost pierdută de lume şi, în această minunată întâmplare, am fost singur, un tânăr neînvăţat, să combat înţelepciunea lumească şi ignoranţa colectivă a optsprezece secole, cu o nouă revelaţie.”⁵

„Doresc să menţionez aici că pagina de titlu a Cărţii lui Mormon este o traducere întocmai, luată de pe ultima foaie, de pe partea stângă a culegerii sau cărţii de plăci, care conţinea cronica ce a fost tradusă, scrierea de pe întreaga culegere de plăci curgând în aceeaşi direcţie ca toată scrierea ebraică în general [adică de la dreapta la stânga]; şi că pagina de titlu menţionată nu este sub nicio formă o compoziţie modernă, a mea sau a oricărui alt om care a trăit sau trăieşte în această generaţie… Dau mai jos acea parte a paginii de titlu, în varianta în engleză a Cărţii lui Mormon, care este traducerea fidelă şi întocmai a paginii de titlu a originalului Cărţii lui Mormon aşa cum este consemnată pe plăci:

„«Cartea Lui Mormon.

O relatare scrisă de mâna lui Mormon pe plăci, conform plăcilor lui Nefi.

De aceea, este o prescurtare a cronicii poporului lui Nefi şi, de asemenea, a lamaniţilor – Scrisă lamaniţilor, care sunt urmaşii casei lui Israel; şi, de asemenea, iudeilor şi neamurilor – Scrisă sub formă de poruncă şi, de asemenea, prin spiritul profeţiei şi al revelaţiei – Scrisă şi pecetluită şi ascunsă pentru Domnul pentru a nu putea fi distrusă – Să apară prin harul şi puterea lui Dumnezeu, folosite în interpretarea ei – Pecetluită de mâna lui Moroni şi ascunsă pentru Domnul, să fie descoperită la timpul potrivit prin intermediul neamurilor – Iar interpretarea ei, prin harul lui Dumnezeu.

De asemenea, o prescurtare luată din Cartea lui Eter, care este o cronică a poporului lui Iared, care a fost risipit atunci când Domnul a încurcat limba oamenilor, când ei construiau un turn ca să ajungă la cer – Care arată urmaşilor casei lui Israel ce lucruri măreţe a făcut Domnul pentru strămoşii lor; şi ca ei să cunoască legămintele Domnului, că ei nu sunt alungaţi pentru totdeauna – Şi, de asemenea, pentru convingerea iudeilor şi a neamurilor că Isus este Hristosul, Dumnezeul Veşnic, care Se arată tuturor naţiunilor – Şi acum, dacă există erori, ele sunt greşelile oamenilor; de aceea nu condamnaţi lucrurile lui Dumnezeu, ca să fiţi găsiţi fără pată la scaunul de judecată al lui Hristos.»”⁶

Înţelepciunea Domnului este mai mare decât viclenia diavolului.

Până în ziua de 14 iunie 1828, munca de traducere a plăcilor Cărţii lui Mormon, făcută de Joseph Smith, a avut ca rezultat 116 pagini de manuscris. Atunci, s-a produs un incident care l-a învăţat pe profet lucruri importante despre mâna îndrumătoare a lui Dumnezeu în scoaterea la lumină a acestei cronici sacre. Profetul a consemnat: „La un timp după ce domnul Harris a început să scrie pentru mine, el a început să insiste să-i acord libertatea de a duce scrierile acasă şi a le arăta; şi a dorit ca eu să-L întreb pe Domnul, prin Urim şi Tumim, dacă el putea face astfel. Eu am întrebat şi răspunsul a fost că el nu trebuia să facă astfel. Totuşi, nu a fost mulţumit cu acest răspuns şi a dorit ca eu să întreb din nou. Am făcut-o şi răspunsul a fost ca şi mai înainte. Totuşi, el nu a putut fi mulţumit, ci a insistat ca eu să întreb încă o dată.

