Sentimentele lui Joseph Smith faţă de misiunea sa profetică

„Nu am altă dorinţă decât de a face bine tuturor oamenilor.”

Din viaţa lui Joseph Smith

De la începutul slujirii profetului Joseph Smith, viaţa lui a fost deseori în pericol. Deşi Domnul L-a salvat de multe ori de duşmanii săi, profetul ştia că, odată ce îşi va termina misiunea sa pe pământ, el putea să moară. „Unii au presupus că fratele Joseph nu ar putea să moară”, a spus el la o înmormântare în Nauvoo, în anul 1842, „dar este o greşeală: este adevărat că au fost perioade când am avut promisiunea că viaţa mea este apărată pentru a realiza anumite lucruri, dar, acum fiind îndeplinite acele lucruri, nu mai am o promisiune de continuare a vieţii mele. Sunt la fel de supus morţii ca şi alţi oameni.”¹

Profetul îşi dădea bine seama că el şi toţi sfinţii care trăiau în Nauvoo erau într-o situaţie din ce în ce mai periculoasă. Pe măsură ce Nauvoo se dezvolta, unii dintre oamenii care trăiau în zonă începeau să fie îngrijoraţi de creşterea puterii politice şi economice a sfinţilor şi gloatele au început din nou să-i hărţuiască. Profetul era în pericol deosebit, deoarece autorităţile din Missouri făceau eforturi repetate de a-l prinde, iar apostaţii care renunţaseră la Biserică au devenit din ce în ce mai ostili în eforturile lor de a-l distruge. La 6 august 1842, profetul declara că urma să vină timpul în care membrii Bisericii aveau să fie obligaţi să părăsească Nauvoo:

„Am profeţit că sfinţii aveau să continue să sufere multe nenorociri şi că urmau să fie alungaţi în Munţii Stâncoşi, mulţi aveau să renunţe la credinţă, alţii urmau să fie omorâţi de cei care îi persecutau sau să îşi piardă viaţa ca urmare a situaţiei grele sau a bolii şi unii dintre voi vor trăi să meargă şi să ajute la stabilirea unor aşezări şi construirea de oraşe şi să-i vadă pe sfinţi cum devin un popor în mijlocul Munţilor Stâncoşi.”²

În cuvântările şi scrierile din ultimii ani de viaţă ai profetului, se remarcă un sentiment de urgenţă în cuvintele sale. Ştiind că nu mai avea mult timp de trăit, el muncea cu toată seriozitatea să-i înveţe pe sfinţi lucrurile pe care Dumnezeu i le revelase şi îi îndemna să se pregătească să primească aceste adevăruri. De asemenea, el îşi exprima dragostea mare pe care o avea faţă de sfinţi, declarând chiar că era dispus să-şi dea viaţa pentru ei: „Sunt gata să mă sacrific în acel mod prin care se poate realiza cel mai mare beneficiu şi bine.”³

Este remarcabil că, în timp ce profetul îndura multă persecuţie şi era într-o stare de tensiune din cauza solicitărilor constante datorate creşterii Bisericii, el găsea timp să arate că avea grijă de fiecare membru al Bisericii în mod separat. Mulţi sfinţi, în anii de mai târziu, îşi aminteau de dragostea şi bunătatea pe care profetul Joseph le manifesta faţă de ei.

Aroet L. Hale îşi amintea: „Profetul… obişnuia frecvent să iasă afară din Mansion [House] şi să se joace cu mingea cu noi băieţii, fiul lui, Joseph, fiind aproape de vârsta mea. [Profetul] Joseph întotdeauna respecta regulile jocului. El aştepta până când venea rândul lui să ia crosa, apoi, fiind un om foarte robust [puternic] lovea mingea şi o trimitea aşa departe, încât obişnuiam să strigăm după băiatul care se ducea după minge să-şi ia şi mâncare cu el. De obicei, aceasta îl făcea pe profet să râdă. Joseph avea întotdeauna inima bună şi era plin de veselie.⁴

