Să dobândim cunoaştere despre adevărurile eterne

„Un om nu poate fi salvat mai repede decât dobândeşte înţelepciune.”

Din viaţa lui Joseph Smith

George Q. Cannon a scris că profetului Joseph Smith „îi plăcea să înveţe”. „A îndrăgit cunoaşterea datorită puterii care rezultă din folosirea ei neprihănită. În pofida suferinţelor de care a avut parte începând cu ziua în care a făcut cunoscută unei lumi sceptice comunicarea lui cu Cerul, el a progresat mereu în dobândirea de inteligenţă. Domnul i-a poruncit să studieze, iar el s-a supus… Mintea lui, însufleţită de Spiritul Sfânt, a acceptat cu agerime toate principiile adevărate şi, unul câte unul, el a stăpânit şi a devenit învăţător în aceste domenii.”¹

În anul 1833, profetul şi un grup de sfinţi din Kirtland au avut o ocazie unică de a studia Evanghelia. În luna ianuarie a acelui an, conform poruncii lui Dumnezeu (vezi D&L 88:127–141), profetul a organizat Şcoala profeţilor pentru a-i instrui pe deţinătorii preoţiei în lucrarea lor de a sluji şi pentru a-i pregăti să predice Evanghelia. Şcoala s-a desfăşurat într-o cameră aflată la etajul al doilea al magazinului lui Newel K. Whitney, acolo unde locuia profetul. Au participat aproximativ 25 de fraţi, unii dintre ei călătorind sute de kilometri pentru privilegiul de a studia Evanghelia într-o cameră nu mai mare de 3 pe 4 m. Mulţi dintre aceşti bărbaţi aveau să devină mai târziu apostoli, membri în cei Şaptezeci şi alţi conducători în Biserică. Deşi profetul şi ceilalţi fraţi studiau ocazional limba, ei s-au concentrat în principal asupra studiului doctrinelor Evangheliei, urmându-şi cu sârguinţă studiile de dimineaţa devreme până după-amiaza târziu. Această şcoală a durat patru luni, iar mai târziu, au fost ţinute clase asemănătoare atât în Kirtland, precum şi în Missouri, unde au participat sute de oameni.

În timpul adunării şcolii din ziua de 27 februarie 1833, profetul a primit o revelaţie importantă. În perioada de început a Bisericii, consumarea alcoolului, tutunului, cafelei şi a ceaiului era un lucru obişnuit în societate şi printre membrii Bisericii. Văzându-i pe fraţi consumând tutun în timpul şcolii, profetul a devenit îngrijorat. Brigham Young a relatat: „Când se adunau în această cameră, după micul dejun, primul lucru pe care-l făceau era acela de a-şi aprinde pipele şi, în timp ce fumau, vorbeau despre lucrurile măreţe ale împărăţiei… Deseori, când profetul intra în cameră să le dea instrucţiuni, se găsea într-un nor de fum de tutun. Aceasta şi plângerile soţiei sale despre faptul că trebuia să cureţe podeaua murdară [de tutunul mestecat], l-au făcut pe profet să chibzuiască asupra acestui lucru şi el L-a întrebat pe Domnul cu privire la folosirea tutunului de către vârstnici şi rezultatul cererii sale a fost revelaţia cunoscută drept Cuvântul de înţelepciune.”²

Milioane de oameni au urmat sfatul din această revelaţie şi au primit binecuvântări temporale şi spirituale, inclusiv „înţelepciunea şi marile comori de cunoştinţe” promise celor care se supun poruncilor lui Dumnezeu (D&L 89:19).

Comorile cunoaşterii spirituale erau revărsate asupra fraţilor care participau la Şcoala Profeţilor, iar ei au progresat mult în înţelegerea Evangheliei. La adunarea şcolii din ziua de 18 martie 1833, Sidney Rigdon şi Frederick G. Williams au fost puşi deoparte în calitate de consilieri ai profetului în Prima Preşedinţie. După aceea, profetul „i-a îndemnat pe fraţi să fie credincioşi şi sârguincioşi în ţinerea poruncilor lui Dumnezeu şi a dat multe instrucţiuni pentru folosul sfinţilor, promiţând că cei cu inima pură vor avea o viziune cerească; şi, după ce s-au rugat un timp în linişte, promisiunea a fost îndeplinită; căci multora dintre cei prezenţi li s-au deschis ochii înţelegerii de către Spiritul lui Dumnezeu, astfel încât să poată vedea multe lucruri… Mulţi dintre fraţi L-au văzut pe Salvator într-o viziune cerească, au văzut cete de îngeri şi multe alte lucruri.”³

Profetul a exclamat: „Bucurie mare şi satisfacţie continuă au radiat pe chipurile celor de la Şcoala Profeţilor şi pe cele ale sfinţilor datorită lucrurilor revelate şi a progresului nostru în cunoaşterea lui Dumnezeu.”⁴

Învăţături ale lui Joseph Smith

Evanghelia lui Isus Hristos cuprinde tot adevărul; cei credincioşi acceptă adevărurile pe care le-a revelat Dumnezeu şi renunţă la tradiţiile false.