După multă insistenţă sinceră, eu L-am întrebat din nou pe Domnul şi i s-a acordat permisiunea să aibă scrierile cu anumite condiţii; care erau ca el să le arate numai fratelui său, Preserved Harris; propriei soţii; tatălui şi mamei lui; şi doamnei Cobb, o soră a soţiei lui. Potrivit acestui din urmă răspuns, eu i-am spus că trebuia să se lege printr-un legământ faţă de mine, în cel mai solemn mod, că el nu va face altfel decât fusese îndrumat. El a făcut aceasta. El a făcut legământ aşa cum i-am cerut, a luat scrierile şi a plecat. Fără a ţine seama, totuşi, de marile restricţii care i se impuseseră şi de solemnitatea legământului pe care îl făcuse cu mine, el le-a arătat altora şi, prin stratagemă, ei i le-au luat şi ele nu au fost niciodată recuperate până în această zi.”⁷

În prefaţa primei ediţii a Cărţii lui Mormon, profetul a declarat că scopurile lui Dumnezeu nu au putut fi împiedicate de pierderea celor 116 pagini: „Pentru că au circulat multe informaţii false cu privire la [Cartea lui Mormon] şi, de asemenea, au fost luate multe măsuri nelegale de către persoane cu scopuri rele pentru a mă distruge pe mine şi, de asemenea, lucrarea, vă voi informa că eu am tradus prin harul şi puterea lui Dumnezeu şi am făcut să se scrie o sută şaisprezece pagini, pe care le-am luat din Cartea lui Lehi, care a fost o relatare prescurtată, de mâna lui Mormon, de pe plăcile lui Lehi; care relatare a fost furată sau ascunsă de mine de către o persoană sau persoane, în ciuda eforturilor mele mari de o recupera – şi, fiindcă Domnul mi-a poruncit că nu trebuia să traduc aceeaşi relatare din nou, pentru că Satana pusese în inimile lor dorinţa să-L ispitească pe Domnul Dumnezeul lor, modificând cuvintele, astfel încât ele să spună contrarul a ceea ce eu tradusesem şi făcusem să fie scris; şi, dacă eu aduceam la lumină aceleaşi cuvinte din nou sau, cu alte cuvinte, dacă traduceam aceeaşi relatare din nou, ei aveau să publice ceea ce furaseră şi Satana avea să stârnească inimile acestei generaţii, pentru ca ei să nu poată primi această lucrare: dar, iată, Domnul mi-a spus: Eu nu voi permite ca Satana să-şi îndeplinească planul rău în acest lucru: ca urmare, tu vei traduce de pe plăcile lui Nefi până ajungi la ceea ce ai tradus şi ai păstrat; şi iată, tu o vei publica sub numele de cronica lui Nefi; şi astfel, îi voi învinge pe cei care au schimbat cuvintele Mele. Eu nu voi permite ca ei să distrugă lucrarea Mea; da, Eu le voi arăta că înţelepciunea Mea este mai mare decât viclenia diavolului [vezi D&L 10:38–43].

De aceea, pentru a mă supune poruncilor lui Dumnezeu, eu am realizat, prin slava şi mila Sa, ceea ce El mi-a poruncit cu privire la acest lucru.”⁸

Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.

„Le-am spus fraţilor despre Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe Pământ şi cheia de boltă a religiei noastre şi că omul va ajunge mai aproape de Dumnezeu supunându-se învăţăturilor ei, decât ale oricărei alte cărţi.”⁹

Articolele de credinţă 1:8: „Noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, în măsura în care este tradusă corect; noi credem, de asemenea, că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.”¹⁰

„[Cartea lui Mormon] ne relatează că Salvatorul nostru Şi-a făcut apariţia pe acest continent după învierea Sa; că El a stabilit Evanghelia aici în toată plenitudinea şi bogăţia şi puterea ei, precum şi cu toate binecuvântările ei; că locuitorii acestui continent au avut apostoli, profeţi, pastori, învăţători şi evanghelişti; aceeaşi ordine, aceeaşi preoţie, aceleaşi rânduieli, daruri, puteri şi binecuvântări de care se bucurau cei de pe continentul din est; că oamenii au fost alungaţi ca o consecinţă a încălcărilor lor; că ultimului dintre profeţii lor, care au existat printre ei, i s-a poruncit să scrie o prescurtare a profeţiilor, istoriei etc. lor şi s-o ascundă în pământ şi că ea avea să fie scoasă la lumină şi unită cu Biblia pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu în ultimele zile.”¹¹