Margarette McIntire Burgess îşi amintea de o altă întâmplare cu profetul în Nauvoo: „Fratele meu mai mare şi cu mine mergeam la şcoală lângă clădirea care era cunoscută ca fiind Magazinul de cărămidă roşie al profetului. Plouase cu o zi înainte, ceea ce a făcut ca pământul să fie foarte noroios, în special de-a lungul acelei străzi. Fratele meu,Wallace, şi cu mine neam împotmolit în noroi şi nu am putut ieşi şi, desigur, ca şi copii, am început să plângem, deoarece ne gândeam că urma să rămânem acolo. Dar uitându-ne în sus, l-am văzut pe prietenul iubitor al copiilor, profetul Joseph, venind spre noi. Imediat, el ne-a ridicat şi ne-a aşezat pe pământ uscat. Apoi, s-a oprit şi a curăţat micii noştri pantofi de noroiul cu care erau încărcaţi, şi-a scos batista din buzunar şi a şters lacrimile de pe feţele noastre. El ne-a vorbit cu blândeţe, ne-a încurajat şi ne-a trimis cu bucurie pe drumul nostru spre şcoală. Era de mirare că îl iubeam pe acest mare, bun şi nobil om al lui Dumnezeu?”⁵

Învăţături ale lui Joseph Smith

Profeţii ne învaţă ceea ce le revelează Dumnezeu; noi ne străduim să înţelegem şi să dăm atenţie cuvintelor lor.

„Meditez în cursul întregii zile şi, mai mult decât o desfătare pentru mine, este dorinţa de a şti cum îi voi putea face pe sfinţii lui Dumnezeu să înţeleagă viziunea care vine cu putere şi în mod repetat în mintea mea. O, cât aş fi de încântat să vă prezint lucruri la care nu v-aţi gândit niciodată! Dar sărăcia şi grijile lumii mă împiedică să fac astfel…

„Osana, osana, osana Dumnezeului Atotputernic, că razele luminii au început să răsară deasupra noastră chiar acum. Nu găsesc cuvinte să mă exprim. Nu sunt un om învăţat, dar am sentimente bune ca orice om. O, dacă aş fi avut glasul arhanghelului să-mi exprim sentimentele în faţa prietenilor mei! Dar nu aştept să se întâmple aceasta în viaţa aceasta.”⁶

„A fost o mare greutate să convingi cu ceva această generaţie. A fost ca şi când s-ar despica nodurile unui brad tare cu o turtă de mălai în loc de o pană şi cu un dovleac în loc de un ciocan de lemn. Chiar şi sfinţii înţeleg greu.

Am încercat timp de câţiva ani să-i fac pe sfinţi să înţeleagă că trebuie să se pregătească să primească lucrurile lui Dumnezeu; dar, în mod frecvent, îi vedem pe unii dintre ei că după tot ce au suferit pentru lucrarea lui Dumnezeu, vor zbura ca bucăţelele de sticlă spartă imediat ce vor întâmpina ceva care va fi contrar tradiţiilor lor: ei nu suportă deloc focul ce urmează să-i purifice. Câţi vor putea să rămână fideli unei legi celestiale, să rămână statornici şi să primească exaltarea lor, nu pot să spun, deoarece mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi [vezi D&L 121:40].”⁷

„Eu nu sunt ca alţi oameni. Mintea mea este în mod continuu ocupată cu problemele zilnice şi trebuie să mă bizui în întregime pe Dumnezeul Cel Viu în orice spun în ocazii ca acestea [funeralii]…

Dacă aş fi avut eu inspiraţie, revelaţie şi putere fizică să comunic ceea ce am cugetat în sufletul meu în trecut, nu ar fi existat niciun suflet în această congregaţie care să nu fi mers acasă şi să nu-şi fi închis gura într-o linişte veşnică cu privire la religie până când ar fi învăţat ceva.

De ce să fii atât de sigur că ai înţeles lucrurile lui Dumnezeu, când toate lucrurile tale sunt atât de nesigure? Sunteţi bineveniţi să dobândiţi toată cunoaşterea şi inteligenţa pe care le pot împărţi cu voi.”⁸

„Unii oameni spun că sunt un profet în declin, deoarece nu mai aduc acum cuvântul Domnului. De ce nu o fac? Sunteţi în stare să-l primiţi? Nu! Niciunul din această cameră.”⁹

„Vreau, din timp în timp, să vă revelez subiectele care îmi sunt revelate de Duhul Sfânt. Toate minciunile care sunt acum inventate împotriva mea sunt de la diavol şi influenţa diavolului şi a slujitorilor lui va fi folosită împotriva împărăţiei lui Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu nu propovăduiesc nimic altceva decât principiile vieţii veşnice, după lucrările lor îi veţi recunoaşte. Un om bun va vorbi lucruri bune şi principii sfinte, iar un om rău lucruri rele. Eu simt, în numele Domnului, că trebuie să resping toate aceste principii rele şi vă avertizez să aveţi grijă pe cine urmaţi. Vă îndemn să daţi atenţie tuturor virtuţilor şi învăţăturilor pe care vi le-am dat…