„Mormonismul înseamnă adevăr; şi fiecare om care-l acceptă se simte liber să accepte fiecare adevăr: prin urmare, legăturile superstiţiei, bigotismului, ignoranţei şi ale vicleşugului preoţesc cad dintr-o dată de la gâtul său; iar ochii săi se deschid pentru a vedea adevărul, iar adevărul biruie în mod extraordinar vicleşugul preoţesc…

Mormonismul înseamnă adevăr, cu alte cuvinte, doctrina sfinţilor din zilele din urmă înseamnă adevăr… Primul principiu fundamental al religiei noastre sfinte este acela că noi credem că avem dreptul de a primi adevărul în întregime, fără limitare sau fără să fie trunchiat sau interzis de crezurile sau de ideile superstiţioase ale oamenilor sau de dominarea unuia asupra altuia, când acest adevăr ne este demonstrat în minte atât de clar şi când avem cea mai mare dovadă a acestuia.”⁵

În luna ianuarie a anului 1843, Joseph Smith a avut un dialog cu câţiva oameni care nu erau membri ai Bisericii: „Am afirmat că cea mai importantă diferenţă dintre crezurile sfinţilor din zilele din urmă şi cele ale sectanţilor era aceea că ultimii menţionaţi erau limitaţi de un anumit crez bizar, care-i priva pe membrii sectei de privilegiul de a crede orice nu era conţinut în acel crez, în timp ce sfinţii din zilele din urmă… sunt pregătiţi să creadă toate principiile adevărate care există, pe măsură ce sunt făcute cunoscute din când în când.”⁶

„Nu pot să cred niciunul dintre crezurile diferitelor confesiuni, deoarece toate conţin anumite lucruri cu care nu sunt de acord, deşi toate conţin puţin adevăr. Vreau să merg în prezenţa lui Dumnezeu şi să învăţ toate lucrurile; însă crezurile stabilesc limite şi afirmă: «Până aici să vii, să nu treci mai departe» [Iov 38:11]; lucru cu care eu nu pot fi de acord.”⁷

„Le spun tuturor celor care încearcă să-L limiteze pe Cel Atotputernic: Voi nu veţi obţine slava lui Dumnezeu. Pentru ca cineva să devină moştenitor împreună cu Fiul, trebuie să renunţe la toate tradiţiile lui false.”⁸

„Marele lucru pe care noi trebuie să-l cunoaştem este de a înţelege ce a instituit Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Cine ştie aceasta? Este vorba despre înclinarea naturală a omului de a stabili limite în ceea ce priveşte lucrările şi căile Celui Atotputernic… Ceea ce a fost ţinut ascuns de la crearea lumii este revelat pruncilor şi sugarilor în zilele din urmă [vezi D&L 128:18].”⁹

„Când oamenii vorbesc împotriva [adevărului], ei nu mă rănesc pe mine, ci se rănesc singuri… Când oamenii slabi în cunoaştere trec fără nici măcar să se gândească peste lucruri care sunt de mare importanţă, eu vreau să văd adevărul sub toate aspectele sale şi vreau să-l strâng la piept. Eu cred tot ceea ce Dumnezeu a revelat vreodată şi nu am auzit niciodată de vreun om care să fi fost condamnat pentru că a crezut prea mult; însă oamenii sunt condamnaţi pentru necredinţă.”¹⁰

„Când Dumnezeu îi oferă omului o binecuvântare sau cunoaştere, iar omul refuză s-o primească, el va fi condamnat. Israeliţii s-au rugat ca Dumnezeu să-i vorbească lui Moise, nu lor; ca urmare, El i-a blestemat cu o lege a poruncilor pământeşti.”¹¹

„Am avut întotdeauna satisfacţia de a vedea victoria adevărului asupra erorii, precum şi cum întunericul a făcut loc luminii.”¹²

Dobândirea cunoaşterii adevărurilor veşnice este esenţială pentru obţinerea salvării.