David Osborn a fost prezent când Joseph Smith a predicat în Far West, Missouri, în anul 1837. El şi-a amintit aceste cuvinte ale profetului: „Cartea lui Mormon este adevărată, aşa cum spune că este, şi pentru această mărturie eu mă aştept să dau socoteală în ziua judecăţii.”¹²

Scripturile ne înveselesc şi ne alină şi ne dau înţelepciunea care duce la salvare.

„Tipărirea şi circulaţia Cărţii lui Mormon, Doctrinei şi legămintelor… şi noii traduceri a [Bibliei] sunt legate de clădirea Împărăţiei. Nu este necesar să spunem ceva despre aceste lucrări; cei care le-au citit şi care au băut din izvorul cunoaşterii pe care o transmit ştiu cum să le aprecieze; şi, deşi nechibzuiţii şi-ar putea bate joc de ele, ele sunt totuşi menite să dea oamenilor înţelepciunea care duce la salvare şi să distrugă pânzele de păianjen ale superstiţiei veacurilor, să arunce lumină asupra lucrărilor lui Iehova care au fost deja împlinite şi să descrie viitorul cu toate realităţile lui înspăimântătoare şi glorioase. Cei care au gustat din beneficiul pe care îl aduce studiul acestor lucrări, se vor întrece, fără îndoială, unul cu altul în zelul lor de a le trimite peste hotare, în întreaga lume, pentru ca fiecare fiu al lui Adam să aibă aceleaşi privilegii şi să se bucure de aceleaşi adevăruri.”¹³

„[Scripturile din zilele din urmă sunt publicate] pentru ca cei cu inima onestă să poată fi veseli şi alinaţi şi să-şi poată vedea de drum plini de bucurie, în timp ce sufletele lor devin sensibile şi înţelegerea lor este luminată de cunoaşterea lucrării lui Dumnezeu prin strămoşii din zilele dintâi precum şi de cunoaşterea a ceea ce El este pe cale să facă în zilele din urmă pentru a împlini cuvintele strămoşilor.”¹⁴

„Noi luăm scrierile sacre în mâinile noastre şi recunoaştem că ele au fost date prin inspiraţie directă pentru binele omului. Noi credem că Dumnezeu a binevoit să vorbească din ceruri şi să-Şi declare voinţa cu privire la familia umană, pentru a da oamenilor legi drept şi sfinte, pentru a le reglementa comportamentul şi a-i îndruma pe calea dreaptă, pentru ca, la vremea cuvenită, El să-i poată lua la El şi să-i facă împreună moştenitori cu Fiul Său.

Dar, când acest fapt este recunoscut, că voinţa imediată a cerului este cuprinsă în scripturi, nu suntem noi obligaţi, ca făpturi raţionale, să trăim potrivit tuturor preceptelor sale? Ne va fi de folos simpla recunoaştere că aceasta este voinţa cerului, dacă noi nu ne conformăm tuturor învăţăturilor? Nu acţionăm noi împotriva Inteligenţei Supreme a cerului când recunoaştem adevărul învăţăturilor Sale dar nu ne supunem lor? Printr-un astfel de comportament, nu eşuăm noi în a acţiona potrivit cunoaşterii noastre şi înţelepciunii mai mari cu care cerul ne-a înzestrat? Din aceste motive, dacă ni se dau revelaţii direct din cer, cu siguranţă, acele revelaţii nu ar fi date niciodată pentru a fi tratate fără respectul cuvenit, fără ca cel lipsit de respect să nu atragă nemulţumirea şi răzbunarea asupra propriului său cap, dacă există dreptate în cer; şi faptul că există trebuie recunoscut de fiecare individ care acceptă adevărul şi puterea învăţăturilor lui Dumnezeu, binecuvântările şi blestemele Sale, aşa cum sunt cuprinse în volumul sacru. …