Vă avertizez să luaţi în seamă – sporiţi credinţa voastră, virtutea, dragostea, etc. Spun, în numele Domnului, dacă aveţi aceste lucruri în voi, veţi fi roditori [vezi 2 Petru 1:5–8]. Mărturisesc că niciun om nu are puterea să reveleze în afară de mine – lucrurile din cer, de pe pământ şi din iad… Vă încredinţez pe toţi lui Dumnezeu, ca să puteţi moşteni toate lucrurile şi fie ca Dumnezeu să adauge binecuvântările Sale.”¹⁰

Cu toate că profeţii sunt oameni cu slăbiciuni, ei sunt chemaţi de Dumnezeu să propovăduiască poporului Său şi să-l conducă.

Jurnalul profetului consemnează în ziua de 6 noiembrie 1835: „Am fost prezentat, în această dimineaţă, unui bărbat din est. După ce a auzit numele meu, el a declarat că nu sunt decât un om, vrând să spună prin aceasta, că el îşi închipuise că o persoană căreia Domnul ar fi considerat potrivit să îi reveleze voinţa Sa, trebuie să fie ceva mai mult decât un om. El părea să fi uitat cuvintele care au ieşit de pe buzele Sfântului Iacov, că [Ilie] era un om expus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi, dar totuşi el a avut o asemenea putere în faţa lui Dumnezeu, încât El, ca răspuns la rugăciunile lui, a închis cerul şi n-a plouat deloc trei ani şi şase luni şi, din nou, ca răspuns la rugăciunea lui, cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul [vezi Iacov 5:17–18]. Într-adevăr, atât de mari sunt întunericul şi ignoranţa acestei generaţii, încât ea consideră incredibil ca un om să [comunice] în vreun fel cu Creatorul.”¹¹

„Când v-am învăţat eu ceva greşit de la acest pupitru? Când m-am făcut eu vreodată de ruşine? Doresc să triumf în Israel înainte să plec de aici şi înainte de a nu mai fi văzut. Niciodată nu v-am spus că sunt perfect; dar nu este nicio greşeală în revelaţiile pe care vi le-am transmis. Trebuie, atunci, să fiu aruncat ca un lucru fără valoare?.”¹²

„Deşi greşesc, nu fac greşelile de care sunt acuzat: greşelile pe care le fac sunt datorită slăbiciunii naturii umane, la fel ca şi ceilalţi oameni. Niciun om nu trăieşte fără greşeală. Credeţi că Însuşi Isus, dacă ar fi fost aici, ar fi fost fără greşeală în ochii voştri? Duşmanii Săi au spus tot felul de lucruri rele împotriva Sa – ei, toţi, urmăreau să găsească ceva rău la El.”¹³

Jurnalul lui Joseph Smith consemnează în ziua de 29 octombrie 1842: „Am… fost la magazin [în Nauvoo, Illinois], unde erau adunaţi fraţi şi surori care sosiseră în această dimineaţă din împrejurimile oraşului New York… Le-am spus că sunt doar un om şi că nu trebuie să se aştepte să fiu perfect; dacă ei aşteptau perfecţiunea de la mine, eu trebuia să o aştept de la ei; dar, dacă urmau să fie îngăduitori cu slăbiciunile mele şi cu ale fraţilor mei, urma ca, în mod asemănător, să fiu şi eu îngăduitor cu slăbiciunile lor.”¹⁴

În ciuda opoziţiei, profeţii îndeplinesc misiunile care le-au fost date de Dumnezeu.

„Sunt fericit şi recunoscător pentru privilegiul de a fi prezent cu această ocazie. Mari încercări au fost făcute din partea duşmanilor noştri de a mă duce în Missouri şi de a-mi distruge viaţa; dar Dumnezeu le-a blocat calea şi ei nu au putut, până acum, să-şi îndeplinească scopul. Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să evit să cad în mâinile lor. Am purtat lupta cea bună…

Voi triumfa asupra duşmanilor mei. Am început să triumf asupra lor acasă şi o voi face pretutindeni. Toţi cei care se ridică împotriva mea vor simţi, cu siguranţă, greutăţile nedreptăţilor lor asupra capetelor lor.”¹⁵