„Cunoaşterea este necesară vieţii şi pioşeniei. Vai de voi, preoţilor şi clericilor, care predicaţi că dobândirea cunoaşterii nu este necesară vieţii şi salvării. Îndepărtaţi apostolii etc., îndepărtaţi cunoaşterea şi vă veţi afla în ipostaza de a fi condamnaţi în iad. Cunoaşterea înseamnă revelaţie. Ascultaţi, voi, toţi fraţii, această cheie măreaţă: cunoaşterea este puterea lui Dumnezeu pentru salvare.”¹³

„Cunoaşterea elimină întunericul, nesiguranţa şi îndoiala; căci acestea nu pot exista acolo unde există cunoaştere… În cunoaştere există putere. Dumnezeu are mai multă putere decât toate celelalte fiinţe, deoarece El are o cunoaştere mai mare; prin urmare, El ştie cum să conducă toate celelalte fiinţe. El are puterea asupra tuturor.”¹⁴

„Atâta timp cât ne îndepărtăm de Dumnezeu, noi ne îndreptăm către diavol şi pierdem cunoaştere, iar fără cunoaştere nu putem fi salvaţi şi, în timp ce inimile noastre se întorc spre rău şi noi studiem ceea ce este rău, nu va mai fi loc în inimile noastre pentru ceea ce este bun sau pentru studiul a ceea ce este bun. Nu este Dumnezeu bun? Atunci, voi trebuie să fiţi buni; dacă El este credincios, atunci şi voi să fiţi credincioşi. Adăugaţii virtute credinţei voastre, virtuţii adăugaţi-i cunoaştere şi căutaţi fiecare lucru bun [vezi 2 Petru 1:5].

Un om nu poate fi salvat mai repede decât dobândeşte înţelepciune, căci dacă nu dobândeşte înţelepciune, în lumea cealaltă el va fi dus în sclavie de o putere malefică, fiindcă spiritele rele vor avea mai multă cunoaştere şi, prin urmare, mai multă putere decât mulţi oameni de pe pământ. De aici şi nevoia de a fi ajutaţi prin revelaţie, de a ne da cunoaştere despre lucrurile lui Dumnezeu.”¹⁵

Joseph Smith a predat în luna aprilie a anului 1843 ceea ce a fost consemnat, mai târziu, în Doctrină şi legăminte 130:18–19: „Oricare ar fi gradul de inteligenţă pe care-l atingem în această viaţă, acesta va rămâne cu noi la înviere. Şi, dacă o persoană câştigă, prin sârguinţa şi supunerea sa, mai multă cunoaştere şi inteligenţă în această viaţă decât altă persoană, ea va fi cu atât mai mult avantajată în lumea care va veni.”¹⁶

Joseph Smith a predat în luna mai a anului 1843, ceea ce a fost consemnat, mai târziu, în Doctrină şi legăminte 131:6: „Este imposibil ca un om să fie salvat în ignoranţă.”¹⁷

Dobândim cunoaştere despre adevărurile veşnice prin studiu şi rugăciune sârguincioase.

George A. Smith, în timp ce slujea în Prima Preşedinţie, a declarat: „Joseph Smith a predat că fiecare bărbat şi femeie trebuie să-L caute pe Domnul pentru înţelepciune, pentru ca ei să poată dobândi cunoaştere de la El, Cel care este sursa cunoaşterii; şi promisiunile Evangheliei, după cum a fost revelat, ne permit să credem că vom dobândi această cunoaştere urmând această direcţie.”¹⁸

Profetul Joseph Smith i-a scris unui bărbat care se alăturase recent Bisericii următoarele: „Adu-ţi aminte de mărturia pe care eu am depus-o în numele Domnului Isus, despre măreaţa lucrare pe care El a început-o în zilele din urmă. Ştii felul meu de a vorbi, cum cu umilinţă şi simplitate ţi-am spus ceea ce Domnul mi-a transmis pentru această generaţie prin slujirea îngerilor Săi sfinţi. Mă rog ca Domnul să-ţi permită să preţuieşti aceste lucruri în minte, căci eu ştiu că Spiritul Său va depune mărturie tuturor celor care caută cu sârguinţă cunoaştere de la El.”¹⁹

Profetul Joseph Smith i-a scris următoarele unui om care dorea să afle mai multe despre Biserică: „Studiază Biblia şi cât mai multe cărţi de-ale noastre de care poţi să faci rost; roagă-te la Tatăl în numele lui Isus Hristos, ai credinţă în promisiunile făcute strămoşilor şi mintea ta va fi îndrumată către adevăr.”²⁰

