Misiunea lui Ioan Botezătorul

„Ioan [Botezătorul] a deţinut Preoţia aaronică şi a fost administrator legal şi premergătorul lui Hristos şi a venit pentru a pregăti calea înaintea Lui”.

Din viaţa lui Joseph Smith

În Harmony, Pennsylvania, în iarna dintre anii 1828–1829, Joseph Smith a continuat să lucreze la traducerea Cărţii lui Mormon, dar munca progresa încet. Nu numai că Joseph trebuia să muncească la ferma sa pentru a asigura cele necesare familiei sale, dar el nici nu avea un scrib care să-l ajute permanent. În această perioadă de încercare, a spus el, „L-am implorat pe Domnul să-mi dea mijloacele pentru a îndeplini lucrarea până unde îmi poruncise El”¹. Domnul a promis că avea să-i dea lui Joseph Smith ajutorul de care avea nevoie pentru a continua munca de traducere (vezi D&L 5:34). În ziua de 5 aprilie 1829, un tânăr învăţător, pe nume Oliver Cowdery, l-a însoţit pe fratele profetului, Samuel, la Harmony pentru a-l cunoaşte pe Joseph. Oliver auzise despre plăci în timpul în care a stat în casa părinţilor profetului şi, după ce s-a rugat în legătură cu acest lucru, a primit revelaţie personală că el trebuia să scrie pentru profet. În ziua de 7 aprilie, cei doi bărbaţi au început munca de traducere, Oliver fiind scribul.

În timp ce Joseph şi Oliver traduceau de pe plăci, ei au citit instrucţiunile pe care Salvatorul le-a dat nefiţilor cu privire la botezul pentru iertarea păcatelor.² În ziua de 15 mai, ei au mers în zona împădurită din apropierea casei profetului pentru a cere Domnului să-i ajute să înţeleagă mai bine această rânduială importantă. „Sufletele noastre erau concentrate în rugăciune puternică”, a spus Oliver Cowdery, „să ştim cum puteam obţine binecuvântările botezului şi ale Spiritului Sfânt, în acord cu ordinul lui Dumnezeu, şi noi căutam sârguincios dreptul părinţilor şi autoritatea sfintei preoţii şi puterea de a administra potrivit ei.”³

Joseph Smith a consemnat ce s-a întâmplat ca răspuns la rugăciunea lor: „În timp ce eram astfel ocupaţi, rugându-ne şi chemându-L pe Domnul, un mesager din ceruri a coborât într- un nor de lumină şi aşezându-şi mâinile pe noi ne-a rânduit, spunând: Vouă, tovarăşilor mei în slujire, în numele lui Mesia, vă confer Preoţia lui Aaron, care deţine cheile slujirii îngerilor, ale Evangheliei pocăinţei şi ale botezului prin scufundare, pentru iertarea păcatelor; şi aceasta nu va mai fi niciodată luată de pe pământ până ce fiii lui Levi nu vor oferi din nou Domnului o ofrandă în neprihănire.

El a spus că această Preoţie aaronică nu avea puterea de a aşeza mâinile pentru darul Duhului Sfânt, dar că aceasta ne va fi conferită mai târziu …

Mesagerul care ne-a vizitat cu această ocazie şi care ne-a conferit această preoţie a spus că numele său era Ioan, acelaşi care este numit Ioan Botezătorul în Noul Testament; şi că el a acţionat sub îndrumarea lui Petru, Iacov şi Ioan, care deţineau cheile Preoţiei lui Melhisedec, preoţie care, a spus el, ne va fi conferită şi nouă la timpul potrivit” (Joseph Smith – Istorie 1:68–70, 72).

Venirea lui Ioan Botezătorul a fost un eveniment important în viaţa profetului Joseph Smith şi în progresul împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Deşi Joseph Smith Îi văzuse pe Dumnezeu, Tatăl, şi pe Isus Hristos, fusese vizitat de mesageri cereşti şi primise plăcile de aur şi capacitatea de a le traduce, nu i se dăduseră încă autoritatea şi puterea preoţiei. Acum, puterea Preoţiei aaronice fusese restaurată pe pământ şi puterea Preoţiei lui Melhisedec avea să fie restaurată în scurt timp. Joseph Smith devenise administrator legal al împărăţiei lui Dumnezeu.

Învăţături ale lui Joseph Smith

Ioan Botezătorul a îndeplinit misiunile importante de a pregăti calea înaintea Salvatorului şi de a-L boteza.

„Am participat la [o] adunare în templu [în 29 ianuarie 1843]… Am spus că au fost două întrebări, care mi s-au adresat cu privire la subiectul meu din sabatul trecut, cărora am promis să le răspund public şi mă voi folosi de această ocazie.