„Vorbesc cu îndrăzneală, cu credinţă şi cu autoritate. … Ştiu ce vorbesc; îmi înţeleg misiunea şi ce trebuie să fac. Dumnezeu Atotputernic este scutul meu; şi ce poate face omul dacă Dumnezeu este prietenul meu? Eu nu voi fi sacrificat până nu vine timpul meu; atunci eu mă voi oferi de bunăvoie… Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mă apără de duşmanii mei; eu nu am duşmani decât în apărarea adevărului. Nu am altă dorinţă decât de a face bine tuturor oamenilor. Simt că trebuie să mă rog pentru toţi oamenii.”¹⁶

„Dacă nu aş fi intrat în această muncă şi nu aş fi fost chemat de Dumnezeu, m-aş fi retras. Dar nu pot să mă retrag: nu am nicio îndoială în privinţa adevărului.”¹⁷

„Sunt o piatră brută. Sunetul ciocanului şi al dălţii nu s-au auzit pe mine niciodată până când Domnul nu a început să lucreze prin mine. Doresc doar învăţătura şi înţelepciunea cerului.”¹⁸

„Eu profeţesc şi depun mărturie în această dimineaţă că toate puterile combinate ale pământului şi ale iadului nu vor doborî sau înfrânge vreodată acest băiat, deoarece am o promisiune de la Dumnezeul veşnic. Dacă am păcătuit, am păcătuit în aparenţă, dar cu siguranţă am meditat la lucrurile lui Dumnezeu.”¹⁹

„Când oamenii ies în afară şi clădesc pe temelia altor oameni, ei o fac pe propria lor răspundere, fără autoritate de la Dumnezeu; şi când vin şuvoaiele şi suflă vânturile, temelia lor va fi găsită pe nisip şi întreaga lor construcţie se va preface în praf şi pulbere.

Am construit eu pe temelia oricărui alt om? Am obţinut tot adevărul pe care îl stăpâneşte lumea creştină şi o revelaţie independentă în plus iar Dumnezeu mă va ajuta să fiu victorios.”²⁰

Profeţii îi iubesc pe cei cărora le slujesc şi doresc să-i conducă bine, chiar dacă, făcând astfel, este necesar să-i mustre.

„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi [vezi Ioan 15:13]. Am descoperit sute şi mii dintre fraţii mei gata să-şi sacrifice viaţa pentru mine.

Greutăţile care vin asupra mea sunt foarte mari. Cei care mă persecută nu mă lasă liniştit şi am înţeles că, în mijlocul afacerilor şi al îngrijorării, spiritul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios. Deşi am fost chemat de Tatăl meu Ceresc să pun temelia acestei măreţe lucrări şi împărăţii în această dispensaţie şi să mărturisesc despre dorinţa Sa revelată Israelului împrăştiat, eu sunt supus patimilor la fel ca alţi oameni, la fel ca profeţii din timpurile străvechi.

Eu nu văd nicio greşeală în Biserică şi, în consecinţă, lăsaţimă să fiu înviat cu sfinţii, fie că mă înalţ la cer sau cobor în iad, sau merg în orice alt loc. Şi, dacă vom merge în iad, vom da afară diavolii şi vom face un cer din el. Acolo unde sunt aceşti oameni, este o bună societate.”²¹

„Sfinţii nu trebuie să creadă că, dacă sunt prietenos cu ei şi sunt jucăuş şi vesel, eu nu ştiu ce se întâmplă. Nedreptatea de orice fel nu este susţinută în Biserică şi nu-i va merge bine acolo unde sunt eu; deoarece sunt hotărât ca, atât timp cât conduc Biserica, să o conduc bine.”²²

„Dacă sunt atât de norocos să fiu omul care Îl înţelege pe Dumnezeu şi care explică şi transmite principiile inimilor voastre, astfel încât Spiritul le pecetluieşte, atunci fie ca, de acum înainte, fiecare bărbat şi femeie să stea în linişte, să-şi pună mâna la gură şi niciodată să nu-şi ridice mâinile sau glasul, sau să spună din nou ceva împotriva omului lui Dumnezeu ori a slujitorilor lui Dumnezeu… Dacă reuşesc să vă aduc la o cunoaştere despre El, toate persecuţiile împotriva mea trebuie să înceteze. Atunci, veţi şti că eu sunt slujitorul Său, deoarece vorbesc ca unul care are autoritate…