„Lucrurile lui Dumnezeu sunt de o mare importanţă; timpul, experienţa, gândurile atente, profunde şi solemne sunt acelea care le pot găsi. Mintea ta, omule! Dacă ai conduce un suflet către salvare, mintea ta ar trebui să se întindă până la cel mai îndepărtat cer, precum şi să caute şi să contemple cel mai întunecat abis şi vasta expansiune a veşniciei – tu trebuie să comunici cu Dumnezeu. Cât de impunătoare şi de nobile sunt gândurile lui Dumnezeu faţă de imaginaţiile iluzorii ale inimii omeneşti!…

Să lăsăm cinstea, calmul, candoarea, solemnitatea, virtutea, puritatea, umilinţa şi simplitatea să ne încoroneze capul în fiecare loc; şi, în cele din urmă, să devenim precum copiii mici, fără răutate, înşelăciune sau ipocrizie. Şi, acum, fraţii mei, după suferinţele voastre, dacă faceţi aceste lucruri şi vă rugaţi întotdeauna cu ardoare şi credinţă în faţa lui Dumnezeu, El vă va da cunoaştere prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt [vezi D&L 121:26].”²¹

Dobândim cunoaştere despre adevărurile veşnice puţin câte puţin; putem să învăţăm toate lucrurile atât de repede pe cât le putem accepta.

„Nu este îfnţelept să ni se prezinte toată cunoaşterea dintrodată; dar este înţelept să ni se prezinte puţin câte puţin; atunci, o putem înţelege.”²²

„Când urci o scară, trebuie să începi de jos şi să urci, treaptă cu treaptă, până când ajungi în vârf; la fel este şi cu principiile Evangheliei – trebuie să începi cu primul principiu şi să continui până înveţi toate principiile exaltării. Dar va dura mult timp după ce vei trece de cealaltă parte a vălului, înainte de a le fi învăţat. Nu se înţelege totul în această lume; chiar şi dincolo de mormânt vor fi multe de învăţat cu privire la salvarea şi exaltarea noastră.”²³

Joseph Smith şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au dat următoarele instrucţiuni sfinţilor care se adunau la Nauvoo: „Celor care… pot ajuta în această măreaţă lucrare, le spunem, lăsaţi-i să vină în acest loc; făcând astfel, ei nu numai că vor ajuta la progresul Împărăţiei, dar se vor afla şi în postura de a beneficia de avantajele instruirii venite din partea Preşedinţiei şi a celorlalte autorităţi ale Bisericii şi se vor putea ridica din ce în ce mai sus pe scara inteligenţei, până când vor putea «pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să [cunoască] dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă» [Efeseni 3:18–19].”²⁴

„Dumnezeu nu i-a revelat nimic lui Joseph cu excepţia a ceea ce El le va face cunoscut celor Doisprezece, şi chiar şi cel mai mic sfânt poate cunoaşte toate lucrurile atât de repede pe cât le poate accepta, căci trebuie să vină ziua când nimeni nu va trebui să-i spună vecinului său: Cunoaşte pe Domnul! Căci toţi Îl vor cunoaşte, de la cel mai mic la cel mai mare [vezi Ieremia 31:34].”²⁵

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Citiţi al doilea paragraf de la pagina 279. Gândiţi-vă la obiceiurile sau ideile care pot „stabili limite în ceea ce priveşte lucrările şi căile celui Atotputernic” în viaţa noastră. Ce credeţi că trebuie să facem pentru a accepta tot adevărul pe care Domnul ni-l va da?
Recapitulaţi în întregime primul paragraf de la pagina 280. Când a scos cunoaşterea întunericul şi îndoiala din viaţa dumneavoastră? De ce credeţi că dobândirea cunoaşterii adevărului este esenţială pentru primirea salvării? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 279–280.)
Din învăţăturile profetului Joseph putem înţelege că Satana doreşte ca noi să pierdem cunoaşterea (paginile 279–280) şi că Domnul doreşte să ne dea cunoaştere (paginile 280–281). Ce putem învăţa din acest contrast?
Ce putem face pentru a ne mări cunoaşterea despre adevăr? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 275–277, 282–283.) Recapitulaţi ultimul paragraf de la pagina 281. Alegeţi câteva dintre caracteristicile enumerate în acest paragraf. Cum ne pregăteşte fiecare dintre aceste caracteristici să primim cunoaştere?
Citiţi în întregime al doilea paragraf de la pagina 282. Ce putem învăţa din comparaţia făcută între învăţarea principiilor Evangheliei şi urcatul pe scară? Ce aţi făcut pentru a vă mări continuu cunoaşterea despre Evanghelie?
Ce gânduri sau sentimente aveţi atunci când vă gândiţi la ultimul paragraf din acest capitol?

Scripturi suplimentare: Proverbele 1:7; 1 Timotei 2:3–4; 2 Nefi 28:29–31; Alma 5:45–47; D&L 88:118