Să stabilim cauza Sionului

„Clădirea Sionului este o cauză care a captat mereu interesul poporului lui Dumnezeu; este un subiect despre care profeţii, preoţii şi împăraţii au vorbit cu o bucurie deosebită.”

Din viaţa lui Joseph Smith

La începutul lunii iunie a anului 1831, la doar câteva săptămâni după ce s-a încheiat mutarea din New York în Ohio, sfinţii s-au adunat în Kirtland pentru o conferinţă a Bisericii. Pe 7 iunie, la o zi după încheierea conferinţei, Joseph Smith a primit o revelaţie care a îndreptat gândurile membrilor către Sion: „Viitoarea conferinţă… va fi ţinută în Missouri, în ţara pe care Eu o voi consacra poporului Meu” (D&L 52:2).

Sfinţii erau foarte interesaţi de stabilirea Sionului – un oraş sfânt, un refugiu de pace pentru cei neprihăniţi care fugeau de ticăloşia lumii. Pentru a-i pregăti pe sfinţi, Domnul i-a sfătuit în mod repetat: „căutaţi să înfăptuiţi şi să stabiliţi cauza Sionului” (D&L 6:6; 11:6; 12:6; vezi, de asemenea, 14:6). Conducătorii Bisericii trebuiau să plece imediat pentru a stabili localizarea Sionului. Pe 19 iunie, Joseph Smith, Sidney Rigdon şi alţii au început călătoria de 1.448 de kilometri până în ţinutul Jackson, Missouri, călătorind cu barca, cu căruţa şi mergând pe jos mulţi kilometri. Călătoria a fost dificilă şi obositoare, dar profetul a simţit grija protectoare a Domnului: „În ciuda lucrurilor denaturate şi abominabile ale vremurilor, precum şi a spiritului malefic de care am avut parte în multe locuri şi printre diferiţi oameni datorită credinţei noastre în Cartea lui Mormon, Domnul a continuat să vegheze asupra noastră şi să-Şi reverse bunătatea asupra noastră în fiecare zi; şi noi am stabilit regula ca, oricând este posibil, să citim un capitol din Biblie şi să ne rugăm; aceste momente de preaslăvire ne-au consolat foarte mult.”¹

La mijlocul lunii iulie, profetul a ajuns în partea de vest a statului Missouri, o zonă frumoasă, fertilă de prerie, plină de flori. Acolo, ca răspuns la rugăciunea lui de a şti localizarea precisă a Sionului, Domnul i-a revelat că: „locul care acum este numit Independence este centrul; şi un loc pentru templu se găseşte în partea de vest, pe o bucată de teren care nu este departe de tribunal” (D&L 57:3) şi că trebuiau cumpărate terenuri. Pe 2 august, Joseph Smith şi alţii s-au adunat pentru a începe clădirea Sionului. Profetul a consemnat: „Am ajutat ramura Colesville a Bisericii să pună primul buştean pentru o casă, ca temelie a Sionului în împrejurimile oraşului Kaw, la 19 kilometri vest de Independence. Buşteanul a fost cărat şi aşezat de doisprezece bărbaţi, în cinstea celor douăsprezece triburi ale lui Israel. În acelaşi timp, prin rugăciune, pământul Sionului a fost consacrat şi dedicat de vârstnicul Sidney Rigdon, pentru adunarea sfinţilor. A fost un timp de bucurie pentru cei prezenţi şi a permis o întrezărire a viitorului, timp care va veni spre mulţumirea celor credincioşi”.² În ziua următoare, profetul a dedicat locul pentru templu.