Întrebarea s-a pus după ce am citit cele spuse de Isus: «Dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el» [Luca 7:28]. De ce este Ioan considerat unul dintre cei mai mari profeţi? Măreţia lui nu ar fi putut fi determinată de miracolele lui [vezi Ioan 10:41].

În primul rând. Lui i s-a încredinţat misiunea divină de a pregăti calea înaintea Domnului. Cine s-a mai bucurat de o astfel de încredere înaintea lui sau după el? Niciun om.

În al doilea rând. I s-a încredinţat misiunea importantă şi i s-a cerut ca el însuşi să-L boteze pe Fiul Omului. Cine a mai avut onoarea să facă aceasta? Cine a mai avut un privilegiu şi o glorie atât de mari? Cine L-a mai condus pe Fiul lui Dumnezeu în apele botezului şi a avut privilegiul de a-L vedea pe Duhul Sfânt coborând sub formă de porumbel sau, mai bine spus, ca semn al porumbelului, fiind martor al acestei slujiri? Semnul porumbelului a fost instituit înainte de crearea lumii, un martor pentru Duhul Sfânt, şi diavolul nu poate veni ca semn al porumbelului. Duhul Sfânt este o persoană şi are forma unei persoane. El nu se limitează la forma unui porumbel, ci are ca simbol semnul unui porumbel. Duhul Sfânt nu poate fi transformat într-un porumbel; dar semnul unui porumbel i-a fost dat lui Ioan pentru a simboliza adevărul rânduielii, deoarece porumbelul este o emblemă sau un simbol al adevărului şi inocenţei.

În al treilea rând. Ioan a fost, la acea vreme, singurul administrator legal al treburilor împărăţiei care era atunci pe pământ şi deţinea cheile puterii. Iudeii trebuiau să se supună instrucţiunilor lui sau erau condamnaţi de propria lor lege; şi Hristos Însuşi a împlinit tot ce trebuia împlinit, supunându-se legii pe care El i-o dăduse lui Moise pe munte şi, ca urmare, a împlinit-o cu credinţă şi sârguinţă şi a cinstit-o, nu a distrus-o. Fiul lui Zaharia a obţinut cu greu cheile, împărăţia, puterea, slava de la iudei prin sfânta ungere şi împuternicire din cer şi aceste trei motive l-au făcut cel mai mare profet născut din femeie.

A doua întrebare: Cum era cel mai mic în împărăţia cerului mai mare decât el [vezi Luca 7:28]?

Ca răspuns, eu am întrebat: Pe cine a indicat Isus ca fiind cel mai mic? Isus a fost considerat ca având cea mai mică pretenţie în împărăţia lui Dumnezeu şi a fost, [în aparenţă], cel mai puţin îndreptăţit să fie considerat de ei profet; este ca şi cum El ar fi spus: «El care este considerat cel mai mic între voi este mai mare decât Ioan – adică Eu Însumi». ”⁴

Trebuie să existe administratori legali în împărăţia lui Dumnezeu.

„Unii spun că împărăţia lui Dumnezeu nu a fost stabilită pe pământ până în ziua Cincizecimii şi că Ioan [Botezătorul] nu a predicat botezul prin pocăinţă pentru iertarea păcatelor; dar eu spun, în numele Domnului, că împărăţia lui Dumnezeu a fost stabilită pe pământ din zilele lui Adam până în prezent. Ori de câte ori există un om neprihănit pe pământ căruia Dumnezeu i-a revelat cuvântul Său şi i-a dat putere şi autoritate pentru a administra în numele Său şi unde există un preot al lui Dumnezeu – un slujitor care are putere şi autoritate de la Dumnezeu să administreze rânduielile Evangheliei şi să oficieze în preoţia lui Dumnezeu, acolo este împărăţia lui Dumnezeu; şi, ca urmare a respingerii Evangheliei lui Isus Hristos şi a profeţilor pe care Dumnezeu i-a trimis, judecăţile lui Dumnezeu au venit asupra oamenilor, oraşelor şi a naţiunilor, în diferite epoci ale lumii, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul oraşelor Sodoma şi Gomora, care au fost distruse pentru că-i respinseseră pe profeţi. …

Referitor la Evanghelia şi botezul pe care Ioan le-a predicat, aş spune că Ioan a venit predicând Evanghelia pentru iertarea păcatelor; el avea autoritatea sa de la Dumnezeu şi revelaţiile lui Dumnezeu erau cu el şi împărăţia lui Dumnezeu a părut, pentru o vreme, să fie numai cu Ioan singur. Domnul i-a promis lui Zaharia că el va avea un fiu care era urmaş al lui Aaron, Domnul promiţând că preoţia avea să continue cu Aaron şi seminţia lui de-a lungul generaţiilor ei. Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron [vezi Evrei 5:4]; şi Aaron şi-a primit chemarea prin revelaţie …