Eu pot gusta principiile vieţii veşnice şi la fel puteţi şi voi. Ele mi-au fost date prin revelaţiile lui Isus Hristos şi eu ştiu că, atunci când vă spun aceste cuvinte despre viaţa veşnică aşa cum mi-au fost date, voi le gustaţi şi eu ştiu că voi credeţi în ele. Voi spuneţi că mierea este dulce, şi la fel spun şi eu. Eu pot gusta, de asemenea, spiritul vieţii veşnice. Ştiu că este bun; şi când vă spun despre aceste lucruri care mi-au fost date prin inspiraţie prin Spiritul Sfânt, fiţi siguri că le veţi primi tot atât de dulci şi vă veţi bucura din ce în ce mai mult…

Observaţiile mele sunt destinate tuturor, atât bogaţi, cât şi săraci, robi şi liberi, mici şi mari. Nu am nicio duşmănie faţă de niciun om. Vă iubesc pe toţi; dar urăsc unele dintre faptele voastre. Sunt cel mai bun prieten al vostru şi, dacă oamenii nu-şi ating scopul pentru care se străduiesc, este propria lor greşeală. Dacă mustru un om şi el mă urăşte, este un nechibzuit; deoarece eu îi iubesc pe toţi oamenii, în special pe aceste surori şi pe aceşti fraţi ai mei…

Nu mă cunoaşteţi, niciodată nu mi-aţi cunoscut inima. Niciun om nu cunoaşte trecutul meu. Nu pot să-l povestesc: Niciodată nu o voi face. Nu învinovăţesc pe nimeni pentru că nu crede trecutul meu. Dacă n-aş fi trecut prin ce-am trecut, nu l-aş fi crezut nici eu însumi. De când m-am născut, niciodată nu am făcut rău nimănui. Glasul meu este totdeauna pentru pace.

Nu pot să renunţ până când munca mea nu este încheiată. Nu gândesc niciodată nimic rău, nici nu fac nimic care să facă rău aproapelui meu. Când voi fi chemat de trâmbiţa arhanghelului şi cântărit în cumpănă, mă veţi cunoaşte cu toţii. Nu mai adaug mai mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.”²³

Sugestii pentru studiu şi predare

Aveţi în vedere aceste idei în timp ce studiaţi capitolul sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii-xii.

La pagina 545, citiţi despre persecuţia înfruntată de Joseph Smith în Nauvoo. După aceea, întoarceţi-vă la pagina 547 şi recapitulaţi povestirile despre el referitoare la slujire şi jocul cu copii în Nauvoo. De ce credeţi că el putea să aibă mereu o atitudine atât de veselă şi plină de grijă? Gândiţi-vă ce puteţi face ca să rămâneţi fericiţi şi iubitori în perioadele de încercări.
Citiţi al treilea şi al patrulea paragraf de la pagina 548, observând dezamăgirea profetului Joseph atunci când sfinţii nu erau pregătiţi să primească tot ceea ce dorea el să-i înveţe (vezi paginile 548–549). Ce ne poate împiedica să primim mai mult adevăr? Ce putem face pentru a fi „pregătiţi să primim lucrurile lui Dumnezeu”?
Recapitulaţi primele trei paragrafe de la pagina 550. Ce sfat puteţi da cuiva care refuză să-l urmeze pe un conducător al Bisericii deoarece conducătorul are unele lipsuri în caracter? Citiţi ultimul paragraf de la pagina 550 şi gândiţi-vă în ce fel se aplică această declaraţie în toate relaţiile noastre.
Joseph Smith şi-a exprimat credinţa că Dumnezeu îl va apăra şi îi va da posibilitatea să-şi îndeplinească misiunea sa în viaţă (paginile 551–552). Ce experienţe, în care Dumnezeu v-a ajutat să vă îndepliniţi responsabilităţile în familia dumneavoastră sau într-o chemare de la Biserică, aţi avut?
Studiaţi ultimele două paragrafe de la pagina 553. Când aţi gustat dulceaţa adevărului? Cum ne putem bucura de cuvintele unui profet sau ale altui conducător din Biserică, chiar dacă el ne dojeneşte pentru faptele noastre rele?
Recapitulaţi repede întregul capitol, căutând una sau două declaraţii care vă sunt de ajutor în mod deosebit. Ce apreciaţi la declaraţiile pe care le-aţi ales? Cum a influenţat acest capitol mărturia dumneavoastră despre profetul Joseph Smith?

Scripturi suplimentare: Daniel 2:44–45; 2 Timotei 4:6–8; Iacov 1:17–19; Mosia 2:9–11; Mormon 9:31