Sfinţii din Colesville, New York, s-au numărat printre primii membri ai Bisericii care s-au stabilit în Missouri. Ei au făcut obositoarea călătorie din New York în Kirtland, Ohio, însă au stat în Ohio doar o scurtă perioadă înainte de a li se porunci să se ducă în Missouri. Polly Knight, o membră a ramurii Colesville, a călătorit către ţinutul Sionului, pentru ca, după o săptămână, să moară acolo. Deşi sănătatea ei era precară, era hotărâtă să reziste până avea să ajungă în Sion. Fiul ei a scris: „A murit liniştită, bucurându-se în noul şi nepieritorul legământ al Evangheliei şi slăvindu-L pe Dumnezeu pentru că a trăit să vadă ţinutul Sionului… Fratele Joseph Smith a participat la funeraliile mamei mele şi ne-a consolat, vorbindu-ne într-un mod foarte priceput”.³ Deşi profetul s-a întors la scurt timp în Kirtland, de unde a continuat să conducă Biserica până în anul 1838, mulţi sfinţi au continuat să se mute în Missouri.

Sfinţii au lucrat cu sârguinţă la clădirea Sionului, însă, la sfârşitul anului 1833, ei au fost alungaţi din casele lor din ţinutul Jackson printr-o persecuţie foarte dură, lăsând în urmă visurile lor de a stabili Sionul şi de a construi un templu acolo. Prin intermediul profetului Joseph Smith, Domnul a dezvăluit că termenii mântuirii Sionului în acel ţinut nu erau încă îndepliniţi şi că stabilirea Sionului trebuia „să aştepte puţin” (D&L 105:9).

Învăţături ale lui Joseph Smith

Domnul a desemnat ţinutul Jackson, Missouri, ca pământ al Sionului – loc unde sfinţii din timpul lui Joseph Smith urmau să se adune şi unde oraşul sfânt al Sionului avea să fie clădit în cele din urmă.

„În iunie [1831], am primit, printr-o viziune cerească, porunca de a călători spre graniţele de vest ale statului Missouri şi de a stabili acolo locul exact care avea să fie locul central pentru începerea adunării celor care acceptă plenitudinea Evangheliei nepieritoare. În acord cu aceasta, am fost de acord să fac această călătorie alături de anumiţi fraţi ai mei şi, după o călătorie lungă şi obositoare, având parte de multe lipsuri şi greutăţi, am ajuns în ţinutul Jackson, Missouri, iar după ce am văzut ţinutul, căutând cu sârguinţă îndrumarea lui Dumnezeu, El ni s-a făcut cunoscut şi ne-a arătat, mie şi celorlalţi, locul exact pe care El l-a desemnat pentru începerea lucrării de adunare şi pentru ridicare a unui «oraş sfânt» care va fi numit Sion – Sion, deoarece este un loc al neprihănirii şi cei care clădesc acolo trebuie să-L preaslăvească pe Dumnezeul cel viu şi adevărat, să creadă cu toţii într-o singură doctrină, chiar doctrina Domnului şi Salvatorului nostru Isus Hristos. «Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion» [Isaia 52:8].”⁴

La începutul anilor 1830, sfinţii au încercat să pună temelia Sionului în ţinutul Jackson, Missouri, aşa cum le poruncise Domnul, însă nu au reuşit deoarece nu erau pregătiţi din punct de vedere spiritual. Profetul Joseph Smith a spus următoarele lucruri despre momentul când Sionul avea să fie întemeiat: „Eu nu am cunoştinţă din nicio comunicare avută prin intermediul Spiritului că Sionul a renunţat să-şi ceară cunună celestă, chiar dacă Domnul a făcut ca el să sufere atât, cu excepţia câtorva oameni care au fost nesupuşi şi au abandonat noul legământ; toţi aceştia vor fi făcuţi cunoscuţi la timpul potrivit. M-am aşteptat mereu ca Sionul să aibă parte de ceva suferinţă, învăţând aceasta din poruncile ce au fost date. Dar vă voi aminti de o anumită clauză de care am cunoştinţă şi în care se spune că, după multă suferinţă, vin binecuvântările [D&L 58:4]. Prin aceasta, precum şi prin altele, precum şi prin una primită recent, eu ştiu că Sionul, la timpul pe care Domnul îl găseşte potrivit, va fi mântuit; dar, cât de multe vor fi zilele purificării, suferinţei şi supărării lui, Domnul nu mi-a dezvăluit; şi, când întreb despre acest subiect, glasul Domnului spune: Fiţi liniştiţi şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu! Şi aceia care suferă în numele Meu vor domni cu Mine, şi oricine îşi va da viaţa pentru cauza Mea, o va găsi din nou… Fie ca Dumnezeu să permită ca, în ciuda necazurilor şi suferinţelor noastre mari, să nu existe nimic care să ne despartă de dragostea lui Hristos [vezi Romani 8:35–39].”⁵