Dar, ar putea spune cineva, împărăţia lui Dumnezeu nu putea fi stabilită în zilele lui Ioan, pentru că Ioan a spus că împărăţia era aproape, la îndemână. Dar aş întreba dacă ea putea să fie mai aproape de cei care îl ascultau din moment ce ea se afla la îndemâna lui Ioan. Oamenii nu aveau nevoie să aştepte zilele Cincizecimii pentru a găsi împărăţia lui Dumnezeu, pentru că Ioan o avea cu el şi el a ieşit din pustietate strigând: «Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape» [Matei 3:2] sau, cu alte cuvinte, «Aici am împărăţia lui Dumnezeu şi vin să v-o ofer; am împărăţia lui Dumnezeu şi voi o puteţi lua şi eu vin să v-o ofer; şi, dacă voi nu o primiţi, voi veţi fi condamnaţi»; şi scripturile ne spun că tot Ierusalimul a ieşit la botezul lui Ioan [Matei 3:5–6]. Acolo a existat un administrator legal şi aceia care au fost botezaţi au fost supuşii unui împărat; şi legile şi revelaţiile lui Dumnezeu au fost acolo, de asemenea; ca urmare, împărăţia lui Dumnezeu a fost acolo; pentru că niciun om nu ar fi putut avea o autoritate să administreze mai mare decât Ioan; şi Salvatorul nostru s-a supus El Însuşi acelei autorităţi, fiind botezat de Ioan; ca urmare, împărăţia lui Dumnezeu era stabilită pe pământ, chiar şi în zilele lui Ioan …

Hristos a venit potrivit cuvintelor lui Ioan [vezi Marcu 1:7] şi El a fost mai mare decât Ioan pentru că El deţinea cheile Preoţiei lui Melhisedec şi ale împărăţiei lui Dumnezeu şi, deşi revelase anterior preoţia lui Moise, totuşi Hristos a fost botezat de Ioan pentru a împlini tot ce trebuia împlinit [vezi Matei 3:15] …

[Isus] spune: «Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu» şi «cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» [Ioan 3:5; Matei 24:35]. Dacă un om se naşte din apă şi Duh, el poate intra în împărăţia lui Dumnezeu. Este evident că împărăţia lui Dumnezeu se afla pe pământ, iar Ioan îi pregătea pe supuşi pentru împărăţie predicându-le Evanghelia şi botezându-i şi el pregătea calea înaintea Salvatorului sau venea ca premergător şi-i pregătea pe supuşi pentru predicile lui Hristos; şi Hristos a predicat în Ierusalim, în acelaşi loc în care predicase Ioan… Ioan… a predicat aceeaşi Evanghelie şi acelaşi botez pe care Isus şi apostolii le-au predicat după el …

Ori de câte ori oamenii pot afla voinţa lui Dumnezeu şi găsi un administrator legal autorizat de la Dumnezeu, acolo există împărăţia lui Dumnezeu; dar acolo unde acestea nu sunt, împărăţia lui Dumnezeu nu este. Toate rânduielile, sistemele şi administraţiile de pe pământ nu sunt de niciun folos copiilor oamenilor, dacă ele nu sunt rânduite şi autorizate de Dumnezeu; pentru că nimic nu va salva un om în afară de un administrator legal; pentru că nimeni altcineva nu va fi recunoscut de Dumnezeu sau îngeri.”⁵

„Ioan [Botezătorul] a deţinut Preoţia aaronică şi a fost administrator legal şi premergătorul lui Hristos şi a venit pentru a pregăti calea înaintea Lui… Ioan a fost preot după ordinul lui Aaron înaintea lui Hristos …

Cheile Preoţiei aaronice i-au fost încredinţate şi al lui a fost glasul care striga în pustie, spunând: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările» [Matei 3:3] …

Salvatorul I-a spus lui Ioan: Eu trebuie să fiu botezat de tine. De ce? Să împlinim tot ce trebuie împlinit [vezi Matei 3:15]… Isus nu avea niciun administrator legal [în afară de] Ioan.

Nu există salvare între cele două coperte ale Bibliei fără un administrator legal.”⁶

O persoană care are spiritul lui Elias a fost desemnată de Domnul să facă o muncă pregătitoare.

Aş vrea să vorbesc întâi despre spiritul lui Elias; şi, pentru a prezenta acest subiect, voi aduce câteva mărturii din scriptură şi o voi depune pe a mea.