Cel, care poate recunoaşte puterea Omnipotenţei înscrisă asupra cerurilor, poate, de asemenea, să vadă scrisul de mână al lui Dumnezeu în volumul sacru: şi cel, care îl citeşte adesea, îl va plăcea cel mai mult şi cel, care este familiarizat cu acesta, va cunoaşte mâna oriunde o va vedea; şi, odată ce o va descoperi, el nu numai că o va recunoaşte, ci se va şi supune tuturor preceptelor cereşti.”¹⁵

„O, voi, Cei Doisprezece! Şi toţi sfinţii! Profitaţi de această importantă Cheie – în toate încercările, necazurile, ispitele, durerile, relaţiile, în închisoare şi în moarte, urmaţi-o, pentru ca voi să nu trădaţi cerul; pentru ca voi să nu-L trădaţi pe Isus Hristos; pentru ca voi să nu-i trădaţi pe fraţi; pentru ca voi să nu trădaţi revelaţiile lui Dumnezeu, fie din Biblie, din Cartea lui Mormon sau din Doctrină şi legăminte, fie din oricare altă scriere care a fost sau care va fi, vreodată, dată şi revelată omului în această lume sau în cea care va veni.”¹⁶

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Recapitulaţi experienţele trăite de Joseph Smith în perioada 21 septembrie 1823 şi 22 septembrie 1827 (paginile 59–62). Cum credeţi că l-au pregătit aceste experienţe pentru traducerea plăcilor de aur? În ce fel aţi fost pregătiţi pentru chemări de la Domnul?
Recapitulaţi în întregime primul paragraf de la pagina 64, remarcând scopurile Cărţii lui Mormon. În ce fel aţi văzut aceste scopuri împlinite în viaţa dumneavoastră şi în viaţa altora?
Ce învăţaţi despre Dumnezeu în timp ce meditaţi la relatarea profetului referitoare la faptul că i s-a poruncit să nu retraducă cele 116 pagini ale manuscrisului care au fost pierdute (paginile 64–66)? Cum ar putea să influenţeze înţelegerea acestei relatări hotărârile pe care le luăm?
Citiţi primul paragraf de la pagina 66. Reţineţi că, într-un arc făcut din pietre, cheia de boltă este plasată în vârf, fixând în locul lor toate celelalte pietre. În ce moduri este Cartea lui Mormon „cheia de boltă a religiei noastre”? Cum v-a ajutat Cartea lui Mormon să ajungeţi „mai aproape de Dumnezeu”?
Joseph Smith a vorbit despre binecuvântările care vin când am „băut din izvorul cunoaşterii” cuprinse în scripturi şi am „gustat din beneficiul” cuvântului lui Dumnezeu (paginile 67–69). Ce vă sugerează aceste expresii despre studiul scripturilor? Ce putem face pentru ca studiul scripturilor să fie mai util?
Citiţi paragraful care începe în josul paginii 67. De ce credeţi că aceia care studiază scripturile devin zeloşi în a le împărtăşi altora? Ce putem face pentru a împărtăşi Cartea lui Mormon? Ce experienţe aţi trăit când aţi împărtăşit Cartea lui Mormon sau când cineva v-a împărtăşit-o?
Citiţi primul paragraf de la pagina 68. Care sunt acele câteva pasaje din Cartea lui Mormon care v-au făcut să fiţi „veseli şi alinaţi”? În ce feluri v-a luminat înţelegerea Cartea lui Mormon?

Scripturi suplimentare: Ezechiel 37:15–17; introducere la Cartea lui Mormon; 1 Nefi 13:31–42; 2 Nefi 27:6–26; D&L 20:6–15; Joseph Smith – Istorie 1:29–54