Noi clădim cauza Sionului devenind un popor cu inima pură şi lucrând cu sârguinţă într-o singură inimă şi într-un singur gând.

„Clădirea Sionului este o cauză de care poporul lui Dumnezeu a fost mereu interesat; este un subiect asupra căruia profeţii, preoţii şi împăraţii s-au oprit cu un interes special; ei au privit înainte imaginându-şi cu bucurie ziua în care trăim; fiind inspiraţi prin intermediul revelaţiei divine, ei au cântat, au scris şi au profeţit despre aceste vremuri ale noastre; însă au murit fără să vadă evenimentele din zilele noastre; noi suntem cei favorizaţi pe care Dumnezeu i-a ales pentru a aduce slava zilei din urmă; ne este dat să vedem, să luăm parte şi să ajutăm la înaintarea slavei zilei din urmă.”⁶

„Orice loc în care sfinţii se adună este Sion, loc pe care orice om neprihănit îl va clădi pentru siguranţa copiilor săi.”⁷

„Vor exista în diferite locuri ţăruşi [ai Sionului] pentru adunarea sfinţilor… Acolo, copiii voştri vor fi binecuvântaţi şi voi veţi fi în mijlocul prietenilor voştri şi veţi fi binecuvântaţi. Năvodul Evangheliei prinde tot felul de oameni…

Clădirea Sionului trebuie să fie cel mai mare obiectiv al nostru… În curând, va sosi timpul când nimeni nu va avea pace decât în Sion şi în ţăruşii lui.”⁸

„Referitor la clădirea Sionului, aceasta trebuie făcută conform sfatului lui Iehova, conform revelaţiilor din cer.”⁹

„Dacă Sionul nu se va purifica, în aşa fel încât să fie acceptat în faţa lui Dumnezeu din toate punctele de vedere, El va căuta un alt popor; pentru că lucrarea Sa va continua până când Israelul va fi adunat, iar cei care nu vor auzi glasul Său să se aştepte să simtă mânia Sa. Permiteţi-mi să vă spun, căutaţi să vă purificaţi atât voi, cât şi toţi locuitorii Sionului, ca nu cumva mânia Domnului să se transforme în furie. Pocăieşte-te, pocăieşte-te, este glasul lui Dumnezeu către Sion; şi, oricât de ciudat ar părea, totuşi este adevărat, oamenii vor persista să se justifice singuri până când toată ticăloşia lor va fi scoasă la lumină, până când caracterul lor este atât de rău încât nu mai pot fi mântuiţi şi când ceea ce ei preţuiesc în inimile lor va fi dezvăluit tuturor oamenilor. Vă spun (şi ceea ce vă spun vouă, le spun tuturor), ascultaţi glasul de avertizare al lui Dumnezeu, ca nu cumva Sionul să se prăbuşească şi Domnul să jure, în mânia Sa, că locuitorii Sionului nu vor intra în odihna Sa.”¹⁰

„Atât timp cât în Biserică sunt permise fapte nedrepte, aceasta nu poate fi sfinţită şi nici Sionul mântuit.”¹¹