În primul rând, este suficient să spun că am mers în pădure pentru a-L întreba pe Domnul, prin rugăciune, despre voinţa Sa cu privire la mine şi am văzut un înger [Ioan Botezătorul] şi el şi-a aşezat mâinile pe capul meu şi m-a rânduit să fiu preot după ordinul lui Aaron şi să deţin cheile acestei preoţii, al cărei oficiu a fost să predice pocăinţa şi botezul pentru iertarea păcatelor şi, de asemenea, să boteze. Dar eu am fost informat că acest oficiu nu include aşezarea mâinilor pentru conferirea Duhului Sfânt; că acel oficiu era o lucrare mai mare şi avea să fie dată după aceea; dar că rânduirea mea era o muncă pregătitoare sau înainte mergătoare, care era în spiritul lui Elias; pentru că spiritul lui Elias era înainte mergător pentru a pregăti calea pentru ceva mai măreţ, aşa cum a fost cazul lui Ioan Botezătorul. El a venit strigând în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările» [Matei 3:3]. Şi ei au fost informaţi că, dacă ei îl puteau primi, acesta era spiritul lui Elias [vezi Matei 11:14]; şi Ioan avea grijă să spună oamenilor că nu era el Lumina, ci el a fost trimis să depună mărturie despre Lumină [vezi Ioan 1:8].

El a spus oamenilor că misiunea sa era să predice pocăinţă şi să boteze cu apă; dar Cel ce venea după el avea să boteze cu foc şi cu Duhul Sfânt [vezi Matei 3:11].

Dacă ar fi fost un impostor, el ar fi putut face o muncă pentru care nu avea autoritate şi ar fi putut înfăptui rânduieli care nu aparţineau acelui oficiu şi acelei chemări, potrivit spiritului lui Elias.

Spiritul lui Elias înseamnă pregătirea cărării pentru o revelaţie mai mare de la Dumnezeu, care [spiritul lui Elias] este Preoţia lui Elias sau preoţia la care a fost rânduit Aaron. Şi, când Dumnezeu trimite un om în lume pentru pregătirea unei lucrări mai mari, deţinând cheile puterii lui Elias, acea lucrare s-a numit doctrina lui Elias, chiar din primele veacuri ale lumii.

Misiunea lui Ioan s-a limitat la predică şi botez; dar ce a făcut el a fost legal; şi, când a venit Isus Hristos la ucenicii lui Ioan, El i-a botezat cu foc şi Duhul Sfânt… Ioan nu şi-a depăşit autoritatea, ci a îndeplinit cu credinţă acea parte care aparţinea oficiului său; şi fiecare parte a măreţei clădiri trebuie să fie pregătită corect şi pusă la locul ei; şi este necesar să se cunoască cine deţine cheile puterii şi cine nu, sau noi am putea fi înşelaţi.

Acea persoană care deţine cheile lui Elias face o muncă pregătitoare… Spiritul lui Elias mi-a fost revelat şi eu ştiu că este adevărat; de aceea, eu vorbesc cu îndrăzneală, pentru că eu ştiu bine că doctrina mea este adevărată.”⁷

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Citiţi relatarea despre Ioan Botezătorul conferind Preoţia aaro- nică lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery (paginile 83–84, 89). Ce efect a avut acest eveniment asupra lui Joseph şi Oliver? Ce efect are acest eveniment asupra vieţii dumneavoastră?
Citiţi în întregime al doilea paragraf de la pagina 84, remarcând că Ioan Botezătorul i-a numit pe Joseph şi Oliver „tovarăşii [săi] în slujire”. În ce feluri îi poate ajuta această expresie pe deţinătorii preoţiei? În ce feluri ar putea influenţa această expresie interacţiunea noastră cu tinerii băieţi care deţin Preoţia aaronică?
Recapitulaţi secţiunea din acest capitol care începe la pagina 85. Care sunt gândurile şi sentimentele dumneavoastră despre Ioan Botezătorul şi misiunea pe care a îndeplinit-o în viaţa sa muritoare?
Profetul Joseph ne-a învăţat că Ioan Botezătorul era „administrator legal” (paginile 86–89). Ce credeţi că înseamnă expresia „administrator legal” când este vorba de preoţie? De ce „nu există salvare… fără un administrator legal” (pagina 89)?
În timp ce citiţi ultima secţiune din acest capitol (paginile 89–90), recapitulaţi şi definiţia termenului „Elias” din Ghidul pentru scripturi (pagina 61). Ce este spiritul lui Elias? Cum a pregătit Ioan Botezătorul calea pentru venirea Salvatorului?
Joseph Smith a spus că această conferire a Preoţiei aaronice este „lucrarea pregătitoare” pentru că ea pregăteşte calea pentru ceva mai măreţ (pagina 89). Ce pot face deţinătorii Preoţiei aaronice pentru a se pregăti să primească Preoţia lui Melhisedec? Ce pot face părinţii, bunicii, învăţătorii şi conducătorii pentru a-i ajuta să se pregătească?

Scripturi suplimentare: Matei 3:1–17; 1 Nefi 10:7–10; Traducerea lui Joseph Smith, Matei 3:43–46