„Fiecare om să lucreze pentru a fi pregătit pentru vie, petrecând puţin timp pentru a-i alina pe cei care jelesc; pentru a-l vindeca pe cel cu inima zdrobită; pentru a-l aduce înapoi pe cel cu inima rătăcită; pentru a-l aduce înapoi pe cel rătăcit; pentru a-i invita din nou în împărăţie pe cei care au fost excluşi, încurajându-i să îndure până la sfârşit, să facă fapte neprihănite şi, într-o singură inimă şi într-un singur gând, să se pregătească pentru a ajuta la mântuirea Sionului, acea ţară frumoasă a făgăduinţei, în care cei dornici şi supuşi vor fi binecuvântaţi…

Ne rugăm Tatălui Ceresc ca voi să fiţi foarte pioşi, foarte umili şi să aveţi foarte multă caritate; să lucraţi cu sârguinţă, spiritual şi temporal, pentru mântuirea Sionului, pentru ca cei cu inima pură să se poată întoarce cu cântece de bucurie nepieritoare pentru a clădi locurile distruse ale Sionului şi să-L întâlnească pe Domnul când El va veni în slava Sa [vezi D&L 101:18].”¹²

Sionul, Noul Ierusalim, va fi clădit pe continentul american.

Articolele de credinţă 1:10: „Noi credem în adunarea adevărată a lui Israel şi în restaurarea celor zece triburi; că Sionul (Noul Ierusalim) va fi clădit pe continentul american.”¹³

„Oraşul Sionului, de care a vorbit David în Psalmul 102, va fi clădit pe pământ american. «Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă» [Isaia 35:10]; şi atunci ei vor fi scăpaţi de urgia apelor năvălitoare care vor trece prin ţară. Dar Iuda va obţine eliberarea la Ierusalim. [Vezi Ioel 2:32; Isaia 26:20–21; Ieremia 31:12; Psalmii 1:5; Ezechiel 34:11–13.] Acestea sunt mărturii despre faptul că Păstorul cel Bun Îşi va chema oile şi le va scoate din toate popoarele unde au fost împrăştiate într-o zi noroasă şi întunecată şi le va conduce către Sion şi către Ierusalim.”¹⁴

„Voi începe citând din profeţia lui Enoh, care vorbeşte despre zilele din urmă: «Şi dreptatea o voi trimite din cer; şi adevărul îl voi trimite din pământ pentru a depune mărturie despre Singurul Meu Fiu Născut; despre învierea Lui din morţi [eu înţeleg această înviere ca fiind trupul fizic]; da şi, de asemenea, despre învierea tuturor oamenilor; şi voi face ca dreptatea şi adevărul să măture pământul ca un torent de apă, să-i adune pe aleşii mei din cele patru colţuri ale lumii către un loc pe care îl voi pregăti, un Oraş Sfânt, pentru ca poporul Meu să-şi încingă coapsele şi să aştepte timpul venirii Mele; pentru că acolo va fi tabernacolul Meu şi se va numi Sion, un nou Ierusalim» [Moise 7:62].

Acum, din acest citat, înţeleg că… dreptatea şi adevărul trebuie să măture pământul ca un potop. Acum, întreb cum vor mătura pământul dreptatea şi adevărul ca un potop? Vă voi răspunde. Oamenii şi îngerii trebuie să conlucreze pentru realizarea aces-tei măreţe lucrări, iar Sionul trebuie să fie pregătit, chiar un Nou Ierusalim, pentru cei aleşi care urmează să fie adunaţi din cele patru colţuri ale pământului şi să fie întemeiat un Oraş Sfânt, pentru că tabernacolul Domnului va fi cu ei…

«Iată, Eu voi întemeia acest popor în ţara aceasta, pentru împlinirea legământului pe care Eu l-am făcut cu Tatăl vostru, Iacov; şi acesta va fi un Nou Ierusalim» [3 Nefi 20:22]. Acum, învăţăm din Cartea lui Mormon care este acel continent şi loc unde va fi Noul Ierusalim, precum şi că acesta trebuie să fie ridicat la cer, conform viziunii pe care Ioan a avut-o pe insula Patmos.

Mulţi vor dori să spună că acest Nou Ierusalim, despre care s-a vorbit, este Ierusalimul clădit de iudei, pe continentul din est. Dar veţi vedea, din Apocalipsa 21:2, că era un Nou Ierusalim care cobora din cer, de la Dumnezeu, împodobit ca o mireasă pentru bărbatul ei; că, după aceasta, revelatorul a fost purtat în Spirit, pe un munte mare şi înalt şi a văzut oraşul cel mare şi sfânt care cobora din cer de la Dumnezeu. Sunt două oraşe despre care se vorbeşte aici. Deoarece într-o scrisoare nu se poate scrie totul despre acest subiect, voi spune pe scurt că un Nou Ierusalim trebuie să fie întemeiat pe acest continent şi că, de asemenea, Ierusalimul va fi reclădit pe continentul din est [vezi Eter 13:1–12]. «Iată, Eter a văzut zilele lui Hristos… şi el a vorbit, de asemenea, despre casa lui Israel şi despre Ierusalimul de unde Lehi urma să vină, după ce acesta va fi distrus, el va trebui să fie rezidit, un oraş sfânt pentru Domnul; de aceea, acesta nu putea să fie un nou Ierusalim, căci a fost în timpul din vechime» [Eter 13:4–5].”¹⁵

„Despre Sionul din zilele din urmă, profeţii au spus: Slava Libanului va veni la el, chiparosul, ulmul şi merişorul (cimişirul), cu toţii laolaltă, ca să împodobească locul sfântului Său locaş, căci El va proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Sale [vezi Isaia 60:13]. În loc de aramă, El va aduce aur; în loc de fier, El va aduce argint; în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier [vezi Isaia 60:17]; şi unde ospăţul de bucate gustoase va fi oferit celor neprihăniţi [vezi Isaia 25:6]; da, când splendoarea Domnului ne este făcută cunoscută pentru binele poporului Său, calculele oamenilor şi slava inutilă a lumii dispar, iar noi exclamăm: «Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu» [Psalmii 50:2].”¹⁶

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

În acest capitol, remarcaţi cum foloseşte profetul Joseph Smith cuvântul Sion pentru a se referi la locuri concrete şi la poporul Domnului. Cum vă ajută aceste utilizări ale cuvântului să înţelegeţi ce înseamnă să clădim Sionul? (În timp ce vă gândiţi sau discutaţi această întrebare, gândiţi-vă să citiţi Doctrină şi legăminte 97:21.)
În paragraful care începe în partea de sus a paginii 195, Joseph Smith vorbeşte despre dorinţa lui de a şti când va fi întemeiat oraşul Sionului în ţinutul Jackson, Missouri. Ce putem învăţa din răspunsul Domnului la rugăciunile lui Joseph Smith?
Citiţi în întregime al doilea paragraf de la pagina 195 şi identificaţi, apoi, locurile unde se adună sfinţii. Cum putem clădi Sionul în aceste locuri?
Recapitulaţi în întregime al primul şi al doilea paragraf de la pagina 196 şi gândiţi-vă la modul în care ţăruşii Bisericii oferă siguranţă şi pace. În ce moduri aţi fost binecuvântat atunci când aţi fost împreună cu ceilalţi membri ai ţăruşului dumneavoastră?
În ce fel se aplică, în căminele noastre, sfatul profetului despre clădirea Sionului?
Profetul Joseph a predicat că, pentru a clădi Sionul, noi trebuie să ne purificăm singuri. Care sunt câteva dintre modurile prin care putem urma acest sfat? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 196–197.) De ce credeţi că oamenii trebuie să fie puri înainte ca Sionul să fie mântuit?
Recapitulaţi profeţiile lui Joseph Smith despre cele două oraşe sfinte (paginile 197–199). Ce rol avem în împlinirea acestor profeţii?

Scripturi suplimentare: Apocalipsa 21:1–27; D&L 45:65–71; 97:18–25; 103:1–7; Moise 7:16–21, 62–69